Arome și replici de Dăbuleni

Pepene și porumb fiert. Prima dată pe anul ăsta. De Dăbuleni, firește. Era un puștiulică, în Piață la Râmnicu Sărat, care de cum ne-a văzut interesați de grămada lui cu pepeni a și început să turuie:

- Poftiți, doamnă, proaspeți, azi i-am cules, buni, pe încercate, cum să fie, mai mic, mai mare?

Puștiul era mic de statură, brunețel cu o față albă, zâmbăreață și poznașă, vorbăreț nevoie mare, cu ușoare accente oltenești, dar nu prea pronunțate. Ne-a cântărit cei doi pepeni „potriviți” și l-am rugat să-i încerce. De cum a înfipt cuțitul într-unul a pârâit și s-a crăpat tot. Puștiul ne-a aruncat privirea aia de „v-am spus eu!” și a întrebat:

- Mai tai? V-am spus, azi i-am cules, dimineață. Eu i-am cules.

- Tot tu i-ai și păzit să se coacă?

- Nu, mamaie i-a păzit, eu doar i-am cules.

- Și câți ani ai?

- 14 ani

- E, da? Pari mai mic…

- Toți par mai mici doamnă, și râde poznaș în timp ce ne spune prețul: doi pepeni, zece kile, 15 lei.

Până să-i aranjăm în sacoșă și să scoatem banii, un cuplu mai în vârstă aștepta deja după noi la cântar. Fiecare ținea câte un pepene în brațe. Prompt, puștiul vrea să-i servească, așa că pune mâna pe pepenele doamnei, îl așază pe cântar, și îi întreabă:

- Sunteți împreună?

- Îîîmpreunăăă, de vreo 34 de ani, tot împreună suntem…!, răspunde doamna cu un oftat casnic și sastisit.

- E, lăsați că mai aveți puțin și scăpați!, înfige puștiul replica, mucalit.

Doamnei i se crapă fața ca la pepene și exclamă ofuscată:

- Cum adică!!

După o zecime de secundă în care noi râdeam cu gura până la urechi, iar soții îl ținteau pe puști cu niște priviri suspicioase, băiatul se repliază magistral și adaugă, fără o tresărire, atent mai degrabă la cântăritul pepenilor decât la ce provocase în rândul clientelei:

- Păi n-ați auzit, că cică vine sfârșitul lumii în 2012. Mai e puțin, nu? Mie așa îmi zice mamaie mereu, dar eu nu o cred.

Scena se închide apoteotic cu un tip care trece pe lângă grămada cu pepeni a puștiului, ne vede pe toți cu câte doi pepeni și-i strigă micului vânzător:

- Bă, nu mai da mă câte doi, n-ai auzit ce ți-a zis mă-ta? Dă câte unu ca să ajungă la toată lumea!

În fine, doamna se destinde și râde și ea, iar puștiul începe să-și caute în buzunarul șorțului restul pentru hârtiile de 50 ale domnilor. Adaugă așa, ca pentru el, un:

- Eu sunt nou pe aici, abia azi am venit… dar să mai poftiți, dacă vă plac pepenii!

Pepenele e dulce și zemos. Foarte bun. Iar porumbul cumpărat cu „doi la un leu” s-a fiert într-o oră, dar a umplut bucătăria de miros de porumb fiert, dulce, mămăligos. Toshiba și-a înfipt colții într-unul, dar până la urmă s-a mulțumit cu câteva boabe oferite de-a gata. Azi a fost o zi aromată și amuzantă, în ciuda temperaturii de 40 de grade de afară.