De ce am făcut revoluția? Ca să aibă ăla micu cu ce să se joace!

Azi, la Auchan Titan. Revoluția cumpărăturilor de dinainte de Crăciun. Oameni nervoși care nu știu să-și adapteze frustrările la situația dată. Niciodată nu ai loc de căruțul altuia, deși al tău blochează la fel de mult spațiul insuficient. Da, de sărbători poate fi mortal să participi la o astfel de revoluție.  Se duc lupte de culoar până și la pâine. Paradoxal, la carne e mai liniște, semn că Ghiță a fost sacrificat mai înainte. Niște duamne scociorăsc ca găinile într-o grămadă de mandarine. Le merg mâinile rapid, cred că au fost sortatoare într-o altă viață. Poate la banda cu marfă de export, că prea nimeresc din prima fructele cele mai bune.

Coadă la măsline, câțiva bărbați debusolați la raionul cu vinuri – rafturile sunt sărace, deși dacă nu bei de Crăciun și Anul Nou, atunci când? La dulciuri două cucoane își dispută ultima cutie cu ciocolată Milka ediție specială. Mulțimea se rărește pe măsură ce avansezi spre fundul magazinului, în zona cu marfă de spălat vasele și curățat buda. Nimeni nu se gândește că după atâta mâncare și băutură, inevitabil toți vom ajunge și acolo.

Vecine cu detergenții sunt jucăriile. Tone de cutii, păpușele, mașinuțe, plușuri. Deodată, în boxe se aude vocea unui angajat al supermarketului:

- În cinci minute veți putea achiziționa un produs de la raionul de jucării la jumătate de preț. Fiți atenți, numai timp ce cinci minute e valabilă promoția.

- Mai sunt patru minute până când puteți afla care este jucăria pe care o puteți cumpăra la jumătate de preț

- Peste trei minute…

- Mai sunt două minute…

- Un minut și veți afla…

Niște tipi îmbrăcați în uniforma magazinului – vestă roșie cu înscris pe spate „Bună ziua, pot să vă ajut?” – staționează suspect în jurul unui container învârfuit cu animale de pluș. Cumpărătorii vigilenți și-au dat seama că acolo vor fi reducerile, așa că ocupă strategic locuri în jurul containerului. Alde Pluto, Donald, Kermit și Baloo nu mai au nicio șansă. Vocea din microfon anunță necurțătoare ca pocnetul unei puști de vânătoare:

- Numai acum, timp de 5 minute veți putea achiziționa jucării de pluș la prețul de 16 lei bucata, față de 32 de lei cât e prețul normal. START!

Știți imaginile alea de la știri când mulțimile furioase s-au dezlănțuit ca să cumpere tigăi? E, așa a fost azi cu Pluto. Mâini hrăpărețe s-au repezit în grămada cu pluș. Unii și-au aruncat în container chiar copiii, ca să-și aleagă personal. Copiii urlau speriați. De pe margine continuau să vină cumpărători, atrași de vocea de la microfon, care de data asta număra minutele până la finalul promoției. Dinspre container veneau fericiți oameni cu animale colorate în brațe. Verzi, roz, maron și gălbejitul Pluto. De pe margine un tip transmitea în direct prin telefon, soției:

- Da, dragă, dar sunt nașpete. Vrei tu să iau? Da, sunt mari. Să se joace ăla micu? Bine, hai că iau…

Îmi dau seama cât de puternică e influența acestei imagini când mama îmi zice: Ia și tu unul! Ce să fac cu el?, o întreb. Așa e, zice, dar dacă e doar 16 lei…

Gata, mulțimea s-a calmat când bărbatul de la microfon a anunțat finalul promoției. Dar ne-a anunțat să fim pe fază că urmează alta în câteva minute. La alte jucării.

O doamnă cu doi Pluto în brațe radia de fericire. Cineva îi spune că Pluto nu era la promoție, că el costă în continuare 69 de lei. De altfel ăsta e unicul preț afișat deasupra containerului, nu știe nimeni de unde a scos tipul de la microfon prețul ăla de 32 de lei. Dar vor vedea ei la casă dacă au cumpărat cu 16 lei sau cu 69. „Da doamnă, la promoție sunt doar jucăriile maron și verzi, nu și astea galbene!”, îi confirmă unul în uniformă roșie de magazin. Doamna îi depune pe alde Pluto la loc în grămadă.

Când am ajuns la casă vocea din microfon dădea startul la altă vânzare la juma de preț. De data asta la microscoape de jucărie. Poate a avut mai mult noroc doamna cu Pluto.

Acasă, la intrarea în bloc, mă întâlnesc cu un vecin care a participat la Revoluție. Cel puțin are certificat, nu știu mai multe, că eu n-am fost. Mă întreabă pe la ce ziar mai lucrez, că e interesat să-mi prezinte un caz. Un prieten de-al lui revoluționar vrea să facă scandal că nu mai primește drepturile, deși fratele lui a murit la Revoluție. Îi zic că nu mai lucrez la ziar. Dezamăgit, empatizează cu mine: „Așa e, unde dracu să mai lucrezi, că toți sunt cu can-can-uri acuma. Nu mai vezi unul interesat de Revoluție!”.

Ce can-can, frate, trăiască promoția, aia e adevărata revoluție!