Ce mai fac femeile de frica morții

Cică Japonia înregistrează un val de căsătorii după cutremur și tsunami. Zice CNN. Femeile, în special, preocupate până atunci de carieră, au conștientizat brusc importanța și rolul familiei într-o nenorocire. Vezi doamne, cică e mai bine în doi decât singur, în calea tzunamiului. Sigur că așa e, dar eu zic că dacă n-are o oarecare soliditate câștigată în timp înainte, cuplul ăla format la disperare oricum nu face doi bani în calea gradelor Righter. În plus, viața de familie nu e pentru toată lumea. De aia nici nu se leagă toți la cap în mod natural. De asta nu pot să pricep care-i resortul ăstora de se apucă să se însoare și să facă copii, de frica morții. E ca și situația aia de după războaie, când omenirea se apucă să procreeze ca să înlocuiască, cică, generațiile pierdute în luptă. Domnule, dar parcă evoluasem, eram niște ființe raționale, nu animale. Te apuci așa ca înecatul să faci copii doar pentru că ceva în tine te împinge la asta. Dar nu te gândești un pic, în ce lume trimiți copilul ăla?

Iar dacă până la cataclism ai savurat viața single, după cum susține distinsa pretendentă la verighetă din filmul CNN, de ce dracu vrei să te nenorocești pe ultima sută de metri? Nu mai bine alegi să savurezi viața în continuare așa cum îți place mai mult, fără constrângerile sociale revolute, dacă tot ai conștientizat că e scurtă?

Iar despre japonezi chiar aveam o părere bună. Dar să dai 1200 de dolari, plus o taxă lunară de 120 de dolari, ca să-ți găsească pețitoarea un nefericit cu care să-ți cuplezi disperarea în fața morți mi se pare chiar prea de tot. Se pune totuși legitima întrebare dacă oamenirea asta merită perpetuată. De ce?

Tags: , , ,

8 Responses to “Ce mai fac femeile de frica morții” Subscribe

  1. Miscellaneous 28/04/2011 at 13:07 #

    Mie-mi place doar partea cu ”au conștientizat importanța familiei” – de-aici până la căsătorii fulger … mi se pare nechibzuință.
    Acuma cu perpetuarea … pentru unii merită, pentru alții nu.

    • Dollo 28/04/2011 at 22:01 #

      Si sa mai si platesti pentru asta 🙂

  2. Escu 28/04/2011 at 14:03 #

    acuma si cu tine…daca ele vor sa se puiasca si sa aibe urmasi? Uite cum imi aduc aminte de postarea mea cu FF si IC :)))

  3. blo 28/04/2011 at 16:38 #

    pai nu cred ca au prea mult creier doamnele care alearga sa se marite acum, cu ocazia nefericitului.
    una e sa simti ca ai vrea sa te tina cineva de mana cand te ia valu’, si alta e sa crezi ca o verigheta face strangerea de mana mai puternica, sau ca te salveaza ca prin minune.

    • Dollo 28/04/2011 at 22:00 #

      De asta zic si eu, ca daca nu te-a tinut de mana la bine, la rau e putin probabil.

  4. Adrian 29/04/2011 at 09:01 #

    Se scrie „inecat” cu un singur „n”, nu „innecat”.

    • Dollo 29/04/2011 at 15:24 #

      Ai dreptate, merci! Și la tsunami am gresit, am pus z in loc de s…

  5. Dragos B 29/04/2011 at 20:03 #

    „Se pune totuși legitima întrebare dacă oamenirea asta merită perpetuată.”

    Cum era la blajini, ca tot vin Pastele lor*?
    Se-ntalneau femeile cu barbatii doar o data pe an.
    Asa ca nu iesea mare lucru din afacerea asta
    dpdv al perpetuarii speciei.
    🙂

    * – Acum voi, in familie, sa nu va apucati sa mai hãrtãnitzi un miel si de Pastele blajinilor… … …
    C-ati fi in stare! 😉

    🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.