Haina de blană a ucis Spiritul Crăciunului

Mama a tânjit de când o știu după o căciulă din blană de vulpe argintie. Toate tovărășicile aveau, pe vremea când tovarășii purtau căciuli rusești tot din blană. Nu și-a permis-o pe vremea aia, după 89 s-a luat cu altele și nici nu știu dacă și-o mai dorește. Dar îmi imaginez cum ar fi fost dacă ar fi avut-o. Pesemne  și-ar fi dorit și o haină la fel.

Eu niciodată n-am înțeles pasiunea pentru blănuri a doamnelor și în bună măsură nici pe aia pentru bijuterii. Asociez mereu imaginile astea două cu o vecină din bloc, fată bătrână (se recomandă drept domnișoara X, dar e trecută bine de 40), durdulie, veșnic coafată cu volum, buze pline roșu strident, haină din blană până în pământ, cizme roșii ca de motan încălțat și pălărie asemenea. Se urcă în fiecare dimineață într-un Matiz roșu ca buzele, cizmele și pălăria, parcat în fața blocului. Zilele trecute Matiz-ul era plin cu familia domnișoarei, venită în vizită, adică mama și tata, doi bătrânei drapați și ei în blănuri, plus căciulile aferente.

Nu că aș fi o mare ecologistă, dar întotdeauna mi s-a părut prea impozantă o haină din blană pentru un drum cu tramvaiul. Plus că de când cu descoperirea gigacaloriei și încălzirea globală parcă nu mai moare lumea așa de frig în peșteri ca să se justifice  îmbrăcămintea din piei de animale. Desigur, simpatizez cu mișcarea care se împotrivește despuierii animalelor pentru luxul parvenitelor, dar în același timp nu pot să mă abțin de la o friptură suculentă. Deci n-aș fi așa vehementă cu drepturile animalelor, atâta vreme cât pe unele le cam mâncăm. Dar nu despre asta e vorba aici.

Acestea fiind spuse, m-am amuzat copios azi când un prieten vechi mi-a povestit cum s-a sfârșit încercarea lui de a fi romantic de Crăciun. Omul are o oarecare doză de romantism nativă, dar de data asta s-a întrecut pe sine. A cumpărat de vreo două luni bilete la un Revelion de 5 stele în Bulgaria. Ce vreți, după buget. Nu i-a zis iubitei, tocmai ca să-i facă un cadou surpriză de Crăciun.

Când a venit momentul schimbului de daruri, ce credeți, reacția iubitei a fost de genul: „Of, iar rămân fără haină de blană!”.

Tipul zice că ea îl cam plimbase „subtil” prin niște magazine, încercând să-l contamineze cu Spiritul Crăciunului, dar el nu s-a prins deloc de apropourile ei, așa că a fost total debusolat când i-a văzut reacția.  A decis să se ducă singur de Revelion, poate găsește vreuna romanțioasă ca el pe malul mării. Și mai zicea cineva că femeile moderne nu-l mai vor pe caveman, ci vor bărbatul romantic care să le surprindă îndeplinindu-le cele mai ascunse dorințe.

După ce am râs mi-am amintit că mă întrebase deunăzi cineva – un băiat tânăr – ce cred eu că-și doresc femeile. Un gest romantic cum ar fi programarea unei călătorii surpriză, un cadou scump sau petrecerea timpului împreună – evident în cazul în care el e un ocupat și ea se plânge mereu că nu are timp și pentru ea. De pe postul de femeie matură, care știe că nici timpul, nici cadoul scump nu fac cât o excursie la capătul lumii, am ales-o pe prima, tentată fiind să cred că femeile ar alege cu ochii închiși, oricând, o asemenea oportunitate romantică.

Azi mi-am dat seama că am dat-o în bară. Voi, doamnelor, ce ați fi ales? Sunt bineveniți să comenteze și inginerii care știu să dăruiască numai cadouri pe bază de baterii sau încărcare de la priză :P