Statuie sau umeraș?

Monday, September 12th, 2011. Filed under: Scrise pe buda

Mi-a trimis prietena mea Carmen niște poze de la Bruxelles, unde o haită de motocicliști l-a îmbrăcat pe Pișăciosul belgian în pompier american. Ca să omagieze astfel 11 Septembrie. Lumea, în extaz acolo, turiștii au blițuit la greu și statuia și cârdul de motocicliști - Red Knights Belgium 1 – statuia Manneken-Pis a fost îmbrăcată de oamenii primăriei Bruxelles, care au aprobat în prealabil și cererea motocicliștilor, și uniforma. Toate bune și frumoase. Să zicem că a fost un mesaj umanitar, o comemorare… deși mi se pare cam la limită, să comemorezi un mort îmbrăcând cu hainele lui o statuie care se pișă. Dar, nu te pui cu gusturile și cu arta.

 

 

***

Asta mi-a amintit, însă, de un contraexemplu, de modul în care au tratat ai noștri statuia care simbolizează eroismul pompierilor de la București, în 2008 când a venit în România celebra marcă de genți care costă cât o casă la țară – Vuitton. Au ascuns pur și simplu simbolul eroismului pompieresc în simbolul pițiponcelii și cocalarismului românesc. Poate că în lume Vuitton o fi având o istorie care nu rimează cu parvenitismul, ca la noi, dar însăși modul de lansare aici a arătat asta: avem bani, cumpărăm orice, ni se rupe de simboluri și de istorie!

Atunci EVZ a făcut primul scandal, și de la noi au preluat subiectul marile televiziuni ale neamului. Cum se întâmplă adesea pe aci, până când s-au sesizat autoritățile – care de altfel dăduseră avizul – a expirat evenimentul și Vuittonii și-au dat singuri cufărul jos din capul statuii. Ei și-au făcut lansarea, noi am rămas cu onoarea nereperată, ca de atâtea ori. Puteți citi aici ce zicea Videanu și șeful de la Administrația Monumentelor pe vremea aia. Cică LV face parte din „iconurile europene” și că treaba cu îmbrăcatul statuilor ar fi un „curent estetic european”, mă înțelegi…

Acuma, nu știu ce părere aveți voi. Care e rolul unei statui, până la urmă? Mergând pe curentul ăsta european putem să-l vedem și pe Ștefan cel mare îmbrăcat în șalvari și cu turban în cap, dacă nevoia de marketing o va cere, vreodată, nu?

 

***

Ah, și apropos de gusturi, ieri, venind de la piață, am trecut cu mama pe lângă statuia lui Cuza, pusă la intrarea în parcul care-i poartă numele – fostul IOR. Și Cuza, săracul, e făcut în stilul ăla modern, zici că e adunat din bulgări de plastilină, și cârpit. Cum sunt și statuile din „Căruța cu paiațe” din fața Teatrului Național și cam toate astea făcute după 89 p-aci. Și mama comenta despre asta, că nu înțelege deloc arta asta modernă, în care faci statuile așa de urâte, și că ăștia l-au dărâmat pe Lenin că era urât, ca să pună urâțeniile astea prin oraș. Mă rog, mama are 70 de ani și comunismul i-a oferit o șansă în viață…

Așa mai era un nene acum mulți ani, în Piața Revoluției, martor la asamblarea statuii lui Maniu, care a exclamat indignat când a văzut statuia „spartă” și pe sculptor nervos să nu-l ascultau muncitorii care o montau: „Normal că omul ăla e supărat, uite ce i-au făcut la statuie!”.

Nu știu cine o avea nevoie de reparații, la cap sau la gusturi, publicul neavizat sau artiștii? Voi ce ziceți?

12 Comentarii

Comenteaza

metoda rapida:

Connect with Facebook

sau completeaza datele de mai jos:
Nume Email Website ( optional ) Mesaj

Anunta-ma prin email cand apar comentarii noi.
        Te poti abona si fara sa comentezi.