Dollo News

Cine a inventat luminile de avarie la masini n-a stiut ca pune astfel bazele unei miscari de rezistenta impotriva fluentei traficului si a circulatiei bazate de bun simt si reguli. In Romania. Un specialist in sistematizarea circulatiei spunea acum cativa ani ca in Bucuresti problema nu e ca strazile ar fi neincapatoare pentru cate masini avem, ci ca parte din capacitatea lor, a strazilor, e ocupata de masini care nu au unde sa parcheze. Adevarul e valabil, dar nu si pentru categoria aia de soferi care ar vrea sa intre cu masina direct in scara blocului sau in magazinul la care au treaba. Pentru ei, special, s-au inventat avariile. Iar azi am vazut atatea avarii in Bucuresti, ca daca as fi un turist strain in Romania – Doamne fereste! – as crede ca toata tarisoara asta e avariata si clipeste galben in asteptarea unei platforme care s-o duca la casat, in programul Rabla.

Mai mult »

Ieri am fost toata ziua pe urmele Mioritei. M-am trezit de la 5 dimineata si am ajuns inapoi in minunatul Bucuresti pe la 21.00. Niste drumuri infernale, de Romania, te duc spre niste peisaje superbe, stricate din loc in loc doar de gunoaie si de mana omului. Am fost la o intrunire a oierilor de munte, la Moeciu, si am aflat ca “cioban” e peiorativ, si nici nu figureaza in nomenclatorul de meserii, si ca in realitate cine le vine de hac baciului moldovean, aluia ungurean si aluia vrancean nu e o combinatie dintre ceilalti doi, ci politicianul de la Bucuresti, care habar n-are cata urda iese dintr-un kilogram de zer. Adevaratele povesti ale oierilor de munte o sa vi le spun cat de curand, pana atunci va momesc doar cu niste poze :)

Mai mult »

Asa se va construi Catedrala Mantuirii Neamului, “cu credinta si jertfelnicie”, dupa cum zice o fata bisericeasca, si colateral cu 200 de milioane de euro, “adica cam cat opt km de autostrada”, dupa cum zice fostul ministru al lucrarilor publice, Nicolae Noica. Si cu mult tupeu, as adauga eu, ca o smintita necredincioasa ce ma aflu. Mult promisa ctitorie bisericeasca, pe care a poftit-o si raposatul Teoctist, pare sa fi intrat in linie dreapta, in faza selectiei pentru desemnarea firmei de constructie, dupa cum au anuntat azi capii Bisericii Ortodoxe Romane. Daca “autostrada” asta a credintei se face totusi in viata noastra eu zic sa-l votam in 2012 pe Preafericitul Daniel, “ca conducator unic”,  ca biserica stie sa-i puna mai bine la munca pe credinciosi, decat guvernul pe contribuabili.

Mai mult »

M-am dus ieri la Romtelecom ca sa ma interesez de oferta lor de internet. Am fost socata sa constat cat s-a schimbat vechiul sediu unde stateam la coada ca sa platesc factura acum zece ani, si ma caciuleam in fata ochiului meschin din geamul in spatele caruia era vesnic o casiera acra. Cred ca stiti toti ca pe vremuri se astepta si 20 de ani ca “sa-ti bage telefon fix”. De fapt numai fix exista pe vremea aia.  Iar daca erai fericitul posesor al unui numar, fie el si “cuplat” (adica imparteai aceeasi linie cu altul care se gasea sa vorbeasca mult si fara rost taman cand aveai tu o urgenta), erai multumit sa stai si la coada ca sa platesti convorbirile interurbane si loco pe care le faceai invartind cu sarg la discul ala cu zece cifre.

Eu renuntasem la telefonul fix acum zece ani, din varii motive, si credeam ca nu ma voi mai ruga vreodata de Romtelecom ca sa ma primeasca de client. Uite ca o fac acum, ieri am depus cerere iar :) Acuma mi s-a promis ca n-o sa mai astept cu anii, ci maximum o saptamana. Anii vor fi trecuti totusi in contract: cel putin doi ani de acum n-am voie sa renunt la ei, decat cu pretul unor despagubiri de peste 100 de euro la internet, si 90 de euro la telefonie. Ma vand, asadar, pe doi ani, in conditiile in care o parte din ficatii mei mai sunt detinuti, tot pe doi ani, de Orange, si de BoomTV.

Mai mult »

O comoara neasteptata a iesit la iveala dupa topirea nametilor, in Bucuresti cel putin. Cum aici se intampla toate noroacele, nu pot decat sa sper ca si restul tarii se confrunta cu aceeasi dilema: sa calce in ei sau sa-i protejeaze ca pe niste aducatori de noroc, cum sunt ei cunoscuti in istorie? Dat fiind ca sunt peste tot si ca nimeni nu a catadicsit sa dea cu vreo matura dupa ce n-a dat nimeni macar cu lopata, cacatii vi se lichefiaza sub talpi cand va asteptati mai putin. Ieri abia am reusit sa mai gasesc cativa intregi, la margini de trotuare, ca restul erau intinsi deja in diverse forme geografice de catre masuri mai mici, de conduri de domnisoare, sau de “stampile” mai late, de labe de domni.

Mai mult »

Asta seara a fost iar un jaf la mine in spatele blocului. Zic “iar” pentru ca asta vara niste nemernici care fura genti au si pocnit-o pe una care dupa ce a strigat cat a putut saraca, a ramas lata langa o masina. Eu, de la balcon, am sunat la 112, unde o voce plictisita nu pricepea de ce nu sunt in stare sa-i spun cati ani are si unde e lovita femeia care gemea in parcare, noaptea, pe intuneric. Intr-un tarziu au reusit trei masini de politie si o salvare sa o gaseasca si s-o ia la spital. Spatele blocului meu nu are o adresa distincta, e doar o parcare cu un punct termic in mijloc, recunoscuta ca “spatele blocurilor” – ca sunt vreo patru care o marginesc.

Mai mult »

Jurnalistii nu e oameni, dom’le, asa cum ziarizdele nu e nici ele femei, ar fi o axioma care, desi prin definitie nu are nevoie de demonstratie, e sprijinita totusi de ultimii 20 de ani de istorie democratica a Romaniei, in care presa a plecat de la puterea care descatuseaza vocea poporului si a ajuns javra care suge sangele vlaguitei societati. Nu mi-am propus aici sa fac o analiza complexa a evolutiei presei in Romania, ci as vrea doar sa va povestesc cate ceva din propria experienta, din spatele pixului, cum s-ar zice, episoade care pe mine m-au mahnit si m-au facut sa ma intreb daca nu cumva isi merita soarta acest popor care isi justifica neincrederea in presa prin aceea ca presa a devenit straina de problemele lui, ale poporului.

Mai mult »