Fără Dumnezeu, dar cu viitor

Wednesday, October 5th, 2011. Filed under: Blasfemii

Trist dar optimist protestul din seara asta din coasta Parlamentului. N-aș fi crezut că există o astfel de alăturare de senzații. Trist pentru că am fost puțini – până într-o sută – optimist pentru că media de vârstă a participanților bătea spre adolescență. Un pic hipsteri, un pic rockeri, o idee sataniști și per total prea puști ca să fi plătit vreodată impozite la stat. O adunătură fără niciun Dumnezeu, ar fi zis cineva…

Dar, de vreme ce ăia care muncesc ca să plătească impozitele nu catadicsesc să ceară socoteală statului despre cum le folosește banii, e bine că măcar puștimea care vine din urmă are de gând s-o facă. Cel puțin momentan.

 

E încurajator că 60 de copii care au învățat religie confesional la școală în ultimii 18 ani au ales să-și petreacă azi două ore între statuile lui Mihai Viteazu, Gheorghe Lazăr, Heliade Rădulescu și Spiru Haret – niște deschizători de drumuri în felul lor, chiar dacă unii cu crucea în mână – ca să protesteze la adresa finanțării bisericii de către stat. 

Nu vreau să mă gândesc cum vor fi oamenii ăștia peste 5-10 ani. Poate se vor vinde și ei multinaționalelor sau băncilor, pentru o casă pe credit și o mașină în leasing, ca noi. Poate că nu. Depinde de ei, că pentru ei se face și Catedrala Neamului, dacă e să se facă, nu? ;)

Trist că adunarea asta a fost sunată de Remus Cernea, un soi de icon al României moderne: un tip care n-a bifat căsuțele devenirii în societatea burgheză (are facultate, dar n-are licență, stă cu părinții, poartă plete și însemne eco), dar are gânduri politice mari. Trist, ziceam, pentru că tot ce a putut el să mobilizeze astă seară a fost acel segment care nu contează nici măcar în stabilirea bugetelor de publicitate, darmite în calcularea intențiilor de vot. Poate că e nevoie de altă figură decât Cernea ca să coalizeze segmentul 25-40 de ani, sictirit de politică și de muncă în zadar, dornic să emigreze, dar care mai trage cu un ochi și la o alternativă românească. Segmentul ăsta e cu un picior afară, dar încă nu e prea târziu să mai fie tras înapoi. Contează, însă, mesajul, credibilitatea și mijlocul de comunicare.

Pe Facebook, locul în care Cernea a anunțat acum două zile manifestarea de azi, au spus că vin peste 700 de oameni. E clar că deși ne imaginăm că segmentul ăla de oameni acolo șade, e nevoie de mai mult decât un like și un share ca să-l faci să iasă din casă sau să plece mai devreme de la job. Trist e că toți oamenii din segmentul ăla aștepată ca alții să facă pentru ei ceea ce trebuie, iar ei să dea eventual like după.

Optimist e faptul că puștimea ar putea să nu repete greșelile noastre și să-și croiască singură lumea în care vrea să trăiască. Eu una asta am simțit în seara asta, că există măcar un viitor. Depinde de ei cum și-l aștern.

P.S. Scuzați calitatea pozelor, dar am fost așa de emoționată că totuși se ține protestul ăsta, încât am plecat la luptă cu arma neîncărcată. Am luat aparatul foto, dar nu și cardul de memorie. Așa că am făcut niște poze cu telefonul, ca o pițipoancă care sunt câteodată :D

13 Comentarii

Comenteaza

metoda rapida:

Connect with Facebook

sau completeaza datele de mai jos:
Nume Email Website ( optional ) Mesaj

Anunta-ma prin email cand apar comentarii noi.
        Te poti abona si fara sa comentezi.