Mirosul toamnei

Wednesday, November 9th, 2011. Filed under: Nelinisti de dama

Sunt trei mirosuri care înseamnă toamnă pentru mine:

- aroma verde-amăruie de frunză, mușchi, pământ și ciuperci pe care o răspândesc tufănelele de grădină,

- fumul scos de frunzele uscate arse în curți,

- aerul rece dimineața, care conține note din primele două mirosuri și un al treilea, trimis de iarna de după colț.

Mi-am dat seama zilele astea că m-am amăgit atâția ani că îmi place (doar) vara, când toamna are așa multe de oferit. O fi o chestie de vârstă? ;)

Mirosurile sunt primele care-mi vin în minte, dar mai e și piața. Parcă niciodată piața nu e mai frumoasă ca toamna. Nu neapărat pentru că ar fi sezonul recoltelor, că doar și vara e plină de recolte, dar are culorile alea, mirosurile (iarăși) care te fac să le apreciezi mai mult tocmai pentru că țin puțin. Acuși cade bruma peste ele și se zgribulește tot. Deja nu mai găsești castraveți, roșiile sunt niște arătări, dar e plin de morcovi, ridichi negre (preferatele mele, deși put), ceapă de apă (mmm, cu brânză de oaie sau de capră), gogoșari cărnoși, pere crocante, mere suculente, și… porumb de floricele.

Am găsit în piață, la o tarabă ascunsă, unde probabil sunt exilați adevărații țărani, niște porumbi mici, vineții, care mi-au amintit de mamaie. Ea ținea mereu pe sobă niște porumbei din ăștia pentru floricele. Îi creștea în fundul curții, acolo unde avea și buda… În toiul iernii, când erau uscați bine, îi curăța de boabe, încingea ceaunul de tuci, îl stropea cu niscai ulei și îl umplea apoi cu floricele. Mai târziu și mama păstra obiceiul ăsta, deși înlocuise soba cu caloriferul, dar când a murit mamaie n-au mai fost nici pe calorifer porumbei.

Nenea de la tarabă m-a văzut că mă uitam lung la porumbi și m-a îmbiat, încercând să-mi spună ce sunt și ce se face din ei. Când i-am zis că știu de la mamaie, parcă veneam de la el de acasă. S-a apucat să mi-i laude, că un porumb din ăla umple un ceaun cât tasul lui, cu floricele, că sunt naturali, fără chimicale, și doar le trebuie sare. Până la urmă i-am dat un leu pe doi porumbi, mai mult de dragul amintirii. Că până s-or usca ei (eu nici calorifer nu am ca să-i țin pe el) eu îmi fac pofta cu floricele de supermarket, zise și pop corn. Dar o să vă țin la curent dacă un porumb din ăla chiar umple un tas. Ce vedeți în castronul roșu e rezultatul pungii de alături, pe care o bagi în cuptorul cu microunde, dai la maxim, două minute jumate și gata.

P.S. Florile din poze sunt tufănelele mele din balcon. Azi a bătut soarele în ele și parcă și culorile lor au fost mai vesele. 

8 Comentarii

Comenteaza

metoda rapida:

Connect with Facebook

sau completeaza datele de mai jos:
Nume Email Website ( optional ) Mesaj

Anunta-ma prin email cand apar comentarii noi.
        Te poti abona si fara sa comentezi.