Urmareste-ma pe:
Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!
Mă sună fiica unei prietene să mă roage să-i fac rost de o adeverință de practică la un ziar, că-i trebuie la facultate. Așa aflu și eu că ea studiază jurnalismul, la Spiru Haret, că e deja în anul 3 și, din vorbă în vorbă ajungem și la principalul subiect:
- Auzi, îmi trebuie și mie un interviu politic, unul economic și… (aud din off o voce care-i șoptește că trebuie și unul social)… nu, social nu-mi trebuie că am, și am și cronica de carte. Doar interviurile astea, dacă poți să mă ajuți.
- Cu cine trebuie să faci interviurile?
- A, nu să le fac, îmi trebuie așa, făcute, că n-am timp să le fac, că am o mulțime de treabă, și trebuie date în trei zile la profa, și două zile o să-mi ia numai cronica de carte s-o fac, și…
- Cum gata făcute, adică să ți le fac eu sau cum?
- Să mi le dai tu așa, de unde știi tu că se găsesc interviurile astea, că eu n-am timp să caut…
- Și de unde să le iau eu?
- Păi tu unde mai lucrezi?
- … dar eu nu am făcut interviuri politice în ultima vreme, și nici economice. Mai mult reportaje, portrete…
- A, bun, și reportaj îmi trebuie. Dă-mi un reportaj!
- Cum adică, să-ți dau un reportaj făcut de mine să-l duci la școală și să zici că e făcut de tine?
- Da.
- Păi ăsta e plagiat!
- Știu, dar toată lumea face așa. Și n-am timp că….
- Cum să faci așa ceva? Păi dacă te prinde profesoara aia?
- Ete, na, păi suntem o sută și ceva de studenți, crezi că are ea timp să citească toate temele? Și apoi toți fac așa, ți-am zis, toți le iau de pe net, numai că mie nu prea-mi place ce e pe net, vreau așa, ceva mai … știi tu, care nu se găsește pe net…
- Adică cum, că nu știu cum sunt astea de pe net?
- Păi nu știu, dar mie nu prea-mi plac.
- Dar tu ce ziare citești? Pe net, că bănuiesc că nu dai banii pe ele…
- A, ba da, le cumpăr, că nu-mi place să citesc pe net. De fapt nu prea-mi place să citesc, și o carte când trebuie s-o citesc mă chinui mult, dar asta e.
- Și de ce faci facultatea asta?
- A, păi eu de fapt am vrut să fac PR și comunicare, dar ăștia aici pun mai mult accentul pe jurnalism, și mie nu prea-mi place. Adică îmi plac unele, de exemplu am fost la o lansare de carte și am făcut atunci frumos, un articol… Dar astea cu politic, economic nu-mi plac, și n-are rost să mă apuc acum să fac ce nu-mi place, înțelegi?
- Dar să știi că și dacă o să ajungi jurnalist tot va trebui la un moment dat să faci ce nu-ți place. Apoi, de unde știi dacă n-ai făcut niciodată, poate trebuie să încerci să vezi cum e. S-ar putea să-ți iasă niște chestii mai interesante decât celor de pe domeniu. Uite, ai auzit de Tolontan?
- .. daa…
- E un ziarist sportiv. Teoretic el ar trebui să scrie doar despre sport după opinia ta, dar de exemplu în campania electorală din 2009 el a fost ziaristul care după părerea mea a făcut cele mai bune interviuri cu candidații la președinție, cu Băsescu și Geoană.
- … mda…
- Îți spun asta ca să înțelegi că nu trebuie neapărat să îți placă politica sau să te pricepi, și poți să faci un interviu cu un politician de exemplu, mai ales dacă la școală vă cere să fie unul imaginar, poți să-ți imaginezi cum îl iei la întrebări pe Ponta, pe Antonescu, orice politician vrei tu. N-ar fi mișto?
- Daaa, dar n-am timp, că trebuie să….
- Ok, dar nu poți să-ți bați joc de tine așa, doar motivând că așa face toată lumea. Nu e normal să faci așa ceva. Chiar și dacă presupunem că la finalul acestei facultăți n-o să faci jurnalism, ci doar PR, tot trebuie să știi jurnalism, ca să știi ce vor jurnaliștii să afle de la tine, ca PR.
- Dar am făcut și eu de exemplu anul trecut. Am avut de făcut un eseu pro și contra ceva. Și eu am ales Internetul. Și am făcut frumos, am zis acolo și pro și contra, am luat o introducere de pe net, și la examen profa nici nu s-a uitat pe dosarul meu, a zis că mă știe de la ore și mi-a dat 9. Și acum credeam că merge așa, că eu i-am zis că lucrez, și că n-am timp să-i fac toate prostiile alea pe care le cere ea, și prima dată a zis că da, și după aia că nu, că vrea să facem toți astea. Ca un fel de practică, înțelegi, la curs.
- Cursul de genuri jurnalistice sau cum se cheama?
- Da, așa…
- Eu zic totuși să faci o încercare. Dat fiind că nu ai așa mult timp, intră pe net, caută niște interviuri cu politicieni și încearcă să-ți imaginezi cum ai face tu interviurile alea.
- Da, o să mă uit că am acasă niște ziare mai vechi și văd eu ce copiez de pe acolo. Merci!
I-am sugerat câteva adrese de ziare și site-uri pe care se poate uita ca să-și facă o idee despre „cum trebuie să fie interviul ăla”, pentru că tot repeta expresia asta, de parcă la cursul ăla nu li s-ar fi predat nimic despre interviu.
Probabil că fata a închis telefonul și m-a considerat nebună. Și eu m-am îndoit o clipă că dialogul a fost real. E adevărat, am tot citit despre plagiate comise și la case mai mari, sunt conștientă și de nivelul slab de pregătire cu care se ajunge și se iese din facultate în România, dar cred că mă legănam cu ideea că lucrurile astea sunt doar excepții. Poate șocul vine și din faptul că aveam altă părere despre fata asta, care a mai absolvit o facultate, de limbi străine, parcă.
Și da, pe vremea mea… la Facultatea de jurnalism grupele erau mai mici și lucrările practice care ni se cereau chiar erau discutate, cu profesorul, în fața grupei. Nu-ți permiteai să trișezi, că te întreba profesorul ce ai vrut să zici cu nu știu ce expresie. Și picai de papagal. Iar asta era doar cu 15 ani în urmă, totuși.
Nu știu de ce se agită atâta profesorimea că noua lege a învățământului va distruge tot ce s-a făcut în ultimii ani în sistem. Păi dacă doar asta e tot ce s-a creat în sistem în ultimii ani, plagiatul generalizat și furtul de pe net, îi urez noii legi să distrugă tot, să se aleagă praful de tot și să se ia de la capăt. Cu alții dacă se poate. Ce e acum nu mai are nicio șansă.
Iar pentru cei care spuneau până acum că presa e plină de ingineri, transformați în jurnaliști de ocazie, iată un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Țineți-vă respirația!
draga, tin sa-i anunt pe studenti ca mai sunt si seminaristi dementi, ca mine, care cauta pe net TOATE lucrarile. Am gasit mai multe lucrari plagiate, din care una era copiata ad literam, cu titlu cu tot! i-am dat nota 1. celor care au plagiat partial le-am dat 3, din ironie, pentru efortul de a ascunde de mine plagiatul :)
Tatiana, ai program din ala special sau cauti „de mana”?
de mana, frate! :)))))))
da’ , daca tot m-ai bagat in seama, poate-mi zici si unde gasesc pozele de la revelion, ca am rascolit tot site-ul si n-am dat de ele!
Asta inseamna ca mi-ai sport numarul de vizualizari :P
Mda, eu am sa joc din nou rolul avocatului diavolului aci.
Ce ne facem insa cu profii care considera ca materia lor este cea mai importanta si iti baga astfel de lucrari practice cand nu te astepti si pe un termen de nu stii de tine?
Uitand ca tu la facultatea aia probabil mai ai si alte 11 cursuri (cam atitea erau la litere in primul an) la care tu trebuie sa faci alte lucrari practice.
La mine la facultate se trezeau sa ne anunte de lucrarile practice cu doua saptamini inainte, 8 cursuri 8 lucrari practice aceleasi 2 saptamini (si de obicei asta se intimpla prin sesiune, cand trebuia sa mai si inveti).
Munceam ca besmeticul numai ca sa fac parte din lucrari, sa obtin pe ele 7 – 8 ca si nota, in timp ce colegii mei le luau de pe net si luau 10 si mai dormeau si noaptea linistiti.
Si pentru ce?
In general putini dintre cei care pot copia ceva, isi fac probleme pentru viitor si nu vor fi retinuti in a da o spaga pentru a se angaja.
Majoritatea colegilor mei au ajuns informaticieni la politie, jandarmerie, fara probleme majore.
Eu am ramas pe acasa.
E drept ca, nu ma plang de soarta mea, asta pentru ca eu am fost si sunt un descurcaret in sensul bun al cuvantului (adica nu prin spagi si cai pidosnice), dar daca as fi fost mai mutalau si mai indoctrinat asa, cumse intimpla cu multe genii ale romanilor, stateam acasa fara servici.
Deci atita timp cat societatea in ansamblul ei iti impune un comportament, ce ai de facut?
1. Profii iti cer lucrarile in timp scurt.
2. Prea multe materii la care tre sa faci astfel de lucrari.
3. Dupa ce termini oricum nu conteaza ce si cum ai facut in facultate, pentru ca conteaza foarte mult, cati bani poti sa dai ca sa ocupi un job.
Conteaza mai putin ce stii si cum, ca vorba aia, inveti munca muncind.
Deci care din astea incurajeaza un student sa fie onest?
Radu Vasile – aici nu era vorba de un timp scurt. Era vorba de un obicei al studentei de a se fofila, pe motiv ca toata lumea face la fel. Daca va ajunge vreodata ziarista sau PR-ista va trebui sa faca un articol sau un comunicat de presa intr-o zi, ba chiar in cateva ore, in functie de specificul job-ului. Deci ceea ce se intampla in facultate, in cazul ei, e doar un antrenament. Sau asa ar trebui tratat…
cum zicea un banc celebru:
Si tu ai dreptate.
Insa, sa nu uitam ca abia invata atunci sa le faca si deci nu poti sa te astepti sa reactioneze asa prompt.
In comentariul meu anterior, am prezentat cateva motive din care aceasta fofilare poate sa intervina.
Nu e scuzabila, dar e motivata.
In contextul actualei societati, cand toti fac intr-un fel si le e mai confortabil, tu risti sa fi vazut chiar prost daca faci altfel, daca alegi drumul mai greu.
Si pana la urma urmei, asa cum ziceam, de ce l-ai alege pe cel mai greu?
(Nu ma intelege gresit, eu nu am ales drumul mai usor niciodata, dar inca ma intreb de ce. Pun asta pe seama programarii mele de catre ai mei, reactionez asa fiindca asa am fost educat, dar zau ca nu gasesc o motivatie).
Dupa terminarea facultatii, 75% din ce am facut acolo (din toate lucrarile alea) nu au mai contat, multe din ele stiai din start ca nu conteaza (spre exemplu unde se aplica in romania Calcul numeric, analiza numerica, analiza functionala) chestii facute de mine in facultate?
La toate astea eu am avut teme grele de facut, teme care acum nu mai folosesc la nimic si pe care oricum am uitat cum sa le fac.
Spre exemplu, am avut o materie, foarte practica de felul ei, se numea cercetari operationale.
Aici invatam cum sa optimizam tot felul de chestii, de la procese tehnologice, pana la profitul unei companii.
Am invatat acolo sa rezolvam astfel de probleme de optimizare, folosind algoritmul Simplex.
Am terminat in 2006, in 2009 o prietena imi cere sa ii rezolv ca ii trebuia la facultate o problema cu simplex.
Ma uitam cum nu mai stiam sa o fac, desi in facultate facusem cele 100 probleme cerute de profesoara ca lucrare practica.
Asa ca am pus mana pe google, am gasit algoritmul si l-am aplicat.
Este drept ca, poate, mi-a venit mai usor sa il aplic, fiindca candva l-am aplicat, dar…
Oricum, din pacate fenomenul copy paste, asa cum bine ai surprins, ia amploare, din punctul nostru e ceva rau, dar in contextul actual al societatii, eu cred ca de fapt societatea primeste ce cere.