Când poliția te dă în gât pe youtube

În Belgrad sunt multe camere de luat vederi pe străzi. Evident, scopul lor declarat vizează siguranța persoanelor și monitorizarea traficului. Vă sună cunoscut? Ei bine, una din aceste numeroase camere se află în custodia unei secții de poliție de pe marginea autostrăzii E75 care traversează orașul de la nord la sud. Peste drum de poliție (adică peste autostradă) e o sală de sport. În parcarea acelei săli de sport, într-o dimineață pe la 3, doi tineri, neobosiți pesemne suficient de sport, au fost suprinși de camera poliției făcând un alt exercițiu sportiv, de data asta pe mașină. Partida de sex a tinerilor a fost înregistrată de camera poliției, care bătea în mod dubios până în parcarea aceea, deși destinația ei inițială era strict monitorizarea traficului pe autostradă și eventual monitorizarea curții secției de poliție. Că a înregistrat și partida de sex n-ar fi probabil în ochii unora o crimă. Până la urmă tipii o făceau în public, nu în dormitorul personal. Dar că filmul a fost postat apoi pe youtube e deja o infracțiune în multe țări europene. Infracțiune ce constă în difuzarea unor date cu caracter personal înregistrate fără drept, fără consimțământul persoanelor.

În filmulețul postat pe youtube fețele protagoniștilor au fost blurate, dar identificarea lor s-a putut face datorită numărului de înmatriculare al mașinii, care era foarte vizibil. Așa am putut să aflu chiar și eu că proprietarul apartamentului pe care l-am închiriat  în Belgrad e vecin cu tânăra surprinsă de camera poliției făcând sex. Că fata are numai 22 de ani și că de când filmul a făcut carieră în Serbia, părinții ei umblă prin cartier doar cu capetele plecate.

Dincolo de modul prea ușor în care a fost luată pățania de mulți dintre sârbi, problema e una foarte serioasă în termeni de acces și prelucrare a datelor cu caracter personal, adică acel domeniu incredibil de ignorat de majoritatea pământenilor. Conform legii datelor personale existente în Serbia, nu s-a putut lua nicio măsură împotriva acelor polițiști de la secția cu înregistrarea. De ce credeți?

Pentru că nu s-a putut stabili cu exactitate care dintre ei a avut acces la înregistrare și care o fi postat-o pe youtube. Autoritatea sârbă care se ocupă de supravegherea prelucrării datelor cu caracter personal a luat însă măsuri post coitum, ca să rămânem în termeni. Adică a solicitat secției de poliție să securizeze accesul la camera unde se fac înregistrările cu camera de filmat, pe bază de cartelă netransmisibilă, și un registru clar cu oamenii care au acces acolo pe date și ore. Pe viitor se speră că nu se vor mai întâmpla astfel de neplăceri. Rămâne doar fata aia cu onoarea nereperată, dar măcar nu se va mai întâmpla altă rușine și alteia pe care o va mânca între picioare în parcarea sălii de sport, veți zice.

Nu e chiar așa. Gândiți-vă câte camere avem și noi și cine are acces la ceea ce văd ele. Că unele camere, destul de performante, pot să bată chiar până în unele apartamente de pe marginea străzii. Situația e la fel de volatilă peste tot în lume. În ciuda faptului că unele țări au legislație mai bine pusă la punct în domeniul păstrării datelor personale, elementul uman din lanțul prelucrării lor este întotdeauna cel care face pocinoage. Pentru că oamenii în general sunt foarte puțin conștienți de drepturile și obligațiile pe care le au în această privință. În Serbia de exemplu doar 1 la sută din companiile care colectează și prelucrează date personale ale populației, prin natura domeniului de activitate, au notificat autoritatea în materie și știu ce regim trebuie să aibă aceste date, deși legea care-i obligă să facă asta e în vigoare din 2009. De partea cealaltă, oamenii sunt prea puțin conștienți de ceea ce se întâmplă cu datele lor de identificare pe care le oferă cu larghețe cu orice ocazie. Și sârbii și românii sunt încă tributari vechilor regimuri în care au trăit și în care erau obișnuiți ca ochiul lui Big Brother să fie ațintit asupra lor. Sau urechea Securității.

Cazul din Serbia e unul de râsu-plânsu, dar imaginați-vă că o asistentă care are acces la rezultatele analizelor voastre medicale le postează pe Facebook. S-a întâmplat tot în Serbia, dar asistenta nu le-a postat pe Facebook, doar le-a trimis pe email la mai mulți colegi de serviciu ai pacientului. În cazul ăla asistenta a fost pedepsită cu o amendă de 200 de euro. Pe motiv că „n-a știut că n-are voie”… Dar glicemia pacientului n-a mai putut fi retrasă de pe emailurile colegilor, nu?

P.S. La unica mea vizită făcută la o secție de poliție din Belgrad (a trebuit să fim înregistrați ca străini în oraș) am văzut prima dată în viața mea un afiș în care se oferea recompensă pentru prinderea unor infractori. Ratko Mladic și pentru încă un sârb. Pentru Ratko recompensa crescuse la 10 milioane de euro. Pentru celălalt se oferea doar un milion. Ăștia n-au avut norocul să se afle în bătaia camerelor de luat vederi ale poliției, probabil ;)