Urmareste-ma pe:
Cea mai bună halva
O fi pentru unii aia turcească. Pentru mine va rămâne pentru totdeauna un etalon în materie de halva produsul care nu mai există pe piața capitalistă, dar cu care mi-am obișnuit papilele din copilărie: aia făcută de fabrica de ulei din Iași, învelită în hârtie cerată, veșnic unsuroasă. Arăta ca o cărămidă împachetată în hârtie unsuroasă. Se numea Unirea. Cei care ați copilărit în comunism știți despre ce vorbesc.
Nu era vreo halva fină, nu avea arome identic naturale, cacao, mirodenii sau alte adaosuri: era o masă de sâmburi de floarea soarelui, zdrobiți și compactați, cu zahăr, de o culoare căcănie dar cu un gust minunat.
Pentru că gustul meu s-a format pe această halva grosolană, nu mai pot aprecia nicio altă specialitate din familia halvalelor, de la turci sau aiurea. Și am încercat, pentru că e un dulce care-mi place. Azi am găsit la un supermarket Halvaua Feleacul, produsă la Cluj, fără alte adaosuri, doar sâmburi și zahăr. Plus glucoză, evident. Seamănă cel mai bine cu vechea halva de care vă spuneam.
Șmecheria e că trebuie s-o pipăi un pic atunci când o cumperi, să nu fie tare ca piatra, că asta înseamnă că e deja învechită.
***
Și ca să vă fac poftă, vă mai povestesc o amintire din copilăria mea, legată de halvaua Unirea :D
Străbunica mea, mama lui mamaie, a trăit până pe la 90 și ceva de ani. De când am prins-o eu și mi-o amintesc, avea placă dentară. Care placă, însă, se cam lărgise și-i clămpănea când vorbea. Sau i se atrofiaseră ei gingiile, e greu de spus. Cert e că bunicuța (așa îi spuneam noi, nepoții) găsise o metodă ieftină și eficientă de fixare a dinților în gură, fără să mai apeleze la dințar. Care oricum nu exista în sat… Băga niște halva în gură, o morfolea acolo și când intra între placă și cerul gurii o lăsa să se lipească. Și o ținea așa o zi-două. Până când mesteca altă halva… :) Halvaua Unirea își merita numele.
Și tot timpul avea un zâmbet dulce și cuceritor, bunicuța, vă asigur :))
:) :) :) cea mai reclama de reclama la halva – chestia cu placa bunicutei !
Halvaua aia plina de ulei, intr-o hartie patata de ulei, daaaa, era taaaare buna .. si mai avea si cateva coji de seminte :) exact cat sa fii sigur ca este ceea ce spune ca este. Evit de mult timp sa cumpar halvaua turceasca fara textura, mult prea dulce si cu “fitze si figuri” prin ea. Si eu ma uit prin rafturi dupa ceva care sa imi aduca aminte de halvaua copilariei.
Si daca tot este sa povestim ceva din copilarie … :) :) … imi amintesc de singura halva straina, de undeva de prin tarile sovietice, o cutie de tabla, aurie, cu niste ornamente cam asiatice, buuuuuuunaaaaaaa tare, atat de buna incat cutia a fost pastrata, folosita la aţe, nasturi si ace cu sau fara gamalie :).
Și mamaie avea niște cutii din tablă de la diverse alimente vechi, dar uite nu mai rețin ce fusese în ele.
Aia era Halva turceasca nu era sovietica. Era o cutie rotunda din tabla aurie si cu rosu.
Am luat si eu acum 2-3 saptamini halva Feleacul. N-a fost rea, dar nici culoarea, nici aroma celei de pe vremuri….
Da, cred că au stors-o înainte de tot ce era bun :)
Cu ocazia asta am aflat si eu din ce era facuta chestia aia pe care o taiam in felii grosolane si o puneam pe paine #panalarevolutie
si eu ii duc dorul . Ca si tine , am cautat peste tot vechea halva , insa nu am gasit . Am impresia ca vechea fabrica de la Iasi nu mai exista de ceva ani .
O sa incerc si eu halvaua de la Cluj.
sincer sa fiu am luat azi halva feleacul cu cacao si cu ocazia asta stiu ca nu voi mai lua de acum încolo ;nu se compara cu cea bulgareasca de departe mult mai saraca in coji de seminte ;e buna la gust dar atat ,parca e facuta cu aceleasi utilaje comuniste de acum 25 de ani că la fel de plină de coji de semințe este .
cum se poate sa nu mai existe ? intr-una caut disperata prin magazine si nimic decat feleacu asta pe care mi-e ciuda , simt ca i-a luat locul…..mor de dorul halvaii
unirea