Dollo News

Hotelul Dacia are 15 etaje si concureaza la masivitate cu muntele-i din spate. Si la vechime si nepasarea in fata trecerii vremii concureaza cu acelasi succes. Inauntru, mobile, inscriptii si obiceiuri ca in Epoca de Aur. Cand ajungem la receptie imi afisez zambetul larg si rostesc voios un “buna seaaara” melodios si prietenos, cu speranta ca voi primi la schimb ceva similar. Veneam dupa un drum de aproape sapte ore, de la Bucuresti. Doamna platinata de la receptie avea in spate probabil tot atatea ore de munca in cur pe scaun, adaugate zi de zi la cei 30-40 de ani vechime in acelasi post. De ce mi-ar fi zambit, asadar?

Mai mult »

Mi-am pus intrebarea asta mai des decat era nevoie pentru confortul meu psihic in ultima vreme. Asa ca m-am pomenit intreband si pe altii, acelasi lucru, ca sa vad daca nu cumva sunt eu defecta. Nu eram. Ce mi-au raspuns oamenii puteti citi aici. In esenta e cam asa: nimeni n-a mutat muntii din loc, toti am supravietuit, unii mai bine, altii mai prost. Ce ne uneste, intr-un sens negativ, este esecul ca natiune. Dar nici asta nu e o chestie noua sau care sa ne fie imputabila exclusiv. Suntem asa cel putin de pe la 1800, asadar, suntem consecventi. Asta ar fi paradoxal, pentru cineva obisnuit sa creada in puterea poporului (un american de exemplu). Te gandesti ca daca intreaga natiune e nemultumita de tara, lucrurile ar fi usor de indreptat, nu? Si totusi, nu. Pentru ca, probabil, functioneaza si in mentalitati acelasi principiu care face ca un bloc sa arate dezastruos, pe casa scarii si pe dinafara, pentru ca fiecare se simte dator sa-si faca curat doar in apatament pana la usa lui, nu mai departe.  Avem asadar o natiune formata din indivizi multumiti fiecare pe felia lui – de casa, copii, familie, prieteni – dar nemultumiti de ceea ce sunt siliti sa indure atunci cand interactioneaza cu lumea. Lumea din interiorul granitelor, fireste.

Mai mult »

… o descoperim din intamplare. Eu am descoperit-o si cu ajutorul unui Canon 1000D pe care Mosul s-a intrecut pe el insusi ca sa mi-l atarne de gat. Si iata primele incercari din cele cateva zile de Craciun petrecute la Piatra Neamt si imprejurimi. Aplauzele se primesc la sectiunea comentarii :)

Mai mult »

… a intrat in toate si uite ce a iesit. Mara, boxeritza lui Codrin, vrea sa se inhame la sania Mosului si s-a prezentat la casting :)

P.S. Apropos de Codrin, va recomand sa va uitati aici ca sa vedeti niste poze interesante din Bucurestiul nostru drag.

Chiar daca nu ma mai uit la Antena 3, in semn de protest dupa alegeri, nu pot sa nu-i recunosc meritele pe care si le ascunde absurd Mircea Badea. Asa ca am ras un pic la penele lui din fata guvernului:

P.S. Fota purtata de Badea (sau cum s-o numi panza aia din fata si din spate), e identica cu fatza fostei mele canapele. Fara nicio legatura, nu cred ca mi-a jupuit canapeaua ca sa se arate in fata guvernului.

* M-a sunat o duduie de la Orange ca sa-mi zica de minunata oferta pentru internet, telefonie fixa si nu mai stiu ce. Pentru numai 10 euro pe luna aveti…. si pe mama si pe tata. Numai ca eu abia facusem asta vara abonament de internet mobil la ei, contractul fiind neschimbabil timp de doi ani.  Bineinteles ca n-am reusit sa-l schimb, desi oferta pentru care ma sunase duduia mi se parea mult mai rentabila si era tot la ei. Tot ei imi luau banii, deci pentru ei tot dracul ala era, ca pret, doar ca imi ofereau in banii aia si alte servicii. Asa nu mi le ofera deloc, pentru ca eu n-o sa ma duc in veci sa-mi iau telefon fix de la Orange, clar, nu?

** Gabi a aflat ca trebuie sa-si schimbe cardul bancar candva in luna asta, a cadourilor. Duduia de la banca i-a zis ca procedura ar putea fi foarte greoaie si ca pana ajunge cardul la el s-ar putea ca taman luna asta sa nu se poata folosi de el. Asa ca l-a sfatuit cum sa faca sa nu pateasca asta: sa pacaleasca sistemul, sa zica ca l-a pierdut, sa-l declare pierdut si astfel i se face un card nou, mult mai repede.

*** Mama s-a chinuit oficial sa renunte la serviciile RCS&RDS acum un an jumate, pentru ca venise in bloc concurenta cu o oferta mult mai buna. N-a reusit oficial sa-si rezilieze contractul cu RCS, pentru ca aia nu erau interesati sa vina sa-i taie cablul, asa ca si l-a taiat singura, si s-a abonat la ceilalti. Dupa un an jumate RCS&RDS i-a emis factura si a instiintat-o ca trebuie sa plateasca… debransarea. Altfel o s-o dea in judecata sa-i impute pretul debransarii, intelegeti?!

Mai mult »

Emil Boc, fostul viitor premier al Romaniei, ne-a anuntat ca in 2010 “o sa strangem un pic din dinti”. Omul asta avea probabil 20 si ceva de ani pe vremea cand Nicolae Ceausescu ne spunea sa mai punem o haina in plus pe noi, ca sa suportam frigul din case. Atunci o faceam, chipurile, pentru plata datoriei externe. Acum datoria externa nu ne mai preocupa, decat cum s-o inmultim, cand vine FMI-ul p’aci ca sa ne mai dea cate un miliard, ceva. Boc, prin urmare, are un antrenament serios in spate atunci cand ne propune sa strangem din dinti, si se bazeaza pe faptul ca aia care au mai pus o haina in plus, stiu sa stranga si din dinti, ca sa nu le clantane.

Stransul din dinti si haina in plus sunt, insa, masuri pe termen scurt pentru iesire din criza, pentru un popor truditor, nu trantor. Care pune osul la munca si iese la un moment dat, prin forte proprii, din rahat. In cazul nostru, al romanilor, cele doua masuri nu sunt decat niste  penibile scuze si amanari ale unui stat care nu a fost capabil niciodata sa ne stimuleze dandu-ne undite, ci ne-a aruncat pestele de-a gata in farfurii. Invatati sa ni se dea, nu stim decat sa cerem, nu sa si luam. Initiativa.

Mai mult »