Hotelul Dacia are 15 etaje si concureaza la masivitate cu muntele-i din spate. Si la vechime si nepasarea in fata trecerii vremii concureaza cu acelasi succes. Inauntru, mobile, inscriptii si obiceiuri ca in Epoca de Aur. Cand ajungem la receptie imi afisez zambetul larg si rostesc voios un “buna seaaara” melodios si prietenos, cu speranta ca voi primi la schimb ceva similar. Veneam dupa un drum de aproape sapte ore, de la Bucuresti. Doamna platinata de la receptie avea in spate probabil tot atatea ore de munca in cur pe scaun, adaugate zi de zi la cei 30-40 de ani vechime in acelasi post. De ce mi-ar fi zambit, asadar?
Ia uite ce am scris!
Categorii
Tag Cloud
Parerile altora
- Dollo on Onomastica care este
- George Lacatus on Onomastica care este
- Radu Vasile on Cum să isterizezi un părinte. Manual pentru medici
- Dollo on Onomastica care este
- Monica on Onomastica care este
Arhiva
- March 2010 (10)
- February 2010 (33)
- January 2010 (23)
- December 2009 (26)
- November 2009 (43)
- October 2009 (40)
- September 2009 (28)
- August 2009 (27)
Search
Oameni care-mi plac
- (Agri)cultura salveaza Romania
- Aproximativ juridic
- Aristocle
- Baiatul cu filmele
- Beranger
- Bukresh
- Calatorii si poze
- Calin, file de poveste :)
- Canadianul Spiri
- Cotcodaceli
- Diacritica
- Emilia S.
- Familia Spufilor
- Fotografii cu suflet
- Fotografiile lui Codrin
- Georgica
- Horia Patrascu
- Hultanul
- In afara cutiei
- Locuri in Bucuresti
- Logosfera
- Mekone
- Niste smecheri
- O romanca la Berlin
- Omul de piatra
- Pe ici pe colo
- Petreanu
- Pozele lui Sorin
- Radu Vasile
- Razvan, calatorul
- Reporter virtual
- Sarma, scotch si sirop de artar
- Shaorma fara usturoi
- TLP
- Tolo
- Un american destept
- Un curajos
- Unul plecat la canguri
- Viena






