Ouă coapte în cartofi

Mama a fost cam sceptică atunci când i-am cumpărat cartea Principesei Margareta, „Carte regală de bucate”. A zis: „e, dar crezi că avem noi ingrediente să gătim ca ăia de la curtea regelui?”. Când a mai văzut și cât costă -cam 40 de lei – nici atât nu i-a mai trebuit. Până la urmă s-a înduplecat s-o răsfoiască, și credeți-mă că ăsta e un compromis uriaș din partea fiicei de țărani care niciodată nu l-a iubit pe rege cu familia lui cu tot. Din „recenzia” mamei au ieșit niște ouă coapte în cartofi. O rețetă care-i amintește Principesei de copilărie.

Ostilitățile încep cu coacerea cartofilor. Se aleg cele mai mari patru bucăți, ca să aveți ce scobi și umple. După ce îi scoateți din cuptor așteptați un pic ca să se răcească, altfel vă e imposibil să-i prelucrați.

Cu cartoful culcat pe lung începeți prin a-i tăia o calotă în treimea de deasupra. Ca și când îi decupați un capac. Apoi îl scobiți cu o linguriță până când îi rămân pereții groși cam de  jumătate de centimetru. E important să fie scobiți cât se poate de mult, ca să faceți loc umpluturii, dar și să vă rămână pereții suficient de rezistenți pentru manevrele următoare.

Ceea ce ați scobit din cartofi pasați și amestecați cu 50 de grame de unt și 50 de grame de cascaval. În carte zice brânză Emmental sau parmezan ras, dar noi n-am avut, așa că am ras cascaval. Compoziția se sărează și piperează, după gust. Rețeta e pentru patru cartofi. Noi am făcut doar trei, din neîncrederea mamei că va ieși ceva bun…

Apoi vă apucați să umpleți cartofii cu compoziția asta, dar având grijă să lăsați totuși în mijloc o gaură în care să spargeți ouăle crude.

După ce spargeți ouăle, sărați și piperați din nou, și, zice Principesa, puteți să puneți și o linguriță cu smântână deasupra. Noi n-am pus-o. Ungeți o tavă cu ulei și așezați cartofii în tavă, punându-le și capacele deasupra. Cartea zice că trebuie să stea la cuptor 8-10 minute.

Noi le-am lăsat cam 30 de minute, pentru că după 10 minute albușul continua să fie nefăcut, iar gălbenușul nici atât. Așa că în ultimele zece minute mama le-a dat jos capacele, ca să se facă ouăle mai repede. În cele din urmă au fost gata.

Când a luat prima lingură cu ou cleios amestecat cu cartof, unt și cascaval, mama a exclamat: „mmm, ce bun e! Să știi că mai fac. Nu-s proști regii ăștia, totuși!”.

P.S. Atât cât am apucat s-o răsfoiesc, cartea Pricipesei pare interesantă. Dincolo de forma grafică foarte frumoasă, cartea împletește rețete inedite cu portrete ale unor personaje de la diverse case regale, inclusiv a României, ceea ce poate fi o lectură interesantă chiar și pentru nepasionații de bucătăreală. Vă mai povestesc dacă recidivează mama :)