• 31Dec
    Categorii: Vacantze Comentarii: 5

    Hotelul Dacia, intr-o lumina buna, de afara. Daca intrati lasati orice speranta...

    Hotelul Dacia are 15 etaje si concureaza la masivitate cu muntele-i din spate. Si la vechime si nepasarea in fata trecerii vremii concureaza cu acelasi succes. Inauntru, mobile, inscriptii si obiceiuri ca in Epoca de Aur. Cand ajungem la receptie imi afisez zambetul larg si rostesc voios un “buna seaaara” melodios si prietenos, cu speranta ca voi primi la schimb ceva similar. Veneam dupa un drum de aproape sapte ore, de la Bucuresti. Doamna platinata de la receptie avea in spate probabil tot atatea ore de munca in cur pe scaun, adaugate zi de zi la cei 30-40 de ani vechime in acelasi post. De ce mi-ar fi zambit, asadar?

    Mai mult »

  • 29Dec

    Mi-am pus intrebarea asta mai des decat era nevoie pentru confortul meu psihic in ultima vreme. Asa ca m-am pomenit intreband si pe altii, acelasi lucru, ca sa vad daca nu cumva sunt eu defecta. Nu eram. Ce mi-au raspuns oamenii puteti citi aici. In esenta e cam asa: nimeni n-a mutat muntii din loc, toti am supravietuit, unii mai bine, altii mai prost. Ce ne uneste, intr-un sens negativ, este esecul ca natiune. Dar nici asta nu e o chestie noua sau care sa ne fie imputabila exclusiv. Suntem asa cel putin de pe la 1800, asadar, suntem consecventi. Asta ar fi paradoxal, pentru cineva obisnuit sa creada in puterea poporului (un american de exemplu). Te gandesti ca daca intreaga natiune e nemultumita de tara, lucrurile ar fi usor de indreptat, nu? Si totusi, nu. Pentru ca, probabil, functioneaza si in mentalitati acelasi principiu care face ca un bloc sa arate dezastruos, pe casa scarii si pe dinafara, pentru ca fiecare se simte dator sa-si faca curat doar in apatament pana la usa lui, nu mai departe.  Avem asadar o natiune formata din indivizi multumiti fiecare pe felia lui – de casa, copii, familie, prieteni – dar nemultumiti de ceea ce sunt siliti sa indure atunci cand interactioneaza cu lumea. Lumea din interiorul granitelor, fireste.

    Mai mult »

  • 28Dec
    Categorii: Vacantze Comentarii: 4

    O vedere de desktop la cativa km de Durau, intr-o dimineata rece si vantoasa de dupa Craciun

    … o descoperim din intamplare. Eu am descoperit-o si cu ajutorul unui Canon 1000D pe care Mosul s-a intrecut pe el insusi ca sa mi-l atarne de gat. Si iata primele incercari din cele cateva zile de Craciun petrecute la Piatra Neamt si imprejurimi. Aplauzele se primesc la sectiunea comentarii :)

    Mai mult »

  • 23Dec

    Mara si privirea ei de... ren :)

    Aceeasi Mara, o privire mai atenta… a intrat in toate si uite ce a iesit. Mara, boxeritza lui Codrin, vrea sa se inhame la sania Mosului si s-a prezentat la casting :)

    P.S. Apropos de Codrin, va recomand sa va uitati aici ca sa vedeti niste poze interesante din Bucurestiul nostru drag.

  • 22Dec

    Chiar daca nu ma mai uit la Antena 3, in semn de protest dupa alegeri, nu pot sa nu-i recunosc meritele pe care si le ascunde absurd Mircea Badea. Asa ca am ras un pic la penele lui din fata guvernului:

    P.S. Fota purtata de Badea (sau cum s-o numi panza aia din fata si din spate), e identica cu fatza fostei mele canapele. Fara nicio legatura, nu cred ca mi-a jupuit canapeaua ca sa se arate in fata guvernului.