Sa traim ca si cand am fi in faza terminala
Cineva care traieste la Berlin isi facea ieri un bilant al anului ce s-a implinit de cand a parasit Romania, cu bune, cu rele, dar mai ales cu normalitati pe care aici considera ca nu le-ar putea trai niciodata, pentru ca tara asta nu se va mai face bine. Parerea ei e impartasita si de cititorii care au descoperit-o, ca si mine, pe blog, unii plecati si ei, altii prinsi inca in dezideratul national de emigrare, dar fara curaj. Ce spune Cristina – caci asa o cheama pe romanca de la Berlin – e asa: “Romania va supravietui fofilandu-se. Nu se va curata niciodata, nu va reactiona coerent si unitar niciodata, nu se va civiliza cu adevarat ci va mima mai prost sau mai bine lucruri mai rele sau mai bune. Seva natiunii este tulbure rau si se tulbura pe zi ce trece tocmai pentru ca multi zic ca dau inca o sansa Romaniei, fara sa se gandesca atent ce inseamna sa dai o sansa Romaniei si ce inseamna sa astepti ceva de la ea. Lumea pleaca pe rupte spunand ca in Romania nu se mai poate trai. Ce tristete sa fim in Uniunea Europeana si sa nu mai putem cere azil politic. Ce asteptam sa se intample cu Romania? Concret”.
