Scordolea de raci

Se face greu dar se mănâncă repede.

Mama m-a aşteptat aseară cu o mâncare care-mi place. Ăsta e unul din avantajele de a avea o mamă, te iubeşte şi te aşteaptă ca pe un învingător, chiar dacă eşti o loază.

Scordoleaua de raci nu e greu de făcut, dar mama n-a mai făcut-o decât o singură dată până acum, în urmă cu mulţi ani. Pentru că racii nu se găsesc pe toate drumurile şi pentru că operaţiunea de scoatere a cărnii din coada şi cleştii racilor e de-a dreptul descurajantă. Când vezi oala plină cu raci fierţi, apoi rămâi cu câteva sute de grame de cărniţă, după câteva ore de muncă, îţi cam piere pofta de raci. Eu îmi amintesc doar cum ne-am zdrobit amândouă degetele atunci când am mai făcut scordolea cu raci.

E drept că codiţele alea se pot mânca şi simple, cu usturoi, dar cum spuneam, nu scordoleaua în sine e greu de făcut, iar gustul ei poate fi ceva interesant, dacă nu aţi mai mâncat până acum.

Aşadar, racii se spală bine şi se aruncă timp de cinci minute în apa clocotită, în care aţi pus un praf de sare înainte. Când se înroşesc… ca racii, stingeţi focul şi-i lăsaţi în apă să se răcească. După care vă pregătiţi sufleteşte să-i descărnaţi.

Deşi în cărţile de gastronomie se face cu pâine înmuiată, mama o face cu cartofi. Adică fierbe doi-trei cartofi, îi pasează ca pentru piure, apoi amestecă în ei nişte nuci pisate (18-20 de nuci), sare, piper, usturoi pastă. Stoarce o lămâie şi mai bagă la final bucăţele de cozi de rac. Pentru ornament a păstrat, după cum se vede, câteva cozi întregi pe care le-a aşezat pe lângă scordolea, plus racul întreg care se vede supărat cu busuiocul în gură.

Scordoleaua e un soi de aperitiv, dar ţine loc şi de cină. Gustul e interesant pentru că găsiţi în ea şi nucă, şi carne albă de rac, şi un pic de usturoi.

Etichete: , , ,

6 comentarii la “Scordolea de raci” Subscribe

  1. Diana 28/11/2011 at 23:58 #

    Mmmm… ce te invidiez… am gustat doar o dată puțin rac și de atunci mi-a rămas gândul la el…

    • Dollo 29/11/2011 at 00:57 #

      Au la Piaţa Obor 🙂 dar pregăteşte-te sufleteşte să-ţi distrugi manichiura până ajungi la carne…

  2. Farfuridi 30/11/2011 at 00:47 #

    Si eu ma pregatesc sufleteste pentru scordolea. Am vazut chiar saptamana trecuta raci in Obor, dar inca nu eram pregatita sufleteste dupa dezghiocatul de acum trei ani. 🙂 Dar scordoleaua voastra arata intr-un asemenea fel, incat mai ca m-as avânta intr-o noua lupta cu (d)racii 😀

    • Dollo 30/11/2011 at 11:10 #

      Draci intr-adevar 🙂

  3. Ozana 29/04/2017 at 23:29 #

    Scordaleaua merge si cu felii de peste mare afumat daca se poate batog . Este super.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Scordolea cu raci « Fructe De Mare/crstacee « Farfuridi, mâncare cu suflet! - 09/12/2011

    […] de Dollo si de mama ei, pentru care am un mare respect desi n-o cunosc, manata de o pofta amanata cativa ani […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.