Scordolea de raci

D upă ce vă zdreliţi degetele scoţând carnea din raci, vă puteţi linge pe degete mâncând scordoleaua cu raci, nucă şi usturoi

Mama m-a aşteptat aseară cu o mâncare care-mi place. Ăsta e unul din avantajele de a avea o mamă, te iubeşte şi te aşteaptă ca pe un învingător, chiar dacă eşti o loază.

Scordoleaua de raci nu e greu de făcut, dar mama n-a mai făcut-o decât o singură dată până acum, în urmă cu mulţi ani. Pentru că racii nu se găsesc pe toate drumurile şi pentru că operaţiunea de scoatere a cărnii din coada şi cleştii racilor e de-a dreptul descurajantă. Când vezi oala plină cu raci fierţi, apoi rămâi cu câteva sute de grame de cărniţă, după câteva ore de muncă, îţi cam piere pofta de raci. Eu îmi amintesc doar cum ne-am zdrobit amândouă degetele atunci când am mai făcut scordolea cu raci.

E drept că codiţele alea se pot mânca şi simple, cu usturoi, dar cum spuneam, nu scordoleaua în sine e greu de făcut, iar gustul ei poate fi ceva interesant, dacă nu aţi mai mâncat până acum.

Aşadar, racii se spală bine şi se aruncă timp de cinci minute în apa clocotită, în care aţi pus un praf de sare înainte. Când se înroşesc… ca racii, stingeţi focul şi-i lăsaţi în apă să se răcească. După care vă pregătiţi sufleteşte să-i descărnaţi.

Deşi în cărţile de gastronomie se face cu pâine înmuiată, mama o face cu cartofi. Adică fierbe doi-trei cartofi, îi pasează ca pentru piure, apoi amestecă în ei nişte nuci pisate (18-20 de nuci), sare, piper, usturoi pastă. Stoarce o lămâie şi mai bagă la final bucăţele de cozi de rac. Pentru ornament a păstrat, după cum se vede, câteva cozi întregi pe care le-a aşezat pe lângă scordolea, plus racul întreg care se vede supărat cu busuiocul în gură.

Scordoleaua e un soi de aperitiv, dar ţine loc şi de cină. Gustul e interesant pentru că găsiţi în ea şi nucă, şi carne albă de rac, şi un pic de usturoi.

Etichete: , , ,

6 comentarii la “Scordolea de raci” Subscribe

  1. Diana 28/11/2011 at 23:58 #

    Mmmm… ce te invidiez… am gustat doar o dată puțin rac și de atunci mi-a rămas gândul la el…

    • Dollo 29/11/2011 at 00:57 #

      Au la Piaţa Obor 🙂 dar pregăteşte-te sufleteşte să-ţi distrugi manichiura până ajungi la carne…

  2. Farfuridi 30/11/2011 at 00:47 #

    Si eu ma pregatesc sufleteste pentru scordolea. Am vazut chiar saptamana trecuta raci in Obor, dar inca nu eram pregatita sufleteste dupa dezghiocatul de acum trei ani. 🙂 Dar scordoleaua voastra arata intr-un asemenea fel, incat mai ca m-as avânta intr-o noua lupta cu (d)racii 😀

    • Dollo 30/11/2011 at 11:10 #

      Draci intr-adevar 🙂

  3. Ozana 29/04/2017 at 23:29 #

    Scordaleaua merge si cu felii de peste mare afumat daca se poate batog . Este super.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Scordolea cu raci « Fructe De Mare/crstacee « Farfuridi, mâncare cu suflet! - 09/12/2011

    […] de Dollo si de mama ei, pentru care am un mare respect desi n-o cunosc, manata de o pofta amanata cativa ani […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Înmormântare organizată de firma de pompe funebre a preotului, UE ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, politicieni […]

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei […]

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Lost in translations în Vinales, rămași fără benzină în fața pompei goale, dar într-un ținut minunat în care nici țigările […]

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale, aşa că azi îşi împarte […]

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Reabilitarea, mai grea decât pușcăria, victoria la CEDO, rejudecarea procesului, apariția „victimelor” noi atrase de ideea de potențial câștig.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din […]