Puterea exemplului sau spirit de turma?

Sunday, September 26th, 2010. Filed under: Scrise pe buda

S-a consumat si Leț do it Romania, aceasta cantare a Romaniei cu saci de plastic si manusi din latex. Zeci de mii de oameni (150.000 in ochiul optimist al organizatorului) au vrut sa-si afirme astfel spiritul civic si dorinta de a schimba ceva in tarisoara si au iesit sambata sa adune gunoaie pe campii. S-au emis pareri pro si contra, inclusiv aci, pe acest blog, despre eficienta acestui gen de demers. „Daca multi sunt nesimtiti, nu e un motiv ca noi ceilalti sa stam cu mainile in san!”, au zis adeptii miscarii. Eu m-am numarat printre cei contra si raman la parerea mea, cu consecventa unui bou. Nu pentru ca nu mi-as dori o tara mai curata, ci pentru ca nu cred in puterea acestui exemplu asa cum nici romanii nu cred in supunerea „de vorba buna”. Si pentru ca nu inteleg de ce voluntariatul a devenit o meserie in sine in societatea romaneasca in care nimeni nu-si mai face cu responsabilitate adevarata meserie.

Sa zicem ca ai avut curajul sa faci un copil in Romania. Ca sa mearga treaba bine la nastere, ai dat spaga. Asa au facut si parintii care au avut ghinionul sa aiba copiii in salonul care a ars la maternitatea Giulesti. In ciuda spagii, cel putin doi oameni din spitalul ala nu si-au facut treaba pentru care sunt platiti (prost de stat, dar suficient din spagile pacientilor) si s-a intamplat nenorocirea. Ce pot sa faca parinti pe viitor, ca sa dea un exemplu societatii? Sa mearga voluntari in maternitati si sa repare prizele sau sa faca garzi permanente la capataiul copiilor, ca sa invete asistentele cum se face?

O prietena de-a mea a aflat recent de ce copilul ei plange fara motiv, desi abia a intrat in clasa I si e un copil destept si vesel in restul timpului. Pentru ca la gradinita o educatoare care astepta spaga de la parinti a avut grija sa-i imparta pe copii in doua grupe: „buni” si „rai”. Pentru ca prietena mea nu a dat spaga, copilul ei a picat in grupa „railor”, unde toate intrebarile ramaneau fara raspuns, si nicio performanta nu era suficient de buna ca sa fii laudat de „tovarasa”. Acum copilul e obsedat de momentul in care doamna invatatoare pune intrebari, si coplesit de amintirea pedepsei aplicata copiilor „rai” de la gradinita. Ce sa faca parintii copiilor „rai”? Sa mearga voluntari in gradinite, ca sa le arate educatoarelor ca un gest iresponsabil de-al lor poate avea efecte dezastruoase asupra unor copii nevinovati?

As putea sa merg mai departe, dar sunt sigura ca ati prins ideea. In general toti ne lovim de neajunsuri provocate de oameni care nu-si fac treaba temeinic. Nici noi nu ne-o facem, pesemne ca e boala generala. Dar trecem mai departe, inchidem ochii si zicem merci ca am scapat relativ usor, si nu ne gandim nici la consecintele propriilor fapte. Traim intr-un cerc vicios din care nu putem iesi cu actiuni de fatada. Ci doar cu schimbari profunde, de substanta, venite din interior, dar cu ajutor punitiv din afara. Nicio societate occidentala nu s-a civilizat cu vorba buna, ci cu biciul. Nu putem sa rezolvam tot ce ne deranjeaza in Romania prin actiuni hei-rupiste, chiar daca dau bine in anumite cercuri.

In reportajul publicat azi de TOTB, Magor Csibi povesteste cum voluntarii plecati sa stranga gunoaie au fost condusi „la fata locului” de doua jeep-uri. Unul al primarului, altul al patronului firmei de salubrizare. Ca si cand un criminal si politistul care stia de crima le-ar fi condus la locul faptei pe rudele victimei, ca sa vada ce au facut „niste nenorociti”. Pai primarul ar fi trebuit sa nu permita aparitia gunoaielor pe camp, pentru ca legea il obliga sa-i amendeze pe locuitorii care nu au contract de salubrizare. Iar daca totusi i-ar fi scapat vreunul, firma de salubrizare era urmatoarea ce ar fi trebuit amendata si apoi pusa la treaba, de acelasi primar, pentru ca n-a curatat locul de gunoaie. Credeti ca aparitia in peisaj a voluntarilor a fost de natura a crapa obrajii rozalii si bucalati ai primarului sau patronului firmei de salubrizare?

Nu, nici obrajii lor n-au crapat de rusine, nici demersul voluntarilor n-a scapat tara de gunoaie. Lucrurile se vor petrece la fel si mai departe, primarul va continua sa faca afaceri cu patronul firmei de salubrizare, nesimtitii vor continua sa-si lase gunoaiele pe unde apuca pentru ca stiu ca nu li se va intampla nimic, asa cum fiecare roman la locul lui isi va face datoria de mantuiala, pentru ca nu e platit cum si-ar dori, pentru ca e sictirit de lumea in care traieste, pentru ca stie ca merge si asa.

Iar la un moment dat cineva mai scorneste un slogan mobilizator care aduna niste multimi de voluntari sub el. Voluntariatul asta a devenit mai important decat a-ti face datoria acolo unde iti e locul. Oare de ce? Pentru ca atunci cand te inrolezi intr-o turma e mai trendy decat atunci cand iti faci treaba constiincios, dar anonim? Puterea exemplului poate fi infinit mai mare daca in fiecare zi, acolo unde iti e locul, iti faci meseria astfel incat sa umble vorba despre tine ca esti un bun profesionist. Si astfel ar incerca si altii sa fie ca tine. Noi am uitat ce inseamna cu adevarat puterea exemplului personal, dar ne amagim ca asta facem cand ne alaturam unor cauze false, din spirit de turma.

12 Comentarii

Comenteaza

metoda rapida:

Connect with Facebook

sau completeaza datele de mai jos:
Nume Email Website ( optional ) Mesaj

Anunta-ma prin email cand apar comentarii noi.
        Te poti abona si fara sa comentezi.