Daca schimb pampersi si pot ingriji copilul cot la cot cu partenera, de ce sa nu pot sta cu el si cind sufera in spital? Unde incep si unde se termina drepturile mele de tata?
Pana acum vreo doi ani am trait bine mersi fara sa stiu ce este si ce poate face un Rotavirus. Am aflat insa despre parsiva creatura pe pielea mea, si mai exact, mai trist, pe pielea copiilor mei. Aveau cinsprezece luni respectiv cinci ani si ceva. Fetita, mai mare si trecuta deja prin aproape doi ani de gradinita, ar fi trebuit sa fie mai rezistenta in fata teribilei contaminari. Constitutia mai firava, o minora talasemie a sclifositei de Iulia ( cand e vorba de mancare), comparativ cu foamea de viata a bucalatului Stefan, au facut-o mai sensibila, mai vulnerabila. Asa ca saraca de ea a avut cel mai mult de suferit in urma imbolnavirii. Tragedia a facut ca si ajutoarele ( mama, soacra, matusa ) sa fie doborate de virulenta agentului patogen. Nu cred ca va pot descrie disperarea din noptile nedormite , de veghe, in care Iulia se zbatea deshidratata, slabita, palida, plansa. Neputinta si felul mincinos in care o incurajam. Umilinta cu care cerseam o veste buna de la personalul medical de la Budimex. Si iata ca ma apropii, de abea acum, de subiectul postului. Nu ma pot plange de tratamentul celor de la spitalul de copii, atat cat am stat la camera de garda, ziua sau noaptea, si am tot facut perfuzii pentru hidratare. Au facut tot ce au putut, atat cat le-a permis pregatirea teoretica si experienta spitaliceasca. Mai ales ca sotia fiind “ziarizda”, vorba lui Dollo, il cunostea pe director. Doar ca atunci cand s-a pus chestiunea internarii a aparut o problema imposibil de rezolvat in spitalul respectiv. Nu ma puteau interna cu copilul, in calitate de apartinator, din cauza sexului meu. In spital sunt saloane comune , cu mai multe paturi, iar personalul spitalului se temea de reactia femeilor, mame internate cu copiii, in momentul in care mi-ar fi vazut sexul, sau se temeau de faptul ca eu ma voi uita la ele cum se dezbraca si eventual ma voi masturba. Trecand peste faptul ca nu imi ardea de jocuri erotice, asa cum probabil nici mamelor internate acolo, si intelegand nevoia de intimitate, nu pot trece cu vederea faptul ca am fost discriminat, intr-un moment in care viata mea era in zona descendenta a ciclurilor Fortunei ( adica m-au lovit cand eram cazut).
Sotia avea probleme la serviciu si nu putea lipsi. Oricum exasperati de lipsa de raspunsuri in ce priveste boala Iuliei am inceput sa cautam salvarea in alta parte . Sotia a luat legatura cu Directorul Institutului de Boli Infecţioase „Matei Balş”, prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, iar acesta fara sa o intrebe prea multe despre simptome si evolutia bolii, a dat verdictul prin telefon: Rotavirus. Am mers deci la Balş, parca mai mult profesionalism, mai multe cunostinte, mai multa experienta, dotare tehnica superioara, organizare mai buna. Insa aceeasi problema cu internarea . Nu puteam ramane eu, trebuia musai sa ramana sotia. Asa am facut pana la urma, eu am mers acasa sa am grija de Stefan, care intre timp incepuse si el sa fie afectat de virus. Si o mica paranteza, as vrea sa-mi exprim si frustrarea ca nu-mi puteam vizita fetele, nu puteam decat sa le duc mancarea de regim pe care o pregateam acasa si o pereche de chiloti, pijama, pe care le strecuram printr-o usa doar intredeschisa. De asemenea vreau sa-mi exprim si multumirea, pentru acelasi lucru. Simteam ca daca e asa sever embargoul impus vizitatorilor, riscul ca bolnavioarele mele sa contacteze si alte boli in spital era diminuat.
Ca sa termin povestea, in ultima noapte de internare, le-am completat echipa fetelor si cu Stefanut, care a fost si el perfuzat. Pana dimineata s-a descurcat sotia cu amandoi, iar de dimineata pana la externare, am fost primit si tolerat si eu in salonul cu pricina. Femeia care mai era in salon cu un bebelus bolnavior nu a parut foarte deranjata de prezenta mea masculina.
In aceeasi perioada un alt tata a fost discriminat si, ajutat de T.A.T.A., a reusit sa obtina o hotarare a CNDC impotriva spitalului Grigore Alexandrescu.
Intrebarea mea e urmatoarea: daca schimbi pampersi si poti ingriji copilul cot la cot cu partenera, de ce sa nu poti sta cu el si cind sufera in spital?
Cititi aici ce s-a intamplat la Baia Mare cand tatal a fost trimis acasa pe motiv ca „numai mama se interneaza cu copilul”.
Tati, traim la Romanica, asta e comportamentul normal, firesc. Ai sa te lovesti de aceleasi chestii care mi se spun si mie cand vreau sa rastorn lumea.
1. Vreau cont in banca si internet banking raspunsul bancilor "cati nevazatori vor"? Pai eu! Pai nu ajunge, trebuie sa fie rentabil sa facem asa ceva, deci adunativa mai multi.
Aici conteaza cati vor.
Surpriza consta tati in faptul ca, stii ce? Culmea, esti singurul sau poate printre putini care doresc sa stea cu copilul lor in spital.
Majoritatea insa, barzaunii, considera ca treaba lor e doar sa faca copilul, in rest sa se ocupe fumeia ca de aia e fumeie.
Si fiindca esti singurul sau aproape singurul, esti de ne luat in seama! Pricepi?
Atentie, nu intelege ca eu zic asta, eu iti repet ce mi-au spus mie organele statului si prestatorii de servicii din Romania.
Intrebarea simpla se pune, ce fac stimabilii daca copilul nu are mama, are doar tata?
Ca si fapta insolita inchipuieti ca la 18 ani ma apuca pe mine o apendicita acuta, ajung la spital cu ambii parinti, sunt internat, raion barbati adulti, dar cum sunt persoana cu handicap, am nevoie de apartinator.
Si surpriza, au cerut sa ramana tot mama.
In salon, Eu inca un ins operat de apendicita si un al treilea ins operat de ulcer perforat.
Nu iti zic ca gagiul asta din urma era sondat terminat, deci in ultimul hal.
Dar inchipuieti urmatoarea scena, eu la pat, perfuzat, deci ne putand sa misc mainile si venindu-mi sa urinez.
In asemenea momente se foloseste o cizma, dar cum aveam mainile ocupate nu o puteam manevra eu.
Gandeste-te cine a manevrat-o.
Un alt aspect e ca in asemenea momente, cine dracu mai sta sa se gandeasca la intimitate si alte dinastea, cui i-ar zbura gandul la violarea intimitatii?
Ajung in spital cu copilul meu facut franjuri si alt ceva nu am ce face decat sa ma uit la o femeie in camasa de noapte?
Or sa sara acum aparatorii intimitatii si or sa imi zica:
"Dar bine, bine, ce daca esti in momentele alea, nici in momentele alea nu tre sa renunti la intimitate, ca dreptul la intimitate e…."
Da, recunosc, dar voi uitati unde traiti,
acolo unde dreptul la intimitate este respectat cu adevarat, acolo exista rezerve pentru pacientii care trebuie insotiti, iar acestia stau separat de ceilalti care nu au nevoie de insotire.
Atunci poate sta oricine acolo.
Te-am lasat tati si mai scrie, ca imi plac articolele tale.
Asta e o prostie. Faptul ca traim in Romania nu ar trebui sa fie o scuza pentru orice magarie. Mai ales ca magariile de care vorbesc nu sunt neaparat datorate institutiilor statului ci concetatenilor nostrii care le populeaza. In cazul de fata: avem legi impotriva discriminarii, dar un reumatism neuronal al oamenilor implicati in poveste ii impiedica sa le respecte. Sigur, si sistemul e vinovat. Dar impartim vina cu el. De fiecare data cand eu am fost internat in ultimii ani ( am suferit niste interventii chirurgicale la celebrul CF2) cand copiii au avut vreo raceala, o boala mai usoara sau mai grava, as fi avut cate o plangere de facut catre una sau alta din institutiile statului. Si ghiceste: nu am facut nimic. Pentru ca as fi avut de suferit in plus probabil. Cred ca o singura data, cand s-a nascut Stefan, sotia a facut o sesizare, solutionata nefavorabil, de catre directorul Spitalului Municipal. ( Copilul se invinetise de foame pentu ca sotia nu avea lapte, iar tratamentul care cred eu ca i-a salvat viata, a fost o gura de laptic :). Asistentele invatasera o chestie noua, ca e mai bine copiii sa fie alaptati, cu laptele mamei si o aplicau fara sa mai conteze si alte mici detalii, daca moare de foame si deshidratare un bebelus nu are cum sa fie mai bine ca s-a incercat sa fie alaptat din tzatza mamei ) In rest, asistente care nu gasesc vena copilului, doctorite care nu recunosc un varsat de vant, doctori care dau fier ca tratament impotriva talasemiei minore, toate ramase nesesizate, fara plangeri, fara urmari.
Sa revin la subiectul postului, oamenii din jurul nostru, concetatenii nostrii, si nu niste dusmani imperialisti, fascisti sau comunisti, sunt de vina pentru derapajele astea. Nu iti spun cat de mare e aprecierea, sau cat de mare simt dispretul, unor vecini care se mira cu ochiii mari cand le spun copiiilor ca trebuie sa mergem in casa ca sa le fac de mancare.
Stii ce e mai dureros, ca si la institutiile alea despre care vorbesti, tot concetatenii nostri lucreaza.
Eu personal am facut plangere la cncd intr-un caz si ghici ce, astept si pana in ziua de azi un verdict, deci plangerea am depus-o in 8 septembrie 2009.
M-am infiintat la bucuresti, pe bani mei, pentru ca cncd doar acolo aresediu si daca esti din constanta nu conteaza,
am sustinut cazul si in final, ei mi-au raspuns ca al meu caz se amana pentru ca nu am depus niste hartii pe care eu le depusesem si ca oricum nu conteaza asta prea mult, fiindca la jumate din consilierii de acolo le-a expirat mandatul si parlamentul nu a numit altii.
Si cazul se amana pana dumnezeu stie cand.
Asa ca, de ce sa fac reclamatii? Orice reclamatie ajunge in fata unei instante, orice instanta judeca dupa reprezentarea in fata ei, iar daca oponentul tau isi permite o echipa de avocati mai buni mai inteligenti, mai descurcareti (a se citi ca se cunosc cu cine trebuie, stiu ce si unde sa unga), tu ramai cu dreptatea in brate.
Iar daca singurul tau venit e ala de subzistenta, sigur nu iti permiti un avocat bun, pentru ca nu iti permiti un avocat de orice tip ar fi el.
Asa ca eu sunt foarte incantat de prelegeri, dar pentru mine, viata aia unde tu te duci iti ceri drepturile si ele iti sunt date, iar daca nu tu te poti adresa cuiva care gratuit va dispune ordinea, e o viata desprinsa din cartile cu povesti cu zmei si feti frumosi.
Deocamdata, comportamentul discriminatoriu continua si in episoade mult mai grave decat cele cu spitalul, iar nimeni nu face nimic.
Sunt mamica de 2 fetite si am avut parte si noi de internari prin spitalele patriei. Si de cateva ori am vazut situatii in care taticii altor bebelusi si-au exprimat dorinta de a sta in spital cu copiii si au fost refuzati pe motiv ca nu au ce cauta printre femei. Se merge pe principiul ca mama are grija de copil si prezenta unui barbat printre femei ar duce la …. situatii jenante. Si da.. situatia continua sa fie la fel.
Uite, acum chiar ma intreb ce răspuns am fi obtinut la Bagdasar, cand am fost internata cu bebe de o luna.
La fel, el a rămas acasă cu fata cea mare, eu am intrat cu piciul in spital. Daca as fi banuit macar că nu se poate, as fi întrebat.
Oricum, intr-o săptămână, cat am stat internată, nu am vazut niciun aparținător de sex masculin pe-acolo.