Moarte chiaburilor din sănătate!

Care n-a plecat din țară până acum - ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat - e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

C ând Băsescu spunea, în urmă cu aproape doi ani, că granițele sunt deschise și ne așteaptă să le folosim, dacă nu ne convin salariile, țara s-a indignat toată. Țara aia care mai rămăsese acasă. Între timp puterea s-a schimbat, chipurile, prin România. Nu ne mai arată nimeni ușa, sau nu atât de direct cum a făcut-o Băsescu. Franchețea brută a președintelui a fost înlocuită de populismul tâmp al ministrului liberal al sănătății, care a spus că de la 1 martie nu va mai aloca fonduri de stat către spitalele private, ca să crească astfel finanțarea spitalelor de stat.

Care s-a încăpățânat, așadar, să nu plece din țară până acum – fie ca să se trateze, fie să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate. Ce nu s-a reușit până acum să se ucidă din sectorul privat, prin impozitare, taxare și birocrație, se distruge de acum încolo prin directive ministeriale. Ce atâta capitalism? Poporul trebuie să redevină stăpân pe fabrici și spitale! Moarte chiaburilor din sănătate!

Vă ofer azi un text pe care l-am făcut anul trecut pentru „Ghidul clinicilor și spitalelor din România”. O discuție comparativă stat-privat cu doi medici care au făcut istorie în radiologia intervențională de la noi și chiar din lume. După zece ani de prestat la stat unul dintre ei s-a mutat în sfârșit la un spital privat. De zece ani de când îi cunosc i-am întrebat de multe ori de ce nu au emigrat. Motivele au fost diverse, dar ceea ce le-a oferit amândurora un balon de oxigen și niște bani în plus în tot timpul ăsta cât s-au chinuit să facă ceva în România a fost exact sectorul privat, unde puteau să-și rotunjească veniturile fără să se simtă umiliți de nevoia de a lua șpagă, la care te împinge mizerul salariu de la stat.

***

În urmă cu 12 ani, când doctorii Rareș Nechifor și Bogdan Dorobăț puneau bazele radiologiei intervenționale în România, la Spitalul Municipal, se credea despre acest domeniu că e medicina viitorului. Părea minunat și utopic în același timp să poți vindeca printr-o aparent simplă înțepătură boli care altfel necesită operații complicate, riscante, spitalizări lungi, recuperare greoaie. Și totuși rezultatele demonstrau că e posibil. Cei doi doctori, tineri ca și domeniul, au ajuns între timp să numere cu miile intervențiile făcute pe arterele pacienților, pe coloană sau pe creier, în uterele fibromatoase sau în picioarele afectate de diabet.

După un deceniu în care au făcut echipă și au scris istorie, cei doi sunt azi cam tot singurii care fac acest gen de proceduri, doar că de un an de zile profesează în sectoare diferite: Dorobăț a rămas la Municipal, Nechifor s-a mutat definitiv la un spital privat.  La umbra lor au mai crescut și alții, dar domeniul nu a progresat fulminant, așa cum ar fi fost de așteptat pentru niște proceduri atât de revoluționare. Abia acum apar timid mici centre de radiologie intervențională la Craiova sau Târgu Mureș. Statul nu a fost suficient de interesat să multiplice buna practică a celor doi de la Municipal, deși ar fi fost mai ieftin pentru buget și mai bine pentru pacient. Nici chirurgii din diversele domenii „concurente” nu sunt azi mai dornici să le explice pacienților alternativele mai simple de tratament, decât erau acum zece ani când abia aflau despre această posibilitate.

Singurele care au mirosit potențialul fantastic al radiologiei intervenționale au fost, se pare, centrele private de sănătate. De aceea doctorul Rareș Nechifor a ales să-și mute definitiv priceperea de la stat la privat. Așa a apărut Spitalul Delta – înființat în 2010 – pe harta Societății Europene de Radiologie, ca unul dintre dele două centre europene cu prolificitate în materie de embolizări uterine. La concurență cu un mare spital din Paris, Delta din București are deja peste 400 de embolizări făcute într-un an, datorită doctorului Rareș Nechifor.

Ce este embolizarea

Doctorul Nechifor spune că a făcut pasul decisiv pentru că a văzut că în privat lucrurile devin serioase, că și aici poți să-ți faci meseria corect. Sătul de lupta de la stat, cu birocrația, lipsa de fonduri sau cu medicii ginecologi care refuzau să le explice pacientelor cu fibrom uterin că există soluție și în afara extirpării uterului, doctorul Nechifor a insistat ca la privat să pornească exact de la această lipsă de informare a pacientului.

„Am deschis Fibroid Center unde pacientele primesc consiliere și li se explică toate scenariile posibile în funcție de decizia de tratament pe care o aleg. Medicina modernă înseamnă posibilități diferite de terapie. Alegerea soluției de tratament nu trebuie să fie o chestiune de noroc. Că ai ajuns la doctorul x și te lași pe mâna lui pentru că așa zice el. În România de regulă femeii i se spune așa: aveți fibrom uterin și trebuie operat (extirpat uterul sau doar fibromul). La Delta discutăm cu pacienta și o întrebăm mai întâi ce dorește să obțină de la tratamentul făcut pentru fibromul uterin? Dacă pacienta își mai dorește copii, scoaterea uterului nu e o soluție. Și îi explicăm cum se poate ajunge la soluția pe care o dorește: prin embolizare, chirurgie laparoscopică sau clasică sau terapie medicamentoasă.”

Embolizarea este o metodă minim invazivă de tratament, prin care se astupă vasele de sânge care alimentează o tumoră sau un fibrom, iar aceasta se atrofiază în corpul pacientei fără să mai fie nevoie de extirpare pe cale chirurgicală. Se introduce un fir pe artera femurală sau, mai nou, pe un vas de sânge de la un braț, și pe acolo se injectează particule fine ce astupă vasele de sânge care vascularizează fibromul. Procedura este benefică pentru că pacienta își păstrează uterul intact, poate să rămână însărcinată ulterior și să aibă o viață sexuală normală.

Spre deosebire de chirurgia clasică, pentru embolizare e nevoie doar de o zi și o noapte de spitalizare, iar refacerea este rapidă. Este procedura inversă folosită la desfundarea vaselor în bolile coronariene.

Cât costă la privat

La Spitalul Delta o astfel de procedură costă 1.100 de euro. Comparativ, spune doctorul Nechifor, în Portugalia o astfel de procedură costă 4.500 de euro, iar în Marea Britanie chiar 10.000 de lire. Dar acolo costurile sunt acoperite de asigurări.

Același lucru se întâmplă și la Spitalul Municipal, cu diferența că la noi nu știe nimeni care e costul real al unei proceduri. În plus mai există riscul ca atunci când pacienta dorește să se interneze să i se refuze procedura, de către medicul ginecolog, care ar trebui să-i prescrie această metodă de tratament.

Doctorul Bogdan Dorobăț admite că nu s-a schimbat prea mult această colaborare greoaie cu medicii ginecologi din spital, care uneori le spun pacientelor că „nu au indicație pentru embolizare”, le dau un tratament medicamentos și le invită la operația clasică. Nici vorbă de consiliere a pacientei, sau de prezentare a tuturor căilor de tratament.

De aceea Spitalul Delta a făcut peste 400 de embolizări într-un an, iar la Municipal abia dacă se face una pe zi, deși adresabilitatea la spitalul de stat e infinit mai mare decât acolo unde procedura costă.

Premieră la privat: embolizarea adenomului de prostată

Dacă cei doi au făcut împreună intervenții revoluționare la spitalul de stat, fiind chiar pionierii mondiali ai unei proceduri de embolizare a sarcinii extrauterine, separați fiind nu mai au parcă același avânt. Totuși, doctorul Nechifor spune că de curând a început să trateze prin embolizare și adenomul de prostată, ceea ce nu se face angiografic acum în altă parte. Nici măcar la Spitalul Municipal, unde nu există secție de urologie.

Embolizarea adenomului de prostată costă la Delta tot 1.100 de euro și rezolvă problema masculină mai eficient decât tratamentul clasic, care implică, într-o oarecare măsură, și o eventuală disfuncție erectilă.

„Tot de anul ăsta vindecăm și varicocelul prin embolizare (o boală a bărbaților, similară cu sindromul de congestie pelvină la femei). O altă procedură nouă, dar ceva mai scumpă – 6.000 de euro – este reducerea hipertensiunii arteriale pentru acei pacienți care sunt dependenți de 3-5 medicamente pe zi – prin radiofrecevență (procedura de denervare simpatică renală ) – se intră în arterele renale și se produce o întrerupere a terminațiilor nervoase simpatice – ceea ce duce la o scădere cu 30 de ml coloană de mercur a tensiunii arteriale, după câteva săptămâni.”

La stat nu se știe cât costă, că nu calculează nimeni

La Spitalul Municipal lucrurile par să meargă din inerție. Doctorul Dorobăț continuă să-și facă meseria, deși de trei ani bugetul secției a scăzut, anual, cu câte 20%. Totuși, unul dintre motivele pentru care e încă acolo, și nu în privat, este exact complexitatea de operații cu care se întâlnește zilnic. „Avem pacienți cu boli grave, care pun probleme delicate. Tratarea lor într-un centru privat, oricât de bine dotat ar fi el, este riscantă. Plus că acolo totul se petrece pe banii pacientului, iar dacă se dovedește că are nevoie de alte servicii, de spitalizare mai lungă sau de terapie intensivă, ce faci, îi spui pacientului care venise pregătit pentru o anume procedură că trebuie să mai plătească pentru că a intervenit ceva? Atâta vreme cât nu au intrat încă asigurările private în spitale, ca să poată avea pacientul această siguranță ca și la stat, medicina de stat rămâne singura opțiune”, crede Dorobăț.

El admite că un avantaj al sistemului privat este acela că-l responsabilizează pe pacient. E mai atent pentru că dă bani, mai conștiincios, vine la controale, dar și pentru că în sistemul privat există suficiente fonduri ca medicul să dispună și de o secretară care să țină legătura cu pacienții și să-i întrebe cum le merge după operații. Lucru care la stat nu se întâmplă.

Dezavantajele ar fi că totuși intervențiile sunt scumpe și nu și le permite multă lume. „La stat nu se știe cât costă, pentru că nu calculează nimeni. Nu se socotește de exemplu costurile de ATI, care la AKH în Viena costă 1000-2000 de euro pe zi. Dacă casa de asigurări ar vrea să schimbe ceva, de exemplu ar putea să deconteze aceeași procedură și la privat, iar acolo pacientul să plătească în plus numai spitalizarea, gradul de confort…”, e de părere doctorul Dorobăț.

De ce nu plecăm toți?

Pe urmă medicii din sistemul privat nu sunt siliți să completeze stufoasa birocrație care i se cere medicului de la stat. „Facem raportări către Casa de asigurări, ne acoperim cu hârtii, inutile. Casa ne cere să estimăm cât avem nevoie, dar oricum ne dă cât vrea ea.  E ca în România… De ce nu plecăm toți? Pentru că ne obișnuim, mai mergem în privat, mai completăm veniturile… aici salariul meu este de 25 de milioane (aproape 500 de euro), și sunt medic primar, șef de secție, cu doctorat și 12 ani vechime.”, spune doctorul Dorobăț.

Viitorul nu prea sună la stat. Personalul e mereu insuficient, iar puținii medici care se pregătesc acolo aleg mai devreme sau mai târziu să emigreze. „Pregătim medici rezidenți și pleacă ori afară, ori în alte spitale unde oricum nu apucă să-și facă meseria din varii motive. Pentru că nu au aparatură sau pentru că și acolo sistemul e dominat de chirurgia clasică foarte puțin dornică să cedeze din teritoriu”, explică doctorul Dorobăț.

Totuși, el spune că satisfacția cea mai mare apare atunci când îți iese ceva profesional. „Când ai un caz grav și vezi că ți-a ieșit, l-ai pus pe picioare. Mai ales dacă e un pacient tânăr. Asta e ceea ce ne animă aici. Din acest punct de vedere îmi lipsește Rareș (Nechifor), pentru că e bine să ai pe cineva cu experiență cu care să te consulți când ești în sală. Sunt situații când nu ești suficient de inspirat și ai nevoie de un alt ochi la fel de bun a al tău.”

* În fotografie este doctorul Rareș Nechifor în timpul unei proceduri de embolizare uterină la Spitalul Delta. Aparatura este aceeași și la stat.

Etichete: , , , , , , , , ,

55 comentarii la “Moarte chiaburilor din sănătate!” Subscribe

  1. multidaprosti 06/03/2013 at 06:42 #

    mai oameni buni din cite stiu eu americanii au colonizat america .au facut curat pe tarim nou au construit au inpuscat un presedinte doi ,pe cind noi ar trebui sa reparam putin,curatenie,o mina taiata prinsa la furat nimicuri……

  2. xx 28/06/2013 at 11:53 #

    „De aceea Spitalul Delta a făcut peste 400 de embolizări într-un an, iar la Municipal abia dacă se face una pe zi,…”

    Chiar e asa de mare diferenta ?

    • Dollo 28/06/2013 at 11:57 #

      Dacă te gândești un pic că Delta le-a făcut pe toate pe bani, iar Municipalul gratis, că erau decontate de casă, eu zic că e o diferență.

  3. Marinescu 22/11/2013 at 12:21 #

    Am facut infiltratii cu o3 la dr Dorabat.M-a impresionat comunicare deosebita desi este foarte solicitat,competenta,sinceritate si omenie deosebita.Observ ca prin caile de comunicare obisnuite ale Spitalului Universitar de Urgenta nu este foarte cunoscuta de pacienti si medicii de familie activitatea acestei sectii de chirurgie interventionala care reduce considerabil costurile cu un pacient rezolvat prin metode clasice.Sint iteresata daca dr Dorobat rezolva si embolizare de adenom de prostata.Imi poate raspunde cineva la aceasta intrebare ?Multumesc mult!

  4. POP ADRIANA 18/02/2014 at 15:11 #

    Am facut embolizare fibrom uterin la Dr. Rares Nechifor, in 2011, la Spitalul Universitar.
    Este un om deosebit, la fel cum am inteles ca este si d-nul dr. Dorobat.
    Au dreptate cu ginecologii; toti te indruma spre operatia clascia.Am consultat 4 medici si toti mi-au recomandat interventia clasica, cu histerectomie totala, la 41 de ani!!
    Hotarirea am luat-o pe cont propriu, dupa ce m-am informat foarte bine si am corespondat cu dr. Nechifor;mia-m spus ca nu am nimic de pierdut, daca nu da rezultate voi ajunge tot la interventia clasica.
    Dar, am avut noroc si am stopat evolutia unui fibrom de 8,5 cm(in momentul de fata are in jur de 6 cm si nu este vascularizat de loc).
    Deci, dragi doamne si domnisoare, informati-va intai si ascultati-va si instinctul; eu am simtit ca va fibine si sunt datoare sa incerc.

  5. o femeie 21/01/2015 at 14:04 #

    abia acum am citit articolul.
    Tehnologia a aparut acum 10 ani, atunci am citit despre asta pe site-ul SUUB erau articole, cazuri, avantaje, calcule financiare!!! . Ca cele 16 nopti (in medie) cat dura internarea se inlocuiesc cu o noapte, sala de operatie e ocupata cateva ore pentru interventie clasica (si medicul nu rezista fizic la mai mult de 2 pe zi, deseori face 1 si sunt si 3 medici ) pe cand pt o angiografie dureaza 2 ore, si nu e nevoie decat de 1 medic.
    Apoi intr-un final scria ca au avut cateva prezentari in bucuresti si in tara dar nu au avut impactul scontat, un doctor i-a spus direct: SI NOI CE MAI OPERAM ?

    Atunci aparatul costa un milion de euro.

    Si totusi sunt ginecologi care recomanda asemenea interventie.

  6. Daniela 13/01/2016 at 14:53 #

    Trebuie s fac embolizare de 4luni dar ce sa vezi nu merge aparatu ,nu avem solutie,sau paturi ib spitalul universitar si atunci ce faci pur si simplu cazi psihic. Asa mi se intampla mie am 27ani,am un copil de crescut si trebuie sa astept pt o malformatie .

  7. Ion 16/11/2017 at 18:42 #

    Am facut aceasta embolizare pentru adenom de prostata la Ares. M-a costat vreo 9000 (cu drum cu cheltuieli) . Dupa nici in an problemele sunt ca la inceput. Acum caut sa fac alta operatie prin alta metoda. Fiica mea a facut embolizare pentru fibrom uterin. Problema nu s-a rezolvat nici la ea . Una spun spun in reclama , altul e adevarul. Mai informati-va, mai cautati pareri.

    • Constantin zarnescu 05/01/2019 at 01:20 #

      Dnul Ion puteti da mai multe detalii ? Adica a fos la inceput mai bine si pe urma pe mai rau. ? Cine si unde a facut interventia ? Ce vi s-a spus la inceput , care sunt sansele. ?
      Multumesc Constantin
      V-ar deranja daca am vorbi in privat. ?

      • Lb 17/07/2022 at 18:54 #

        De ce doar în privat?
        Faceți public și partea aceasta.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.