Țării cât mai mulți copii nedoriți

Țării cât mai mulți copii nedoriți
După ce au tăiat concediul maternal și au bramburit legea adopției, politicienii români vor să crească natalitatea încurajând sarcinile nedorite. Femeile care vor să avorteze vor fi consiliate să nască și să-și lase copiii în seama statului.

F emeile care au căzut în păcat și au rămas gravide ar putea fi obligate să apeleze la consilierea unui specialist înainte de a li se da voie să „decidă” că nu vor copilul. E un proiect de lege inițiat de 51 de deputați și senatori (toată floarea PD-L, unul PSD și câțiva de la minorități), aflat în dezbatere la Senat.

Teoretic gândul nu e rău, consilierea asta pre-avort există în cinematografia soap opera, dar și în realitate în multe state. Chiar în expunerea de motive a proiectului sunt exemplificate câteva din Europa – majoritatea țări catolice. Femeia va fi trimisă, de ginecologul la care se prezintă pentru avort, să ia niscai ore de consiliere înainte, la cabinetul de profil al spitalului sau la un cabinet privat, musai acreditat de Ministerul Sănătății (încă o sursă de șpăgi, tovarăși!).

După ce e consiliată cel puțin o oră – adică i se arată niște poze sau filme cu copii avortați (foarte puțini rezistă la imaginile astea), i se spune că poartă în pântec o viață mititică, apoi e speriată cu efectele avortului asupra propriului organism – femeia e lăsată să se gândească 5 zile, după care, dacă a rezistat în fața atâtor grozăvii și tot vrea să avorteze, primește o semnătură și o ștampilă de la consilierul care nu a reușit s-o convingă. În unele cazuri legea prevede ca, pentru impresia artistică, să se apeleze chiar la o ecografie, care să-i arate viitoarei mame ce mișcă în uterul ei. Puțin probabil că se va ajunge la așa ceva în România, țara în care multe mame ajung la medic abia atunci când nasc, iar cele care ar vrea să facă ecografii, și nu au bani, renunță la moftul ăsta, chiar cu riscul de a avea copii cu handicap. Dar, așa zice proiectul de lege, așa facem.

În expunerea de motive a proiectului, inițiatorii zic așa:

- că România are o rată crescută a avorturilor, 520 de întreruperi de sarcină la 1000 de născuți vii

- că asta ar fi din cauza lipsei de informare a femeilor cu privire la riscurile și efectele intervenției (România e pe primul loc în Europa la cancerul de col și mamar), dar și cu privire la alternativele concrete și viabile, cum ar fi: adopția sau centrele maternale

Este dată ca exemplu de bună practică activitatea Asociației Pro Vita Timișoara, care ar fi consiliat 5000 de femei care voiau să facă avort, a reușit să le convingă pe 500 dintre ele, care acum sunt fericite mame, atașate de copiii lor.

Așadar, zic inițiatorii acestei legi, româncele se înghesuie la avort neștiind ele ce bine e să crești un copil în România, câte „alternative concrete și viabile” ai, și cât de periculos poate fi un avort, când nașterile în spitalele românești sunt așa de sigure. Să le consiliem, așadar!

Ce mi se pare mie prost și suspect la acest proiect de lege:

1. Prost e faptul că nicio literă din proiect nu pomenește de mijloace de contracepție, de prevenire a sarcinii, de educare a bărbaților și femeilor, de la cele mai fragede vârste - cam cu câțiva ani înainte de a ne trece nouă prin cap că-i mănâncă pe ei în cur – să folosească prezervativul, să înghită pilula, să-și monteze sterilet sau măcar să țină cont de calendar. Da știu, sunt pe toate drumurile, au trecut 20 de ani de când nu mai sunt interzise, informațiile despre contracepție se află la un click distanță de oricine vrea să afle. Totuși, de ce avem 500 de avorturi la mia de născuți?

2. Suspecte mi se par toate articolele alea din Constituție, Codul Civil și Carta Drepturilor Omului (unele se bat cap în cap), care sunt enunțate în preambulul proiectului. Citiți-le și vă înfiorați. Vouă nu vă sună ca o introducere la o lege de interzicere a avorturilor? Principiul imperativ al garantării dreptului la viață, principiul garantării dreptului la moștenire (ce are a face asta cu avortul?) ca și Principiul conform căruia pentru a succede trebuie neapărat ca persoana care succede să existe în momentul deschiderii succesiunii, Copilul conceput e considerat că există, Copilul născut mort e considerat că nu există (!) și alte câteva cu morți, testamente și succesiuni, apoi că dreptul copilului nenăscut de a trăi este un drept fundamental.

3. Prost mi se mai pare că politicienii români vor să crească natalitatea prin metoda asta penibilă, după ce au tăiat din facilitățile oferite cuplurilor care chiar își doresc copii, dar aleg că muncească în loc să facă foamea cu copil cu tot. După ce au scăzut veniturile asistenților maternali. După ce au bramburit legea aia a adopțiilor de iese copilul la pensie din cămin înainte de a apuca să fie adoptat.

4. Suspect mi se mai pare faptul că deși nu e pomenită nicăieri în lege (cu excepția acelei fraze din expunerea de motive în care se spune că unii medici refuză să facă avorturi din motive religioase. Da, sigur, în postul Paștelui sau al Crăciunului) acest proiect de lege transpiră prin toate virgulele voința bisericii, care ar vrea probabil să interzică măcar avorturile, dacă nu a reușit să impună abstinența în afara căsătoriei și anatemizarea prezervativului.

Și nu în ultimul rând, prost mi se mai pare faptul că legea admite că nu e nevoie de consiliere în cazul în care sarcina pune în pericol viața mamei, dar nu pomenește nimic, de exemplu, de o sarcină consecință a unui viol. Aia mai trebuie consiliată?

Prin urmare, deși orice consiliere e bună în teorie, într-o țară așa debusolată ca a noastră, consilierea asta nu va fi decât o frecție la picior de lemn, legiferată doar așa, ca nuca-n perete. Femeia româncă are nevoie de educație, din adolescență, să se cunoască pe sine, să învețe să se spele, să învețe cum să se protejeze sexual, să învețe să meargă periodic la medic pentru depistarea cancerului de col uterin sau de sân, să învețe să nu facă copii doar ca să prindă pe picior greșit vreun fraier, care să o ia de nevastă (că și rata divorțurilor e la fel de crescută ca aia a avorturilor, deci nicio brânză), apoi să învețe să-și îngrijească copiii, să fie ajutată să-i educe și tot așa. Și când le-om rezolva pe astea să ne ocupăm și de avort.

Oricum, a le „consilia” așa când sunt deja cu burta la gură, și nu știu ce se va alege de viața lor, echivalează, în proiectul din Senat, cu celebrele „încurajări” ale moașelor, pe care multe femei le-au auzit în comunism (și chiar mai încoace) în maternități, în chinurile facerii: „Ce te mai plângi, fă, acu te doare, dar când te-a mâncat între picioare ți-a plăcut, hai?!”

 

Citeste si:

Etichete: , , , , ,

62 comentarii la “Țării cât mai mulți copii nedoriți” Subscribe

  1. brontozaurel 27/03/2012 at 16:18 #

    Poze ca asta? Eu nu vad nimic horror acolo. Un fetus avortat, intreg sau pe bucatele, e un fetus avortat (serios, voi n-ati mai vazut din astea in borcane la lab de biologie? noi mergeam acolo destul de des, oficial sa facem curat in laborator, neoficial sa ne jucam si sa studiem “exponatele” si etichetele) si atat. Sau poate sunt eu greu impresionabila vizual.

    S-a gandit cineva ca in felul asta va creste fix numarul copiilor din parinti prosti, needucati sau saraci? Femeile pe care le duce cat de cat creierul si care au ceva resurse materiale se pot cara frumos in alta tara ca sa avorteze acolo. Sau pot sa-si fabrice singure hartia aia, ca presupun ca nu trebuie decat sa falsifice o stampila si o semnatura. Sau sa procedeze mai romaneste, adica sa dea o spaga.

    • Dollo 27/03/2012 at 16:31 #

      Păi dacă scriam și asta eram acuzată de discriminare. Oricum se nasc azi mai mulți copii din părinți din ăștia. Totuși, nu e obligatoriu ca și progeniturile să fie la fel de proaste. Dimpotrivă.

      • angel 27/03/2012 at 17:56 #

        Sint curios daca ai prietene cu copii, si daca atunci cind vrei sa stii ce mai fac le intrebi “ce mai fac progeniturile”?

        • Dollo 27/03/2012 at 18:05 #

          Da, la ambele întrebări.

    • Alina 27/03/2012 at 20:05 #

      Femeile pe care le duce capul apeleaza la mijloacele contraceptive , astfel incat sa nu ajunag in situatia de a avorta

      • Dollo 27/03/2012 at 21:32 #

        Alina, nu totul e alb și negru :)

      • Lucian 30/03/2012 at 05:25 #

        Cunosc cazuri în care femei care cunoşteau foarte bine metodele contraceptive au fost puse în faţa alegerii între a face un avort sau a păstra un copil. Promit că o să detaliez pe blog corelat la tot tam-tam-ul pe care îl fac politicienii noştri.

  2. Motanul Revoltat 27/03/2012 at 18:38 #

    Hai Dollo, sa continuum discutia de pe pagina precedenta. Bunica nu era obligată sa crească cei 8 sau noua copii. Putea sa-i dea spre adoptie. In situația ei, n-ar fi condamnat-o nimeni. Dar i-a crescut BUCUROASA pe toți. Țin minte ce femeie blonda si calda la suflet era. Da tata a fost extrem de sărac in copilărie, umbla in zdrente, dar n-a zis niciodată ca mai bine nu se nastea. Tot o dai cu dreptul femeii. Da un foetus n-are nici un drept? Hai sa luam cazul meu. Daca ziceam nu avorta, tine copilul, totul e OK, copilul respectiv ar fi trăit. In ce caz sunt un monstru mai mare:
    a) daca copilul nu era al meu, eu am hotărât(participat) ca el sa moara. Am avut privilegiul asta.
    b) daca copilul era al meu, am acceptat ca mama lui sa-l omoare.
    Eu nu mă pot hotări.
    Daca vrei pun problema altfel.
    Cui aparține in primul rând fetusul:
    -tatălui?
    -mamei?
    -lui însuși?
    …sau altfel: traiesti in Germania pe vremea lui Hitler. Intr-o zi descoperi ca in casa ai un oaspete nedorit, un evreu(poate copil evreu). Știi ce întrebare urmează nu?
    Daca nici acum n-ai prins idea, vezi te rog asta:
    http://www.youtube.com/watch?v=7y2KsU_dhwI&feature=youtube_gdata_player

    • Motanul Revoltat 27/03/2012 at 18:40 #

      *blonda = blanda(iPad-ul, bată-l vina:) )

    • Dollo 27/03/2012 at 21:31 #

      Motane, dezbaterea asta e mai bătrână decât noi. Singurul răspuns pe care l-aș avea la întrebarea ta e că nu văd de ce e musai să se nască un anume om, când se nasc suficienți alții. Adică dacă nu m-aș fi născut eu, ce? Sau tu. Crezi că lumea era altfel? Mă îndoiesc. Deci nu, nu văd de ce aș ridica osanale strămoșilor că nu au avortat și au contribuit la facerea mea. Nu mă consider atât de esențială. Nimeni nu e de neînlocuit. Și totodată fiecare e dator să trăiască fix așa cum îl taie capul. Tocmai pentru că fiecare e răspunzător pentru viața lui.

      • Motanul Revoltat 27/03/2012 at 22:00 #

        Dollo, in cazul unui copil nedorit femeia are o alegere de facut. Poate alege(posibilitati vechi de cand lumea, deci mai vechi decat noi):
        1. avortul
        2. adoptia
        De ce e avortul preferat adoptiei?
        Din ce scrii pot sa inteleg ca daca traiai pe vremea lui Hitler si ai fi descoperit un copil evreu in casa ta, tu l-ai fi dat pe usa afara fara nici o remuscare. Asa e?
        Dar daca ai avea un vecin care ar dori el sa ascunda copilul, tot l-ai da afara pe copil? Fiecare e raspunzator pentru viata “lui”? Intrebarea e daca viata unui foetus(sper ca accepti ca e viata totusi) e o viata ce apartine mamei sau o viata ce apartine foetusului?Hai sa lamurim asta. Daca apartine mamei, atunci:
        1. mama are doua vieti, ori
        2. si viata unui copil nascut apartine tot mamei, si atunci crimele savarsite de mame n-ar trebui condamnate.

        ” nu văd de ce e musai să se nască un anume om”
        Dar de ce TREBUIE sa moara?

        • Motanul Revoltat 27/03/2012 at 22:07 #

          P.S. sunt cam 69.000 de copii abandonati in Romania cu varste intre 0 si 18 ani. Puteau fi la fel de bine avortati. Te deranjeaza pe tine existenta celor 69.000 de copii cu ceva, acum ca s-au nascut?

          • blo 28/03/2012 at 10:11 #

            da, pe mine. pentru ca eu am vazut cum traiesc si ce devin in general copiii abandonati.
            daca i-ai vedea, daca ai avea contact cu lumea asta, te-ai duce personal si le-ai implora pe mamele lor sa se intoarca in timp si sa avorteze.

          • Motanul Revoltat 28/03/2012 at 11:03 #

            @blo: Scuza-ma dar esti o(ceva ce sigur cenzureaza Dollo, daca scriu)!
            Chiar ai vazut tu cu ochii tai cum traiesc copiii aflati in grija agentilor maternali? Eu unul,nu cred.
            Pentru informarea ta, EU si sotia mea o sa adoptam din Romania(la inceput o fetita mai mica de 5 ani, apoi dupa ce ea se adapteaza la noi si la noua ei viata, mai adoptam un copil, ce-o fi). Probabil vor fi mai inchisi la culoare(copiii blonzi si cu ochi albastrii se cam iau direct de la maternitati in Romania, nu tocmai legal), dar e OK, pentru noi rasa nu e o problema. Cum nu putem adopta decat copiii pe care nu-i vor familiile adoptive din Romania timp de doi ani, iar tara unde locuim nu de da voie sa adoptam copii mai mari de 6 ani, o sa adoptam prima fetita sanatoasa din lista intre 3 si 6 ani. Fara alte conditii. Inca nu pot sa-ti spun ce o sa devina viitorii mei copii, dar pot sa-ti spun ca o sa traiasca mai bine decat 99% dintre copii din Romania. Asa ca nu te mai simtii tu deranjata despre cum traiesc ACUM viitorii MEI copii. OK?

          • blo 28/03/2012 at 11:16 #

            sunt sigura ca sunt o.. din punctul tau de vedere. si ca sa-ti raspund la intrebare: da, am vazut cum traiesc acesti copii aflati in grija asistentilor maternali, pentru ca asa se numesc, si nu agenti maternali.
            mai stiu si cu cate sechele raman copiii abandonati, din cauza familiilor naturale, mai stiu si cum arata un copil de 6 luni care nu a fost luat niciodata in brate de asistentii maternali.
            toata stima mea pentru faptul ca vreti sa adoptati.
            din asta deduc si de unde vine pornirea ta razboinica cu privire la femeile care avorteaza. da, este incorect ca una care si-a facut de cap si a ramas imediat gravida sa renunte la o viata care pentru altii ar insemna totul (respectiv un copil).
            iti inteleg frustrarea, insa trebuie sa intelegi si tu ca nu TOATE femeile care avorteaza sunt niste monstrii, niste curve iresponsabile.
            n-ai decat sa gandesti in termeni urati cat poftesti la adresa mea. EU stiu ca nu sunt asa, si la fel stiu si cei care ma cunosc.
            tu in schimb pari complet fixist, misogin si incredibil de obtuz, si nu cred ca sunt singura persoana care crede asta despre tine.

          • Motanul Revoltat 28/03/2012 at 14:29 #

            @blo
            Bravo, m-ai descoperit o greasela de tiparire! Stiu ca se numesc asistenti maternali. Si ce daca ai vazut un copil de sase luni pe care nu l-a luat nimeni in brate? Din cata viata mai are, nu crezi c-o sa-l ia nimeni niciodata? Oare ce-ar fi sa-i eutanasiem, ca sa nu sufere? Sau ce daca sunt copii in Romania care nu stiu ce e laptele de vaca? Pai chinezii nu vad lapte de vaca toata viata lor, si nu mor din asta. Da, copiii abandonati au sechele, dar pot fi recuperati(cu cat mai devreme cu atat mai bine). A zice ca mai bine nu se nasteau, e ca si cum ai zice ca ar trebui omorati acum. Daca te deranjeaza existenta lor, asta e solutia ta? Si pe mine ma deranjeaza ca exista copii abandonati(nu ma derajeaza existeta lor in sine, ci faptul ca sunt unele femei care pot sau trebuie sa renunte la propriul copil), dar nu zic ca mai bine nu se nasteau. Ce drept ai tu sa zici asta despre cineva(mai ales un copil care nu ti-a facut nimic)?
            Eu zic ca mai bine nu te nasteai tu! Oare de ce nu te-a avortat mama ta? Ma deranjeaza existenta ta! Iti convine?
            Esti penibila, zau!

          • blo 28/03/2012 at 19:32 #

            iti inteleg punctul de vedere, dar de aici pana a-mi spune ca te deranjeaza existenta mea, e cale cam lunga. te-ai cautat in ultima vreme?
            ia gandeste-te si tu, si cauta statistici daca te intereseaza, cati copii din 100 sunt adoptati? hm? cati dintre ei reusesc sa duca vieti normale, chiar in eventualitatea ca sunt adoptati de o familie normala la cap?
            habar n-ai, asa e? doar pentru ca TU nu ai alta sansa sa devii parinte decat adoptia, asta nu inseamna ca toti copiii abandonati ar trebui nascuti.
            si da, eu chiar cred ca o femeie incapabila sa isi creasca copilul, ar trebui sa avorteze. habar n-ai cate persoane cu retard, sau cu diverse boli psihice procreeaza.
            foarte multi dintre copiii astia abandonati, au probleme foarte mari si le este uneori imposibil sa duca vieti independente si normale.
            ti-am mai spus: apreciez faptul ca vrei sa adoptezi, dar sincer nu cred ca doar pentru ca ai o frustrare trebuie sa dai in oricine-ti pica in fata.
            asta da dovada de micime sufleteasca si nu zice prea multe nici despre capacitatea ta intelectuala.

        • TNH 27/03/2012 at 23:43 #

          De ce avortul este preferat adopţiei? Nu ştiu, n-am fost în situaţia asta, dar presupun că e mai simplu. Nu mai ai parte de ultimele luni ale sarcinii, alea cu picioarele umflate şi durerile de spate, plus că nu mai treci prin chinurile unei naşteri şi îţi reiei activităţile curente mai repede după un avort decât după o naştere. Zic şi eu. Poate ar trebui să scrie Dollo un articol în care să întrebe femeile care au avortat de ce nu au născut copiii pe care să-i dea apoi spre adopţie. Poate atunci aflăm răspunsul la întrebarea asta.

          Am o dragă prietenă care a vrut să avorteze, iar eu am încercat să o conving până în ultimul moment să nu o facă. Din fericire, nu m-a ascultat, altfel ar fi avut un copil care i-ar fi amintit în fiecare secundă de nemernicul care a ajutat-o să rămână gravidă. Chiar dacă ar fi avut jumătate din trăsăturile ei, tot ar fi avut nevoie de consiliere ca să nu-şi urască propriul copil. Nu înţeleg de ce e mai bine să traumatizezi o femeie şi apoi s-o consiliezi. Pentru că fetusul are şi el dreptul la viaţă? Dar o femeie care se sinucide pentru că terapia nu a dat roade, nu avea şi ea dreptul la viaţă? Sau e mai bine ca femeile la care consilierea nu a avut efect să-şi omoare copiii decât să nu-i nască în primul rând?

          Cât despre adopţie, se vede prea bine mentalitatea de ev mediu a oamenilor: încearcă iar şi iar fertilizarea in vitro, care nici nu e ieftină, în loc să salveze un copil dintr-un centru de plasament. Zici că nu îl pot iubi dacă nu e biologic al lor. Bonus, procedurile de adopţie sunt atât de greoaie încât mulţi oameni îmbătrânesc până le încheie. În tot acest timp copiii stau în centre de plasament şi li se amână ocazia de a fi iubiţi. Ştiu pe cineva care a adoptat un copil, copil care câteva luni bune tot vomita laptele pentru că nu băuse aşa ceva, săracul era învăţat numai cu ceai. Ţi se pare normal ca un copil să ajungă la 4 ani şi să nu ştie gustul laptelui? Cam asta e cu adopţia, lasă copilul să treacă prea mult prin viaţa de copil al nimănui.

          • Motanul Revoltat 28/03/2012 at 07:26 #

            Pana acum era greu sa adopti. Statul tot tragea de mama si de familia pana la gradul 4 sa ia ei copilul. Acum se rezolva mai repede. In plus adoptiile durează mult pentru ca majoritatea celor care adopta vor copii nou născuți, romani, blonzi cu ochi albaștrii. Argumentul tau cu femeia care-si uraste copilul pentru ca ii aduce aminte de nemernicul cu care l-a făcut, îți spun eu ca nu valabil, chiar daca nu-l da spre adoptie. Nu cred ca Dollo e urata de mama ei din cauza tatălui.
            Daca prietena ta nu avorta, copilul ăla avea o șansa sa fie adoptat de mine. Ce însemna asta pentru copil? Nu lungesc vorba, dar cred ca ce contează mai mult ar fi faptul ar fi fost iubit la fel de mult ca orice copil dorit de părinții naturali, si ca ar fi făcut o școala unde anul de studiu costa “numai” 16.000 de euro, copilul era încurajat sa exceleze in ce talent natural ar fi avut, si porțile oricărei universități din lume(vorbesc aici de cele din top 10) i-ar fi fost larg deschise.

  3. angel 27/03/2012 at 19:34 #

    Eu sint pentru dreptul femeii asupra corpului ei…pana la un punct. Bataile inimii se pot detecta la 4 saptamani. La 8 saptamini de la fertilizare se considera fetus.
    Asa ca atunci cind aud de o femeie care avorteaza la 3 sau chiar 4 luni nu am o parere foarte buna despre ele – chiar daca stiu ca nu ar trebui sa judec pe nimeni, daca nu am fost in situatia lor.

  4. Gilbert 27/03/2012 at 21:38 #

    Se demonstrează din nou că ai noștri aleși nu se pricep nici măcar la combaterea efectului, darăminte a cauzei.

    Chestia asta îmi sună precum un proiect de lege propus de niște avortoni întru protejarea propriei specii.

    • Motanul Revoltat 27/03/2012 at 22:09 #

      Nu poti zice ca alesii nu reprezinta alegatorii.

      • Gilbert 27/03/2012 at 23:34 #

        Nu, nu pot.

  5. zibusor 28/03/2012 at 09:20 #

    dar proiectul din Ucraina l-ati vazut? http://www.realitatea.net/ce-pozitie-sexuala-vrea-sa-interzica-o-tara-europeana_927226.html

  6. Cantemir 29/03/2012 at 16:38 #

    Tehnic nu sunt cu burta la gura, pentru ca fereastra de avort e de 12 saptamani de la conceptie. Dreptul la avort este sustinut fara rezerve in Romania de doar 19% din populatie, dupa Fundatia Soros, in timp ce 44% il sustin numai in conditii speciale (malformatie genetica, viol, sanatatea mamei pusa in pericol). Teama pierderii acestul “drept” e inutila, pentru ca traim intr-o societate din ce in ce mai utilitarista. Initiativa este, ca la electorat, pentru nedecisi. Nu-i vad inutilitatea, ba o percep, daca nu ca un experiment, cel putin ca o piedica in legalizarea infanticidului, vezi scandalul Giubillini&Minerva:
    http://camarasdelumini.wordpress.com/2012/03/29/avortul-post-partum-de-la-infanticid-la-arta-jupuirii/

  7. Alsta 29/03/2012 at 22:05 #

    Eu sustin dreptul la avort fara restrictii. Nimeni pe lumea asta nu are dreptul sa se vare in uterul meu. Nimeni nu poate sa-mi impuna sa tin acolo 9 luni ceva care potential ma poate ucide daca eu nu vreau sa- mi asum riscul asta – asta apropo de intrebarea “de ce e mai usor sa avortezi decat sa dai spre adoptie”. Uite da-aia: ca dupa un avort pleci fain mersi acasa dupa 1 ora, pe cand cu nasterea poti sa ai ghinion sa ajungi la rupturi mari vaginale, hemoragii, nu mai spunem de cezariana.
    Vorbesc aci din trei puncte de vedere: ca femeie care a facut avorturi (eram tanara si proasta, in ’90 de abia incepusera sa apara la noi mijloacele de contraceptie), ca mama si ca ginecolog. Intr-o tara ca a noastra , unde se face religie 12 ani in scoala dar educatie sexuala …p…, sa ingreunezi accesul la avort e crima.
    La lege scrie 14 saptamani (nu 12 cum spun unii). Sa zicem ca vine femeia, ara 13 sapatamani si 2 zile, o trimiti la “consilier” , e week-end, sarbatoare cu cruce verde, si iti vine cu tidula da sarcina are deja 14 saptamani si 2 zile. Ce faci?
    Ori faci ca mine (zici ca erau 13 saptamani), ori ii ceri bani ori o trimiti acasa si te astepti sa apara zilele urmatoare cu un “avort in curs”.
    Aaaa, cand or zburda prin tara automatele de prezervative in bude, cand se va face educatie sexuala cum trebuie in scoli, poate mai discutam despre consilieri si alte marafeturi.

    • Dollo 29/03/2012 at 23:01 #

      Și sper că nu ai nici ipocrizii din alea creștinoide, cum că nu faci avorturi în post, precum ginecologii din Moldova ;)

      • Alsta 03/04/2012 at 00:52 #

        Sunt atee, cum sa am asa ceva?!?

  8. blo 30/03/2012 at 11:03 #

    nici astia din Germania nu fac avorturi cand sunt sarbatori religioase, iar unii pur si simplu nu fac in general, tot din considerente religioase.
    eu personal nu sunt pro-avort, insa sunt PRO dreptul femeii de a alege.
    de-aia eu NU am putut face unul pentru ca am simtit ca ar fi ca si cum m-as duce acasa si i-as lua gatul pumpkinei. chiar daca puradelul nr 2 nu avea decat cativa mm si nici macar inima nu incepuse sa-i bata, pentru mine era copilul meu, pentru ca asa am ales sa vad eu lucrurile.
    asta nu inseamna ca daca analizele n-ar fi iesit bine as fi tinut totusi sarcina, sau daca m-as fi confruntat cu probleme materiale insurmontabile, as fi ales sa mai fac un copil.
    eu macar mi-am permis sa aleg sa mai fac unul, dar sunt femei care pur si simplu nu au luxul alegerii si mi se pare o crima sa faci un copil si sa-l abandonezi. o crima mult mai mare decat aceea de a expulza un embrion care e posibil sa devina o fiinta umana sanatoasa, dar care in momentul acela nu-i decat o aglomerare de celule.

    • Dollo 30/03/2012 at 11:20 #

      Păi de asta ziceam că mi se pare o ipocrizie din partea medicilor să refuze să facă avorturi de sărbătorile religioase sau în post. E ca și când numai atunci ținem cont de preceptele morale, în rest ne facem de cap. Iar prin asta incriminează implicit avortul, inducând ideea că sunt siliți să facă o crimă, ca să mănânce și ei o pâine, dar de două ori pe an îi apucă remușcările și prințipurile.

  9. ina 12/06/2014 at 04:29 #

    @blo zice: “le-ai implora pe mamele lor să se întoarcă în timp și să avorteze.” – Le-aș implora să se întoarcă la un cu totul al moment, și cred că e de înțeles care.
    Din blogurile pe temă peste care am dat acum, susțin ideea cu educația oamenilor, fete și băieți, bărbați și femei, și nu doar cea “de școală”, care adesea nu învață a trăi, ci a îngurgita informații.
    Am putut să observ, și din comentarii, că unii bărbații, parcă înțeleg mai profund decât unele femei ce înseamnă viață (și cu afirmația asta nu susțin misoginii, nici misandrele, nici vreo închipuitoare superioritate a unui om asupra altui om – pentru mine om înseamnă viață și înseamnă femeie și bărbat). Și aici se pot adăuga multe. Unor femei li se pare că li se îngrădește o libertate, că li se ia un drept, când spui că nu ești de acord cu avortul. Pe de altă parte, anumite interdicții pot invita mai abitir la încălcarea a ceea ce se interzice. Nu același lucru se va zice despre libertatea și dreptul unui adult care ucide un alt om din “neatenție” (“neatenție” de emoție, de sentiment, de mentalitate de moment, care de multe ori provine dintr-o “neatenție” profundă de creștere și educație, la nivel de individ și de colectiv, de familie și de societate – și sunt state “civilizate” care încă pedepsesc cu moartea). Și aici se pot adăuga multe. De multe ori, accentul e pus eronat și, astfel, se oferă soluții eronate. Din momentul în care femeia și bărbatul au conceput, acolo începe o viață, și asta o vede orice om care privește cu adevărat în el, dincolo de covingerile lui, de credințele lui, de gândurile lui, de simțirile lui etc.
    Libertatea si responsabilitatea începe cu mult înainte… Faptul că nu ai fost pregătit, că a fost o greșeală, o neatenție etc., că ești blocat într-un anumit mod de a te raporta la viață, la relație (viața pare să implice relație la orice nivel), nu transformă viața într-un obiect. Faptul că omul poate “alege” să avorteaze viața (fie din burta mamei, fie din oriunde), nu îl va scuti de consecințe, care nu-s doar fizice și psihice, și nu doar la nivel de individ… Și asta n-are treabă cu biserica. Și iar și din nou sunt multe și multe de spus, sau poate mai degrabă de tăcut. Acuze de ifoseală dacă primesc :-), nu-i bai, eu n-am vrut să jignesc pe nimeni. Sănătate!

  10. ina 13/06/2014 at 09:18 #

    Și m-am și m-am și-am revenit. Și mi-a picat îndelung privirea pe afirmația mea: “Din momentul în care femeia și bărbatul au conceput, acolo începe o viață”…
    Și iar m-am.
    Omul se crede stăpân pe viață, consideră că știe ce e viața, împarte viața în bucățele și apoi spune care dintre bucățele e viață și care nu ș.a.m.d., în timp ce minunatul corp (că doar ăsta e mai vizibil) se ocupă de motorașe ca omul nostru să-și poată satisface convingerile, gândurile, mecanismele minții etc.
    Ce e libertatea? Ce e responsabilitatea? Lupta noastră pentru libertate și drepturi îmi aduce aminte de perioade ale sclaviei și de nșpe fațete ale sclaviei. Totdeauna cel care s-a crezut mai puternic și-a arogat dreptul asupra celui pe care l-a considerat mai slab. Între “proprietarii” de sclavi, mai erau câte unii cu câte o licărire că și sclavul e om ca el, dar nu puteau totuși să renunțe la sclavii lor. Dar s-au trezit unii să “strige” viață și, pe alocuri, a dispărut sclavia… de un anumit tip, desigur. S-au curmat vieți pentru libertatea vieții, a omului, a femeii etc. Și omul își folosește libertatea pentru a curma viață. Până nu de multă vreme, în mentalitățile unor colectivități era considerat omul om numai după naștere… poate nici măcar atunci… Curios cum știm noi oamenii că viața începe atunci sau atunci, că omul își începe viața în burta mamei la 8 săptămâni sau la 12 sau tralala, ca și cum prima copilărie nu ar trebui considerată ca fiind parte integrantă din viață și din viața unui adult. Noi oamenii ne folosim cunoașterea să ne întărim limitele sau să le descoperim…? Pare că nu vrem să aflăm ce e cu adevărat viața, preferăm comoditatea sclaviei față de mintea noastră…
    Și pe ce criterii stabilește omul? Cum se face că știe atât de bine când o viață din pântecele mamei e doar o aglomerare de celule și când deodată se transformă în ceva mai mult decât atat? Doi adulți, indiferent de orientare, se pot iubi fizic (contact se_ual, adică – nu știu dacă nu mi se cenzurează) în voie, da? Dar când, tot doi adulți, dar de data asta tată și fiu, sau mamă și fiică, sau alte variante de genu’, fac același lucru? Haha, e strigător la…? la ce…? strigător la ce vrea fiecare, nu? :-) Da, omul e foarte înțelegător, atât de înțelegător și de înțelept de tolerant, încât câte femei îndrăznesc să se prezinte în fustă cu gambele neepilate? Nu ești obligat prin lege, dar câte îndrăznesc să încalce “legea neoficială”? Vor fi intampinate, și nu doar prin vorbă, ci și prin non-verbal, atitudine etc., cu: “e ok dacă ești epilată, dar e ok și dacă nu ești”? câți bărbați au primit: băi, cum poți să ieși pe stradă cu gambele neepilate? Haha, dar chestia asta e “integrată” (atât de integrată că si fetițele care n-au păr pe picioare încep sa și-l dea jos) și e minoră, nu? Își mai pune femeia problema: am dreptul să am păr pe picioare când port pantaloni scurți? Într-adevăr, omul e “civilizat”, e liber, are drepturi, nu e sclav, nuuu, deloc. Vede omul peste gardul lui? Cât de departe? E interesat omul de om ca întreg? De viață ca întreg? Unde e linia de demarcație? O poate afla omul? A învățat omul din istorie? Ce e educația? De unde și când începe educația? Ne războim cu efectele sau ne ducem la cauze? Ș.a.m.d. Că deviem mult de la subiect? Și totuși nu? Sau da? Omul ăsta, nehotărât rău, ce a stabilit cu certitudine secolul trecut, îl dă pe dos secolul următor? Poate comentariul meu e o deviație? Hahaha.
    Și, (iar și?) un om care ucide un alt om (viață pe viață) e pedepsit într-un fel sau altul prin lege, dacă e găsit, dacă, dacă, dacă? În ce fel, dacă ucide din greșeală? dar de nervi? dar cu sânge rece? De exemplu, pentru ăla cu așa-zis sânge rece, cât aport are mediul fizic, psihic, sărăcie, educație etc.? Contează că i s-a “ucis” “umanitatea” în perioada creșterii? Dar dacă omul ucide în timp ce se apără? Și, săltând, cum ar fi o lege prin care omul ar fi obligat să nu se sinucidă? Se poate? Roboței? Viața e totuna cu limitările noastre? Pe de o parte, ai dreptul să obligi o femeie să suporte o sarcină provenită din viol, care pentru ea e un chin? Pe de altă parte, știe omul că ce a fost conceput în burta mamei e viață de om doar după 12 săptămâni? Știe el când începe? Repetat: Viața e totuna cu limitările noastre? Nu e cam multă aroganță și ignoranță în ceea ce considerăm noi că știm, cunoaștem? Poate omul găsi soluții nefragmentate? Of-of… Omul, tot privind, riscă să vadă cum i se năruie stâlpii iluzorii pe care și-a și își clădește viața? riscă să dea pe dinăuntru față cu un imens cămăroi gol? de asta fuge si aleargă? Dar cine are timp să se mai ocupe și de astea? astea-s mizilicuri, nu?…
    Și iar, sănătate!

Trackbacks/Pingbacks

  1. polimedia.us/fain - 27/03/2012

    Tarii cat mai multi copii nedoriti – Dollo zice Bine…

    Din comentariile articolului: ” sa expui o femeie care oricum trece printr-un iad personal in momentul ala, la imagini cu feti avortati, mi se pare de o cruzime inimaginabila. “…

  2. Marea dilemă: consiliere psihologică sau gratuitate pentru avorturi? » subiectiv.ro - 29/03/2012

    [...] două zile, mă gîndesc cum să scriu despre propunerea legislativă de a trimite la psiholog femeile care vor să facă un avort. E un subiect delicat, dar trăgînd [...]

  3. Birocratizarea avortului | - 29/03/2012

    [...] scris despre acest subiect sunt doar domni: Arhi, Nihasa, Vali şi Alex. Ulterior am mai descoperit un articol scris de Dollores Benezic, bine documentat, pe puncte, dar ideea e că au scris despre asta evident [...]

  4. confesiuni | Mixy.ro - 13/04/2012

    [...] atunci da, legea asta de consiliere pentru criza de sarcină e o mare tâmpenie. O văd ca pe o lege pro-cabinete, în nici un caz pro-oameni, [...]

Lasă un comentariu

Anunta-ma prin email cand apar comentarii noi.  Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce nu plecăm din România

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șomii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?