Ziua 9: Azi am anulat o căsătorie

Thursday, October 27th, 2011. Filed under: Românisme Succesuri

Nu știu ce ați visat voi astă noapte, dar eu am avut de completat formulare roșii-verzi-albastre în somn. Și îmi lipseau pixurile. Motiv pentru care mi-am trezit și colegul de cameră, și mâța, căutând pixurile prin pătură. Le pierdusem.

Ceea ce s-a întâmplat și în realitate. Azi am uitat la o familie unul dintre pixurile cu care am completat formulare. E al doilea pix pe care îl pierd de când a început recensământul, primul rătăcit a fost chiar ăla dat de la INS, pe care scria Recensământ 2011. Azi l-am pierdut pe cel pe care scria IBM.

Și ce credeți? Am încălcat legea. Mai aveam prin buzunare un singur pix, portocaliu, pe care scria „Băsescu pentru România”. Cred că-l am de la ultimele alegeri, nu-mi amintesc de unde. Dacă nimeream vreun cârcotaș mă dădea afară și anunța și poliția, că-i fur CNP-ul ca să-l folosească Băsescu la alegeri.

N-a fost cu intenție, vă asigur, dar zilele trecute făcusem o triere a pixurilor din casă, am aruncat ce nu mai scria, și am băgat prin geantă ce mai scrie, în caz că am nevoie. Și ăsta cu Băsescu se pare că a avut pasta bună. Deh, pastă de președinte…

Dar, n-a văzut nimeni, mi-am făcut treaba, mâine mă duc să cumpăr alt pix, ca să nu-mi iasă vorbe.

Veniți în București cu „ordinul 15.000”

Ce am făcut azi a fost așa: am recenzat o doamnă care a fost macaragiță 20 de ani, pe șantierele patriei – ea și soțul ei au venit în București „cu ordinul 15.000” – și am desfăcut o căsătorie proaspăt încheiată. Să le luăm pe rând.

Doamna care a fost macaragiță e acum pensionară. Ea și soțul ei, dulgher, au construit multe blocuri recenzate azi prin București. S-au cunoscut, îndrăgostit și căsătorit pe șantier, ca în filmele comuniste, în care Magda Catone îi ducea merinde pe șantier lui Șerban Ionescu, în vreme ce el căra curent electric cu găleata, ca tânăr inginer. Nu știu câți își amintesc filmul ăla, dar pentru mine a rămas un reper de film comunist în care se construia socialismul.

Oamenii ăștia au venit în București cu „ordinul 15.000”. Zice capul familiei că în anii 80 „s-a dat un ordin” să se construiască 15.000 de apartamente în București. Moment în care s-au deschis porțile orașului pentru mii de muncitori din toată țara. Iar ei eu venit fericiți din Olt, pentru că altă șansă nu aveau să ajungă în Capitală. Când am auzit de 15.000, prima dată m-am gândit la cei 15.000 de specialiști ai Convenției Democratice. Parcă atâția erau, nu? E, în blocul meu se pare că sunt mulți dintre specialiștii ăștia cu care Ceaușescu a construit modernul București. Că nu e prima dată când oamenii îmi spun că au lucrat în construcții și au rămas în ele.

O soacră nu-și declară nora

La una dintre familii tocmai avusese loc o nuntă. În week-end. Numai că tânăra soție fusese recenzată acasă la părinții ei, iar tânărul soț, rezident al blocului meu, era încă în casa părintească. Mama lui îmi declarase la intrare că are doi băieți și sunt doar ei în casă. În timp ce completam formularul roșu pentru fiul ei, mi-a spus că e căsătorit. Am sărit ca arsă, la gândul că iar am mai greșit un formular. Și pe noră de ce n-o declarați? zic Nu stă aici? „Păi abia se luară, urmează să se mute cu chirie”, zice femeia. Când se luară? Sâmbătă. Aaaa, păi atunci îl trecem necăsătorit. Cum așa? Păi așa.

Conform metodologiei ni s-a spus că noi trebuie să înregistrăm situația din momentul zero al recensământului, adică data de 20 octombrie ora 00. Nici înainte, nici după. Or la data aia băiatul era necăsătorit. La fel s-ar fi întâmplat dacă un om ar fi murit azi, eu trebuia să-l recenzez ca fiind viu la data de 20. Sau un copil care s-a născut după data de 20 nu ar fi înregistrat, pentru că nu era născut la data de 20. A durat mai mult până a înțeles proaspăta soacră mare, că la recensământul ăsta va figura tot mamă de băieți becheri, dar în final cred că a priceput.

***

N-aș fi zis că recensământul ăsta o să fie așa de obositor, dar vă spun că după atâta plimbat prin casele oamenilor în capul meu e un vârtej de cifre, chipuri și situații. Pentru că nu toate ușile sunt însemnate cu numărul de apartament am ajuns să scriu eu cifra cu pixul pe perete, lângă ele, ca să nu sun din nou la uși gata recenzate. Numerotatea apartamentelor e total anapoda acolo și nu reușesc deloc s-o învăț.

Prin urmare, mă retrag în pătura din care am ieșit azi dimineață. Mi s-a recomandat să-mi prind de pijama niște pixuri, ca să le găsesc la noapte. În caz că vreau să mai completez ceva formulare ;)

 

 

 

14 Comentarii

Comenteaza

metoda rapida:

Connect with Facebook

sau completeaza datele de mai jos:
Nume Email Website ( optional ) Mesaj

Anunta-ma prin email cand apar comentarii noi.
        Te poti abona si fara sa comentezi.