Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Ce mai lasă turistul în urmă

Un lacăt, o gumă mestecată, un zid scrijelit, un gunoi sau un rahat – așa simte turistul să-și anunțe prezența și statusul relației în care era la data vizitei, prin orice loc în care ajunge

Queen fără Freddie și 20 de ani prea târziu

Dar la cât le-am ascultat/piratat muzica, din liceu și până acum, ar fi meritat oricum, chiar și fără Freddie, și obosiți de viață, să le plătesc un bilet la concert.

Articole recente

Complexul bărbatului de 30 de ani

Complexul lui Portnoy, de Philip Roth – Să ridice mâna ăla căruia nu-i place sexul oral, nu visează la una mică cu o necunoscută agățată pe stradă, care nu vrea să fie liber și nu s-a masturbat vreodată

Mai mult 9 comentarii

Conjurația imbecililor în vremea pokemonilor

Conjurația imbecililor, de John Kennedy Toole, cartea pe care Hollywood-ul n-a fost capabil s-o transforme în film, deși are toate ingredientele de succes.

Mai mult 6 comentarii

Epilog la o eroare judiciară – cum își cere statul scuze

Corupția face mai multe victime decât prostia, în cazul judecătorilor? Cât mai costă o eroare judiciară în România zilelor noastre.

Mai mult 4 comentarii

Intimități, mentalități, prejudecăți

Niște întâmplări din deplasare.

Mai mult 8 comentarii

Cât de scump e un funcționar de ghișeu de bancă?

Ce credeți că e mai scump pentru o bancă, să transfere niște bani de la Buzău la București, dintr-o sucursală ING într-un cont ING, sau să facă schimb valutar și retragere de numerar dintr-o bancă străină?

Mai mult 12 comentarii

În sunet de fanfară, spre o moarte banală

Pentru personajele lui Roth, Marșul lui Radetzky e precum coloana sonoră a sarmalelor pentru miri – le petrece spre moarte, dând vieții banale o poleială de grandoare.

Mai mult 5 comentarii

Vreau să cumpăr o saltea, dar de care?

Mă interesează o saltea nici prea moale, nici prea tare, nici prea scumpă, dar durabilă. Că nu mă mai mărit, deh. Sau poate, cine știe, taman salteaua o fi calitatea care-mi lipsește :P

Mai mult 23 comentarii

Partidul lui Spirache are nevoie de membri

Ca și Spirache din Titanic Vals, USB a primit o moștenire neașteptată – un număr mare de voturi – care îl obligă să intre în politică, deși nu-i place, ba chiar să se extindă la nivel național. Așa că nădejdea e în voi. V-ați săturat pe bune de corupție? Intrați în politică. Altfel nu se poate.

Mai mult 17 comentarii

Munca la români, ce căutam în 1991 (p)

Cum căutau românii de lucru la începutul anilor 90 și cine mai sunt cei care dau azi anunțuri la ziar ca să-și găsească de muncă.

Mai mult 3 comentarii

La ce sunt bune șpăgile electorale

Dreapta românească începe să învețe din greșelile trecutului și recuperează spectaculos. În bucătărie la mama.

Mai mult 0 comentarii

Oldies but goldies

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!