Ce a ales copilul

Ia banii, ia banii! Toti parintii vor asta pentru copiii lor, prin urmare pe tavita cu obiecte oferite spre alegere cu ocazia taierii motului/ruperii turtei, in fata copilului de un an se lafaie invariabil o oarecare suma de bani. Tot acolo, cheile masinii, bijuterii, oglinda, farduri, pieptan, un Ipod, o carte… Copilul, usor traumatizat de gasca ce-l inconjoara, cateva zeci de maini intinse spre el, una care-i leaga parul, alta care i-l taie, un cor de voci care se extaziaza de figura lui nedumerita, ii striga diverse indemnuri, ii zambesc sau il aclama. Toti ii fac poze, cu telefonul, cu aparatul foto sau pur si simplu il tintuiesc cu privirile. Inchipuiti-va ca sunteti in locul copilului. Nici acum, adult, nu cred ca mi-as dori sa fiu in locul ala, darmite sa ma gandesc ce as alege.

Ritualul e vechi si cred ca urmareste o legenda a ursitoarelor bune, care-i pun copilului diverse daruri in leagan, prin care-i influenteaza viata. Tavita cu obiecte s-a transformat  intr-o distractie pentru adultii veniti la petrecere, si in subsidiar e un soi de programare sau predictie a vietii copilului. Obiectele puse acolo reflecta si dorintele parintilor pentru copiii lor. Sunt multi care sustin ca alegerile facute la un an le-au influentat vietile. Mie mama mi-a zis ca am ales creionul si un caiet. Ce ar fi de comentat?! Tava e mica si nu tolereaza instrumente muncitoresti, cum ar fi o sapa, un pikamer, un polonic, o matura.

Stefan, finul meu, a ales cheile masinii lui taica-su, pentru ca ii placea sa se joace cu ele si-i plac in general mecanismele, printre care si masinile. Pe aceeasi tava era ditamai teancul de bancnote, pe care Geta, mama-sa, i-l tot impingea in fata. Copilul nici n-a schitat vreun gest. Asistenta s-a resemnat sa comenteze ca pana la urma va deveni mecanic auto, si tot va avea bani, deci nicio paguba ca n-a ales banetul.

La fel Ioana, fetita de aseara. A tinut asistenta incordata timp de cateva minute, mancand cu pofta din turta pe care nasa tocmai i-o rupsese deasupra capului. Intre timp prietenii parintilor isi dadeau cu parerea: trebuia sa-i punem un pasaport, sa aleaga sa plece; oare de ce banii sunt asa impinsi in fata in toate cazurile, remarca un altul; de ce esti pus sa alegi la un an, cand habar n-ai ce vrei, nu mai bine te pune sa alegi acuma, mare?, se intreba altul. In fine,  la insistentele publicului (si dupa ce painea i-a fost smulsa miseleste din manute) Ioana s-a indurat sa aleaga pieptanul, oglinda si rujul.

Comentariile au continuat: isi va deschide un salon de frumusete, indrazneste sa spere bunica. (Pe vremea mea alegerile astea indicau ca femeia va fi frivola si preocupata strict de propria frumusete, ceea ce nici asta nu e rau, ca tot aducatoare de bani e, dar sub alta forma ;) ) Copiii mai maricei au inceput sa-si intrebe parintii: eu ce am ales tatii, eu ce am ales? O fetita ar fi vrut sa aleaga si ea, din nou, acum pe la 11-12 ani. “Mai bine ai alege vreo doi neuroni, ce zici? Ca sa ai patru!”, ii replica tatal amuzat.

Toate ostilitatile se petreceau intr-o vila, inghesuita “urbanistic” intre alte vile, undeva in Baneasa, pe celebra strada Iancu Nicolae.  Simbolul clasei imbogatite a Romaniei. Alege banii, alege banii!…