Am fost in “secta” Amway

Am petrecut jumatate din ziua de sambata intr-o sala de la Romexpo unde s-au adunat cateva sute de amway-isti ca sa se aplaude reciproc, sa se felicite pentru diversele niveluri/nivele de aur, platina, rubin, diamant atinse prin vanzari record sau prin atragerea in retea a altora. Am avut senzatia ca sunt la o adunare sectanta, dar am stat pana la final mai mult ambitionata de spusele unuia de la intrare, care zicea ca asta ar fi un fenomen care necesita o deschidere intelectuala si psihica pe care nu o au toti oamenii. Adica sa n-am io deschiderea asta, mi-am zis!?

Intrunirea a debutat mobilizator, cu “Let’s get loud!” urland din boxe si majoritatea adunatilor batzaind din fund si batand din palme pe ritmul muzicii. Numai zambete, strangeri de maini si batai pe umeri. Cand am vazut scris pe ecranul mare de pe scena “Amway” am avut un flash back despre o intrunire similara a Herbalife, la care ma dusesem acum vreo zece-cincisprezece ani. Acolo coloana sonora era Tina Turner – Simply the best, dar aplauzele erau aceleasi. Oamenii erau de o factura mai modesta pe vremea aia, iar persoanele cheie care conduceau adunarea si te indrumau pe calea succesului veneau din Republica Moldova.

Aici, la ”American Way”, cum se traduce cica Amway, intrarea era contra cost – 30 de lei, mai scump ca un film la Mall – dar ca sa fiu corecta pe noi nu ne-a costat nimic, pentru ca fusesem invitati de un cunoscut la ceva ce habar n-aveam ce va fi…

Pe scena au fost amfitrioni doi soti, oameni relativ simpli, imbracati in costume sobre, care s-au recomandat economisti si care au prezentat cu emotie si admiratie vizibila cuplurile de “reusiti” ai retelei, asezati undeva in fata la o masa, cu spatele la restul salii. Astia erau “familiile de smaralzi si de diamanti”, adica tot ce putea fi mai bun in sala aia. “Smaralzii si diamantii”, imbracati elegant, doamnele coafate corespunzator, s-au ridicat de la masa, s-au intors catre sala si s-au lasat aclamati. Evident, totul pe fond muzical.

Doi doctori scosi din foame de Amway

Prima vorbitoare a fost o doctorita pediatra, jumatatea uneia dintre familiile de smaralzi, care a povestit lumii despre cum a ajuns ea doctorita, din pasiune si ideal,  dar cum a descoperit dupa aia ca din salariul mizer de doctor nu va reusi niciodata sa-si cumpere casa si masina asa cum a vazut pe la clientii la care s-a dus ca sa-i trateze. Sotul ei, tot pediatru, dar chirurg,  un tip charismatic, a avut un discurs mai putin autobiografic si mai degraba initiatic pentru incepatorii intr-ale afacerii si nu numai. Cuplul de medici a facut de departe cea mai buna impresie. Limbaj evoluat, prezente placute, chiar daca doctorul a mai facut si glumite usoare, dar per total impresia a fost buna si a lasat un mare semn de intrebare: cum naiba au devenit doctorii astia seriosi, din creierii Ardealului, vanzatori de iluzii si de produse Amway?

Cei doi au fost aplaudati frenetic pe parcursul discursurilor si mai ales la final, iar de departe cea mai patrunsa de adevarurile spuse acolo se arata a fi o doamna tot de smarald, careia nu i s-a sters zambetul larg de pe fata pe toata durata reuniunii. Femeia dadea din cap a incuviintare tot timpul, mai ceva ca maimutoii aia de catei care erau pusi pe vremuri in spatele Daciilor, ca sa miste din cap cand se hurduca masina.

Discursul doamnei doctor a fost presarat cu fotografii ale cuplului din numeroasele calatorii-bonus pe care le-au facut in cei 12 ani de cand sunt ei amway-isti prin lume. Piepturile audientei slobozeau in cor oh, ah, eee, aaa, la vederea doamnei relaxandu-se in jacuzzi, sau obraz langa obraz cu alte cupluri celebre de amway-isti din lume de la care s-au alimentat cu intelepciune si altii de-a lungul timpului. Apogeul a fost atins cand pe ecran s-a afisat poza copilului de 3 ani al cuplului de smaralzi. O doamna mai din spate plangea pe infundate, alta ii dadea servetele, altii au ramas extaziati de smaraldul cel mic, iar cei mai multi au dat din cap aprobator la concluzia doctoritei: numai un parinte care a pierdut ani din copilaria plodului lui din cauza serviciului poate aprecia corespunzator atuurile Amway, care iti ofera posibilitatea sa castigi bani si sa ai si timp sa-i cheltuiesti, adica iti da LIBERTATE.

Structura piramidala, dar de bine

Intre discursuri s-au consumat  momentele de recunoastere a realizarilor mai mici sau mai mari. “Sa ridice mana cei care au facut 200 de puncte valoare de la ultimul BPS pana acum”, indemna doamna de pe scena. Un punct valoare, aveam sa aflam, e cam 5 lei si ceva, si acest barem de 200 e minimul de la care incepe orice afacere de succes Amway. Doctorul spunea in discursul lui ca 200 de puncte se fac foarte usor numai din consum propriu, dat fiind ca produsele Amway sunt asa de bune si orice familie le necesita.

Aia cu 200 de puncte n-au fost prea multi, insa scena s-a umplut de posesorii a 500 de puncte si mai mult, care s-au prezentat cu nume, ocupatie si crez la microfon. Procedura s-a repetat pentru fiecare nivel, oameni urcati pe scena ca sa se mandreasca cu realizari ce poarta denumiri nefiresti, caraghioase chiar, rezultate fara indoiala dintr-o traducere neinspirata din engleza. Am vazut “persoane cheie”, “pacesetteri”, “dublupacesetteri”, “platina executiv” sau “platina fondator”. Nu mai retin exact cat trebuie sa fi vandut fiecare, dar in principal fiecare a reusit, intr-o perioada oarecare de timp, sa convinga si alti oameni sa devina distribuitori Amway si asa si-au facut propria retea piramidala dedesubt, de pe urma careia castiga ceva bani.

“Piramidal” este de fapt un cuvant pe care toti il evita acolo, pentru ca are o conotatie negativa de cand cu escrocheriile financiare piramidale cu care s-au fript multi romani. Totusi, atat cat apuci sa-ti dai seama la o astfel de intrunire, reteaua functioneaza piramidal in cel mai sigur sens cu putinta, in varful ei fiind “diamantii” si “smaralzii”, prezentati ca modele de succes, dar ai caror bani vin cu siguranta din activitatile celor de la baza, incurajati o vreme numai cu aplauze.

O minoritate pozitiva si neafectata de criza

Doctorita pediatra, citita si cu ceva studii de psihologie la baza, a insistat ca familiile asezate in fruntea bucatelor nu sunt “de invidiat”, ci sunt “modele de admirat”, la fel cum “Noi ce de aici suntem niste oameni speciali, o minoritate care nu dorim sa schimbam lumea, ci sa nu ne lasam influentati de lume”. Pentru ca, nu-i asa, lumea e rea si nu face decat sa te traga in jos cu prejudecatile si sfaturile negative cu care te influenteaza. Nou venitii, ca noi, au fost sfatuiti sa nu se lase intorsi din drum de prieteni sau familie, daca sfaturile acestora nu duc catre Amway, ci sa persevereze in incercarea de a ajunge diamanti sau alte pietre pretioase, pentru ca la capatul liniei, peste 4 ani, ii asteapta marele premiu: 200.000 de euro si/sau o calatorie de vis cu un vas de croaziera de lux.

De altfel, despre lux si viata de cinci stele au vorbit fiecare dintre cei care au trecut pe scena, fie ca deja le dobandisera, fie ca visau la ele, desi unii dintre vorbitori erau imbracati modest, iar altii se recomandau ca fiind doctori, profesori, ingineri, economisti, psihologi.  Nici vorba de criza sau de scaderea vanzarilor, numai indemnuri mobilizatoare, sfaturi pozitive si povesti de succes.

Am plecat de acolo cu sentimente amestecate. Aparentele vorbeau despre o spalare a creierelor, dar persoana care ne-a invitat ne-a spus ca in primele opt luni a refuzat sa intre in afacere din aceleasi motive: n-a crezut in asta si prima intrunire i-a indus senzatia de secta. Dupa ce a ramas fara job, insa, a inceput sa ia in serios treaba, si acum, dupa aproape doi ani, castiga un salariu de aproape 2000 de euro lunar. A ramas stabilit ca ne mai intalnim, si ne divulga si noua secretul. Azi, dupa ce am dat o cautare pe goagal, am descoperit ca un american a scris si o carte despre mafia si ilegalitatile din marea familie Amway, iar o ziarista tot din state spune ca marile castiguri clamate in concern vin de fapt din vanzarile de carti, cd-uri si taxele  percepute pentru intruniri si nu neaparat din vanzarea de produse, care nu sar cu nimic in evidenta fata de cele de supermarket. Deci ar fi vorba de o industrie a seminariilor de asa-zisa “dezvoltare personala”, dupa cum se zice in anumite medii.

O sa va mai tin la curent cu decizia pe care o luam, ne bagam sau nu in secta Amway? :P