Urmareste-ma pe:
Mărțișorisme
De mâine începe anotimpul ăla în care noi ne epilăm (după atâtea luni de iarnă, în care l-am crescut cu grijă, l-am năclăit cu creme hrănitoare în fiecare seară și dimineața l-am ascuns sub ciorapi groși, 50DEN cu lycra) iar ei se vaită. Că trebuie să ne cumpere flori și alte atenții. Întotdeauna bărbații au fost slabi de înger. Ei leșină și când e să dea sânge pentru propriile analize. Darmite să stea întinși pe spate și să privească neputincioși cum o cosmeticiană sadică le smulge părul de pe picioare și din cele mai ascunse zone, cu bulbi cu tot, din rădăcină.
Zic că dacă noi suntem capabile de acest sacrificiu, ritualic, la ieșirea din iarna grea, merităm un buchet de ghiocei, zambile sau alte flori cu bulbi cu tot, ca să compenseze… rădăcinile pierdute în defrișare. Așadar, eu susțin acțiunea „vestitorii primăverii”, care bate măr acțiunea lui Bodu, de boicotare a produselor olandeze. Zicea florarul de la care am cumpărat azi flori pentru mama că „dacă n-ar fi olandezii n-am vinde nimica, doamnă, că noi ne-am distrus toate serele!”
Nu susțin achiziționarea de obiecte artizanale, legate cu șnur alb-roș, pentru că inevitabil alea ajung într-un coș mai devreme sau mai târziu. După părerea mea de fostă colegă, care am primit destule mărțișoare de complezență la viața mea, aș zice că mai bine bărbații să se abțină. Cred că niciuna dintre femeile dintr-un colectiv de oameni ai muncii nu apreciază faptul că primește ceva la rând cu toate celelalte. E ca atunci când dai like fără să fi citit conținutul articolului.
Un buchețel mic de ghiocei sau o zambilă e mai de efect. Florile par date mai din inimă decât un ceva mic în celofan, pe care de multe ori l-a cumpărat soția nefericitului, pe motiv că el nu se pricepe, dar trebuie să facă frumos la doamnele de la job. Astea sunt reminiscențe de pe vremea cănd respectivii erau elevi și le cumpărau mamele mărțișoare pentru toarășa învățătoare și pentru colegele de bancă și de clasă. Acum nevasta a moștenit și îndatorirea asta a mamei, pe lângă călcat, spălat și împerecheat ciorapii în șifonier. Doamnelor, vă recomand să luați poziție în fața acestui autoflagel la care vă dedați din fragedă copilărie! Gândiți-vă că în spatele fiecărei buburuze, fluturaș, broscuță, iepuraș, răcușor, berbecuț sau tăuraș pe care le primiți ca mărțișor de la un coleg cu zâmbet stingher, de primăvară, se ascunde drama unei femei chinuite, mai ceva ca micii chinezi care trudesc la un iPhone. Ea, nevasta, a trebuit să alerge zilele astea printre tarabe (ați văzut ce multe au fost și anul ăsta), ca să le aleagă. Cândva veți ajunge și voi ca ele. Exact, norocoaselor, atunci când veți spune DA! :)
Ar mai fi o soluție. Să păstrați mărțișoarele de la an la an și să le reciclați, ceea ce poate fi chiar eco friendly, dacă stăm să ne gândim.
Oricum eu zic că nimic nu bate o floare în ochii unei femei. De exemplu eu azi am luat trei feluri de primule, că nu m-am
decis ce culoare îmi place :) Și ca să încheiem într-o notă optimistă, azi am auzit un banc tematic, de la prietena X (se știe ea).
Două femei priveau pe geam și una dintre ele spune:
- Vai dragă, iar trebuie să stau cu picioarele desfăcute în seara asta, că vine bărbatul meu cu flori acasă!
- Dar ce, dragă, nu ai nicio vază în casă?, o întreabă cealaltă.
Dacă nu aveți vaze, doamnelor, treceți la epilat, că azi e ziua cea mare! :)
Prima poză e de aici. Primulele sunt ale mele ;)
La mine merg și florile, și mărțișoarele; dacă e vreunul ochios, îl agăț o zi în piept. Dar altceva voiam să-ți spun, de fapt, că tot ai adus vorba: într-un început de primăvară, nu știu cum naiba l-am convins pe fostul meu soț să-l epilez pe piept (mă enervau și mă enervează și acum fuioarele alea de păr care intră-n nas și-n gură exact când e romantismul mai în toi) cu ceară rece. Eu operam, nepotul meu de câțiva anișori sufla și-i plângea de milă, două ore a durat intervenția. În toamnă am divorțat. :-P
Dar măcar te-ai răcorit! :)
@zana
wow, a mai stat inca juma de an dupa epilare???
Cred ca toate preferam florile, dar niciuna nu a avut curajul sa se razvrateasca impotriva martisoarelor..
Categoric votez pentru flori
Cand eram prin generala aveam concurs, care fata are agatate mai multe martisoare in chiept, si le tineam cam o saptamana. Dupa aia mai primeam cate unu de la colegii de lucru, de la sefi o juma de zi libera si flori.
Acu nu a mai vazut ochiu’ meu martisor de cand sunt in Franta si drept sa-ti spun mi-i dor de unu’:)
ehei, dacă erai doamna profesoară acum în Ro, ce ți-ar mai fi încărcat pieptul! :) arătai ca o generăleasă
o tempora o mores…mie imi placeau martisoarele si cand eram in Ro, aveam o prietena a carei familie facea din alea faine, de flori uscate, imi placea sa ma uit la executie, taica-su era chiar talentat la asta.
Traind ‘in afara’, pentru mine 1 Martie e categoric asociat cu Martisorul, cu ‘acasa’. Flori gasesti peste tot, Martisoare nu. In 1 Martie devin nostalgica – poate tocmai pentru ca unde traiesc nu am ocazia sa vad tarabele incarcate cu martisoare, si sa ajung la supraexpunere.
Draga de mama, imi trimite in fiecare an cite un martisor foarte frumos, ales pe sprinceana, care ajunge exact la timp in cutia postala, si ulterior se pastreaza in cutia de amintiri. Mai greu e pentru omul meu, care trebuie sa improvizeze in fiecare an, Acum citiva ani, a cerut de la niste prieteni din Romania un stoc mare de snururi alb-rosii- inca mai are, am verificat. Intrebarea pe care mi-o pun azi este daca o sa isi aminteasca unde le-a pus, si daca isi va aminti ca azi e 1 Martie (dimineata la despartire nu a dat nici un semn, dar de obicei memoria ii revine pe la ora cind ma intorc acasa). Vom vedea.
dar când trăiai în România apreciai mărțișorul așa de mult?
Adevarul e ca da – in fiecare an mergeam la Fondul Plastic si la tarabe si petreceam ORE cautind al mai potrivit martisor pentru mama si sora-mea. Dar am plecat de peste 10 ani din Ro, intre timp s-or mai fi kitsch-urizat. Poate sint eu mai cretina, dar mie chiar imi plac martisoarele, pentru simbolistica lor: primavara, iubire, prietenie, optimism, etc (si de cind sint plecata mai inseamna ‘acasa’ si ‘familie’).
N-am apucat la martisoare de complezanta de la colegi, ei veneau cu buchete de ghiocei, asa ca nu am dezvoltat alergia de care vorbesti tu.
Păi na, pentru mama sau cineva apropiat, te străduiești. Uneori obiectul ăla cu șnur se mai poartă și mult după, dacă e de exemplu o mică bijuterie de agățat la brățară sau cercel – eu am așa ceva de ani de zile, la unul dintre cercei, o buburuză – dar dacă ar fi să aleg ce să primesc, tot o floare vie aș alege. Poate mi se trage de la faptul că nu sunt pasionată de accesorii, în general.
Dollo, domnisorica din imagine nu cred ca se epileaza…face alte cele ;-)
Primavara insorita iti doresc!
își oferă un mărțișor :)
Atunci adauga-i tu cu Photoshopu’ un snur alb-rosu pe deget :)
Nu-s așa pricepută, și oricum degetul acela nu cred că se vede :P
vrei sa spui ca nu te-ai mai epilat din toamna? ‘naclait’?? de 1 martie sa faci asemenea declaratii frustrate? nu-mi place atitudinea ta, nu-mi pasa carei cauze triste se datoreaza dar macar nu mai da sfaturi stupide altora. De 1 Martie se ofera martisoare! Sunt frumoase, se cumpara, se ofera si se primesc cu drag! Pastreaza-ti comentariile ursuze, influenteaza lumea in mod pozitiv!!
Dragă Linda, de când te așteptam! Ar fi fost incredibil să nu existe și cineva care să nu priceapă ironia :) Bine ai venit! Te mai aștept și altă dată, cu sfaturi pozitive :)
Ursuzo!! Băsisto!!! :))))))) A ajuns iar unul din articolele tale pe hotnews?
Cred că merit să am și eu niște hateri constanți, ca orice blogger care se respectă :)
Draga Dollo, iti scriu ca unei rubrici de sfaturi de la un ziar – ca tot am vazut zilele astea “Good advice” – dar fara sa-ti cer vreo parere, ci doar ca sa ti-o spui pe-a mea – chit ca probabil nu te intereseaza. Ei, bine, ca sa n-o mai lungesc, vreau sa-ti spun ca ma bucur mult ca am dat de tine pe net. Pana acum mi-a placut cam tot ce ai scris. Ai un umor absolut savuros si cred ca asta vine de la un mix de temperamente cat se poate de agreabil. Cutiuta cu stelutele biologice de le zice neuroni e dichisit mobilata si echilibrat utilizata, in contrast cu gandirea ovariana a multor autoare de ganduri scrise. Si chiar le zici bine. :) Iti multumesc pentru multele momente faine pe care le-am petrecut citindu-te si-ti urez s-o tii macar tot asa, daca nu mai bine :)