Despre tigani si toleranta

T ocmai am citit o postare pe blogul lui Vlad Petreanu, care ne indeamna sa fim rabdatori si toleranti cu tiganii. M-am apucat sa-i scriu acolo un comentariu, si grafomana cum ma stiti  am constatat ca mesajul e cam mare. Asa ca  va zic si voua aci parerea mea:

Sunt de acord cu el in teorie. Practica mi-a aratat insa ca atitudinea toleranta nu m-a ajutat atunci cand fiul tiganilor de la parter mi-a spart casa, iar familia lui mi-a terorizat timp de un an intrarile si iesirile din bloc cu mesaje „de la racoare” trimise cu drag de fiu. Culmea e ca eu renuntasem la plangere, pentru ca la proces avea deja prea multe oale sparte de platit. Era un baiat care abandonase scoala, pentru ca era mai usor pe strazi. Ulterior a sfarsit tragic, cazand de pe un bloc cand incerca sa intre intr-un balcon sa sparga alta casa. Nu avea nici 20 de ani. O viata traita si pierduta aiurea. Familia lui s-a mutat din bloc si a rasuflat usurata toata lumea.

Apoi am cunoscut si tigani educati, de bun simt, pe care ii urau altii pentru ca fusesera discriminati pozitiv si primiti la facultate desi erau destul de departe de nivelul de educatie acceptat acolo. Stiu ca singurul raspuns valabil la aceasta problema este educatia, si ca ea cere timp mult, precum si dorinta ambelor parti implicate – noi si ei. Dar parca sunt prea multe in tara asta de pe urma carora trebuie sa inghitim pana se schimba, si nici n-avem garantia ca se vor intampla in timpul vietii noastre.

Analfabeti sunt si in randul majoritarilor, din pacate, la fel si saracie. Pentru ei nu prea exista organizatii care sa militeze, pentru ca fac treaba buna astia de la putere 🙂  Dupa cum nici pentru noi, astia care am avut vreodata a face cu un tigan, nu militeaza nimeni, pentru drepturile noastre si pentru dreptul la intimitate. Pe mine de exemplu nu m-a aparat nimeni la incidentul cu familia de la parter, ba chiar la confruntarea de la politie tot tiganul era cu tupeu mai mare si imi reprosa ca lucrurile furate din casa mea nu au avut suficienta valoare ca sa obtina mai multi bani pe ele.

Asadar, sunt pentru toleranta, dar cu conditia sa dea si ei semne de bunavointa 😉

Tags: ,

5 Responses to “Despre tigani si toleranta” Subscribe

  1. zamolxis 28/10/2009 at 22:13 #

    si primul pas – cine-l face?

    • Dollo 28/10/2009 at 22:35 #

      Sa facem fiecare cate o juma' de pas si vedem ce iese 😉

  2. Raluca 29/10/2009 at 00:27 #

    Da, eu ii tin rroamei usa la bloc, ca sa nu i-o trantesc in nas, ca nu-i frumos… si ea trece pe langa mine ca muta-n targ… ca sa nu zic altceva, ca iarasi nu-i frumos… Deci, eu am facut primul pas, urmatorul cine si cand il face?

    A, am gasit explicatia! Nu stie sa spuna "multumesc" si "buna ziua" pentru ca n-a avut acces la educatie, din cauza de discriminare… Aha, pricepui…

    Si daca ii sugerez eu, nu ma acuza de discriminare? … 😉

  3. antiorice 29/10/2009 at 16:15 #

    campaniile antidiscriminare is bullshit, pentru ca nimeni de pe lumea asta nu se poate intelege intr-un mod civilizat sau mai degraba ok cu toata lumea, si motivele sunt evidente – de la preconceptii la dezgust.

    ca tot vorbim de antidiscriminare, mai bine se face o campanie prin care sponsorizezi conceptul de 7 ani de acasa, si dupaia treci la lucrurile mai complicate, dar deh…

  4. Nicu 09/01/2010 at 22:05 #

    Educaţia face diferenţa dintre ceea ce numim ţigan, şi restul lumii. De aceia cei sânt ţigani, şi albi şi măslinii. Am văzut destui din ambele rase. Totusi este o intrebare. De ce din cei mai coloraţi sânt cei mai mulţi…ţigani?

    Prin purtarea lor, au făcut ca denumirea unei etnii, să devină sinonim cu ceva foarte dezagreabil. Şi-au făcut-o singuri. Şi aici, şi prin Europa. Asta se poate vedea si din marea diferenţă dintre ţiganii de la noi şi cei din UE. Spania de exemplu, şi nu numai.

    Dacă ei ar munci cinstit, nu ar fura, nu ar face scandal, etc…etc… cine ar mai spune rău de ei? Nu cred că cineva ar mai spune ,,ţigan,, ca o etichetă a ce este rău. Aşa că nu noi, ceilalţi, îi discriminăm. Şi-o fac ei cu mâna lor.

    Părerea mea.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.