Urmareste-ma pe:
Viermănoșii
Prima data am vazut pozele la Zoso. Care zicea ca nu crede ca sunt reale, dar le-a aratat, totusi. Niste viermisori mici, ingramaditi intr-o aripioara de pui, iar in fundal un bon de cumparaturi de la KFC. Apoi, cum se intampla adesea pe „soșăl media”, subiectul s-a rostogolit pe net, adunand reactii diverse. Cei mai multi s-au grabit sa vomite virtual promisiuni de genul „niciodata n-o sa mai mananc acolo, si ce mult imi placeau!”. Dar altii au castigat din afacerea asta.
La vreo saptamana vad la stiri, la una dintre antene parca, un material din ala care ar trebui predat la scolile de jurnalism despre cum sa manipulezi informatia ca sa induci o anumita idee, fara sa ai nicio dovada. Pretextul: „fotografiile aparute in blogosfera” si indignarea comunitatii virtuale. Totul pe fondul unor imagini din fast-food-ul cu pricina. La un moment dat apare o doamna de la Autoritatea Sanitar Veterinara care spune ca unitatea incriminata ar fi fost controlata, dar nu s-au gasit decat niste nereguli de etichetare. La final e si o doamna de la PR-ul KFC care spune zambitoare, dar fara argumente, ca totul e o intoxicare, ca pozele alea sunt o facatura.
Toata lumea e fericita. Reporterul si-a facut treaba, autoritatile au bifat si ele controlul de fatada, firma s-a dezvinovatit. Cati clienti sa fi vazut stirea, ca sa capete brusc sila de aripioarele picante de la KFC? Iar daca ati fost vreodata intr-un mall in Romania ati remarcat cu siguranta ca gramezi de clienti ca la KFC nu mai are niciun fast food in fata.
Singurul rezultat al povestii a aparut imediat dupa reportajul cu pricina: reclame la TV pentru meniurile gustoase de la KFC. Pana acum KFC si-a facut mai degraba reclama outdoor, decat pe televiziuni.
Cu ce impresia am ramas eu dupa asta? Ca a fost intr-adevar un santaj la adresa KFC, din care vizibil au castigat doar televiziunile care au primit reclama. Dar si ca fast-food-ul s-a simtit cu ceva pe caciula – ca or fi fost viermi sau altceva – de a platit santajul.
Iar asta e o practica de presa care in Romania poarta pe nedrept un singur nume – Sorin Rosca Stanescu+ziarul Ziua – cand in realitate toate trusturile de presa romanesti fac bani din santajul de presa sau, mai putin flagrant, din reclame aparute ca urmare a unor articole denigratoare.
De exemplu aud ca in anumite ziare nationale au aparut in ultima vreme advertoriale despre banci. Volksbank are niste articole despre cum isi specializeaza functionarii pe bani europeni, de parca asta ar fi de interes pentru cei 8000 de clienti care au constituit grupul ala de nemultumiti. Dupa aparitia acestor advertoriale, anumiti redactori din ziarele respective au inceput sa aiba dileme deontologice despre oportunitatea publicarii unor articole in care se spune despre clientii nemultumiti de banci si de nerespectarea de catre institutiile financiare a Ordonanei 50/2010.
Nu mai zic ca si in Parlament se discuta intens pe marginea legiferarii ordonantei cu pricina, si deja sunt semnale ca lobby-ul puternic al bancilor acolo, in varful dealului, se lasa cu modificari pe ici pe colo ale ordonantei, in detrimentul clientilor.
Ce inteleg eu si de aici? Ca banul, pana la urma, curata si viermii din pulpele de pui si impresia ca bancile practica dobanzi si comisioane nesimtite, intr-o tara in care autoritatea si presa se lasa cumparate, unii cu niste caltabosi si o damigeana cu palinca, si altii cu niste spoturi care indeamna populatia sa consume, ca e sigur si bun. Printre clientii bancilor si ai fast-food-urilor se numara si politicienii si ziaristii, dar asta nu-i face empatici cu publicul atunci cand voteaza legi sau cand scriu articole. Din pacate. Viermii, pana la urma, sunt in noi toti, adanc infiltrati in creierul cu care me amagim ca gandim.
Ce pot spune categoric despre KFC e faptul ca, de cate ori mananc ceva de la ei – indiferent ce, noroc ca se intampla foarte rar, absolut accidental – mereu ma doare stomacul si imi vine sa dau la rate. Deci, KFC sucks. Despre Antena 1 si astfel de practici… trustul lui Voiculescu e singurul pe plus in perioada de criza financiara. Deci…
Sincer vorbind, mi-e greu sa-mi imaginez presa fara santaj. (Sper ca nu par cinic.) E un model comun de afaceri in piata concurentiala. Singura alternativa pe care o cunosc este modelul de finantare prin abonamente (asigura o independenta destul de buna, dar se construieste greu) si modelul de finantare prin donatii (e imprevizibil, dar functioneaza bine dupa critical-mass).
Nu spun ca sunt de acord cu acest model, ci ca trebuie facuta o nuantare de imagine intre media independenta si serioasa (Dollo :D) si media comerciala cu pretentii la statut de independenta. Cati oameni stiu sa faca diferenta? Majoritatea nici nu stiu cum arata jurnalismul adevarat …
Acum nici nu mai e o surpriza ce se intampla, fiindca o buna parte din angajatii din media vin din facultati de Relatii Publice (i.e. propaganda, P.R., advertising, marketing, PRICKS, DICKS, CUNTS AND ASSHOLES) si nu jurnalism.
Mai la subiect… ca e falsificata poza, ca nu e, problema mare la mancarurile produse indstrual (mai ales carne) ramane infectia cu bacterii si paraziti pe care nu ii vezi in pozele normale.
@GeorgeL
Te doar burta fiindca mananci carne foarte densa, cu ou (daca e pane). prajita in ulei, si cu cartofi prajiti, evitand, probabil, orice bucatica de fibra vegetala… Asta este o reteta pentru constipatie si, in timp, cancer la colon. Iar grasimile prajite (din carne si cartofi) si zaharul concentrat (probabil ca bei si un suc) provoaca iritare in stomac (si gaze).
Nici eu nu pun problema daca pozele alea or fi sau nu reale. Nici nu e important, important e ca presa ar trebui sa trateze corect/profesionist orice subiect, indiferent si independent de ce/cata publicitate e in organul ala de presa. De aia si exista departamente separate, redactia si departamentul de publicitate. Altfel, de ce se mai indigneaza ziaristii de faptul ca unii au plecat un Noua Zeelanda pe banii alora de la Rosia Montana?
" departamente separate, redactia si departamentul de publicitate"
Pai sunt separate: publicitate legala si publicitate la negru… Redactia puternica e mai mult un vestigiu pastrat pentru culoare si prestigiu. Cand vine vremea sa se castige bani, aproape toti angajatii devin vanzatori, altfel paste falimentul sau pierderea locului de munca. In plus, o gramada de companii de presa folosesc comisioane, iar in Romania exista si o puternica cultura de ciubucuri.
Si dincolo de toate acestea, sa nu uitam ca majoritatea companiilor de media din ROmania apartin unor diverse grupuri de interese, diverse gasti de baieti destepti. Chiar daca au existat ziare, radiour si televiziuni independente, acestea au fost cumparate sau strivite de companiile care lucrau pe pierdere, fiind subventionate de respectivele grupuri de interese. Ori intri in gasca lor, ori dai faliment. …In consecinta, profesionalismul este descurajat, iar profesionistii pleaca sau sunt dati afara (cunosc destui…).
Da, din pacate romanii stiu foarte bine sa faca toate astea. Faptul ca modelul corect functioneaza o dovedeste profitul pe care Ringier, de pilda, l-a facut ani de zile in Romania, cu niste produse foarte bune. Elvetienii au preferat sa vanda, insa, de indata ce criza a afectat veniturile corecte din publicitate, si piata a ramas preponderent pe practici neloiale, despre care vorbeam in postare.
Ma bucur sa constat ca inca mai sunt romani care stiu sa faca diferenta intre adevar si minciuna. Si care stiu sa vada dincolo de aparentele unei "stiri". Foarte bine scris. Apropo, ati vazut ca si la Pro TV a inceput o campanie KFC? S-a intamplat dupa ce ne-au luat noua, celor care am consumat acele produse, un "presupus" interviu. Pe post nu s-a difuzat nimic (din fericire avem dovada ca reportajul a fost facut), insa la cateva zile – boom: reclame la greu pt KFC. Hai sa traiesti Pro Tv-ule! Frumos "lucrat". Si astia il aresteaza pe Diaconescu! In Romania se pare ca e shmeker cine stie sa fure si sa santajeze "in stil mare".
Pentru o "analiza" mai atenta aveti aici link-ul cu "reportajul" incriminat:
http://observator.a1.ro/social/Suspiciuni-infirma…