A nul trecut am avut, în medie, un venit de 200 de euro lunar. Cam cât o pensie medie după vreo 25-30 de ani de muncă. De fapt mă apropii vertiginos: anul ăsta împlinesc 25 de ani în câmpul muncii. Dacă ar mai fi trăit Ceaușescu și aveam șansa să lucrez într-una din fabricile socialiste cu șomaj tehnic permanentizat, poate aș fi ieșit la pensie mai devreme.
Prima întrebare care ți se adresează, când spui cuiva că ești freelancer – dacă respectivul știe ce e aia – este „Și merge? Câștigi ceva?”. Sigur, nu e o regulă, cunosc freelanceri care s-au descurcat mai bine decât mine. Dar eu am ales altă cale. Anul trecut, de exemplu, am stat trei luni pe bară din cauza crizei politice (suspendarea președintelui+vacanța parlamentară) care mi-a anulat posibilitatea de a munci într-un proiect legat direct de activitatea Parlamentului.
Nu vă încadrați în criteriile setate de angajator
Am aplicat la câteva job-uri online, pentru care eram mai mult decât calificată, dar de la care ori nu am primit vreun răspuns, ori mi-a apărut pe ecran răspunsul automat: „nu vă încadrați în criteriile setate de angajator”. Asta înseamnă că deși ai vechimea, studiile, experiența necesare, te-ai născut într-un an prea îndepărtat și nu cadrezi cu nevoile de tinerețe și exuberanță ale angajatorului.
Firește că asta înseamnă discriminare, că e ilegal, bla, bla. Dar de fapt nu ți se spune că ești prea bătrân la 43 de ani, ci doar că nu corespunzi cu criteriile angajatorului. Care or fi alea. Că pe cele enunțate vezi bine că le îndeplineai. Vorbesc de job-uri în comunicare, online sau PR, adică ceea ce zic eu că mă pricep să fac.
În timpul ăsta, însă, au curs și continuă să curge solicitările de colaborări pe bază de voluntariat. Toată lumea face studii, proiecte, se implică în diverse chestii care au nevoie de voluntari. Am făcut și eu voluntariat. Iar azi tocmai am fost anunțată că am fost acceptată într-un alt proiect în care voi lucra voluntar 4 luni. Într-o prestigioasă organizație internațională. Sunt onorată, mai ales că nu mai am vârsta și exuberanța…. dar câtă vreme pensiile se mai plătesc în țara asta – s-o țină Dumnezeu și medicina sănătoasă pe mama – o să am ce mânca.
Tot voluntariat se cheamă că am făcut și pentru aceia dintre colaboratorii care mi-au dat țeapă. Despre unii am scris, despre alții nu. Cu unii nu am avut niciun fel de contract, ci doar înțelegeri verbale, cu alții am avut contract de muncă, iar despre recuperarea în instanță a banilor pe care mi-i datorează v-am povestit aici. Am depus acțiunea în noiembrie anul trecut și am primul termen de judecată în decembrie anul ăsta.
Prea bătrână pentru unele job-uri, prea tânără pentru pensie
De mai bine de o săptămână lucrez la un subiect care pe mine m-a captivat, dar pe care cel mai probabil nu voi reuși să-l vând nimănui din presă. Pentru că deși e de interes, e o premieră, e ceva unic, e în același timp și ceva pozitiv și se petrece într-un spital privat, despre care media clasică nu dorește să scrie decât contra cost. Adică nu are sex, nu are can-can, nu are politicieni corupți, crime, violuri sau morți. Are doar oameni care se străduiesc să facă ceva în țara asta, nu în alta.
Încercările mele de anul trecut de a mai colabora cu media clasică s-au încadrat în aceleași trei categorii:
– se plătește foarte puțin și de multe ori nu merită efortul;
– acolo unde închizi ochii și zici: hai că totuși și 50 de lei pe articol e mai bun decât gratis la mine pe blog, se plătește cu o întârziere de două-trei luni;
– nu se plătește deloc, pentru că e multă lume care vrea să-și vadă numele tipărit pe site-ul unei publicații de prestigiu, deci dacă avem cantitate, nu mai avem nevoie și de calitate. Până la urmă site-urile fac bani din numărul de accesări. Iar accesările se fac cu „vezi aici cum arată Andreea Marin după divorțul de Bănică”.
Sau, cum mi-a zis mie un șef de redacție online: nu pot să-ți plătesc ție o sută de euro pe un subiect, indiferent cât de bun ar fi, pentru că îl dau într-o zi și gata, mâine îmi trebuie altul.
Și mai există, firește, varianta colaborării la negru, de pe urma căreia nu înțelegi mai nimic – că nici banii nu sunt prea mulți – decât că în caz că pățești ceva nu ai asigurare medicală. Că la pensie nu ne mai gândim. La 43 de ani sunt prea bătrână pentru unele job-uri, dar prea tânără pentru pensie.
Ce am făcut cu primele donații de la cititori
Blogul acesta, care e citit zilnic de 1000-1500 de persoane, mi-a adus în luna decembrie 2012 un venit care mi-a permis să-mi plătesc o rată la credit. Rata de luna asta, în care nu am câștigat altceva. Probabil că nu e cea mai bună formă de a le mulțumi celor 20 de persoane care mi-au făcut donații prin butonul de „like-uri în euro”, dar de vreme ce am înțeles că unii dintre ei nu au primit mulțumirile mele virtuale (v-am scris tuturor pe adresele care apăreau pe PayPal), o fac pe această cale. Știu că am zis că banii erau pentru sărbători, dar am considerat că e mai înțelept să-i păstrez pentru rata din ianuarie. Și bine am făcut. Pentru că între timp nimeni n-a mai dat click pe butonul ăla.
Tot anul trecut am avut și prima propunere de campanie pe blog, contra cost, cu o firmă care îmi cerea să scriu despre anumiți politicieni în campania electorală. N-am bătut palma din simplu motiv că lor nu le-a plăcut cum am vrut eu să scriu, iar mie nu mi-a plăcut că ei ar fi vrut să-mi asum ceea ce vor ei să apară, dar fără marcaj de articol publicitar. Cu alte cuvinte ați fi citit și v-ați fi întrebat ce a apucat-o pe Dollo de scrie ce scrie? Dar dacă aș fi făcut asta aș fi câștigat în numai o lună de campanie cât în două-trei luni din astea obișnuite de foame 😉
Nu vreau să mă bat cu pumnul în piept cu moralitatea mea, dar din start am considerat că dacă în 16 ani de presă nu am făcut asta la ziarele la care am lucrat, nu e momentul să încep s-o fac pe blogul personal, cu atât mai mult cu cât aici e ca și când vă invit la mine acasă. Sunt mândră de blogul ăsta ca de copilul pe care nu-l am. Am investit în el ani de muncă, de pasiune, îmi place cum a crescut singur, neajutat de publicitate sau tertipuri ieftine și îmi doresc mai presus de orice greutăți pe care le am sau le voi avea în continuare să-l duc mai departe. Onorând promisiunea pe care am făcut-o din start: că nu vă voi induce vreodată în eroare decât din prostie sau necunoaștere.
Îmi imaginez că dacă jumătate din mia aia jumate de vizitatori zilnici de pe blog ar plăti un euro lunar nu ar fi un capăt de țară pentru bugetul lor, dar ar fi un venit fantastic pentru mine, care mi-ar da libertatea să scriu ca și când aș fi angajată la un ziar oarecare. Doar că ar fi ziarul meu de acasă 😉 Dar cred că acest calcul nu le este la îndemână românilor. Din cei 20 de donatori din decembrie, mai mult de jumătate își au reședința în afara României. Asta mă face să cred că românii nu sunt obișnuiți să plătească pentru ceva ce folosesc, le place, îi interesează.
Pe cine ne bazăm
Experiențele mele pe piața muncii românești nu sunt singulare. Cunosc oameni care lucrează în ONG-uri aduse în pragul desființării din cauza stopării finanțărilor europene. Cunosc oameni foarte calificați în meseria lor cărora li se spune, când aplică la un job privat, că sunt prea calificați. Cunosc oameni care au luat rezidențiatul la medicină pe bani, așa că vă pot spune: păziți-vă pielea! Cunosc oameni mici care se dau mari la TV, bazându-se doar pe faptul că publicul nu știe cine sunt ei cu adevărat. Și ăsta este unul dintre motivele pentru care nu doresc să mă mai întorc în presă.
Cunosc și oameni politici cu bun simț și competență, dar care nu fac față cerințelor și sunt trecuți pe linie moartă. Cunosc și oameni buni, pasionați de meseria pe care și-au ales-o, care au emigrat sau urmează s-o facă pentru că aici nimeni nu le apreciază eforturile.
Îi văd pe toți acești oameni cu care mă intersectez, sunt o Românie în mic, în jurul meu, și mă apucă o silă imensă și o disperare, pentru că nu văd perspectiva.
Apropos, știți ce s-a ales de ziarizda aia despre care vă povesteam acum fix doi ani? Lucrează la Parlamentul European. Hai că e bine, nu ne mai exportăm doar valorile 🙂
Ce înseamnă pentru voi un euro pe lună?
Partea bună din ultimul an a fost că am avut ocazia să lucrez (pe bani sau gratis) în proiecte care mi-au arătat ce aș vrea să fac mai departe, mi-au arătat că moartea presei clasice nu este un capăt de lume nici pentru mine, nici pentru lume, și că lumea ar avea nevoie de cunoștințele mele, de implicarea mea, de pasiunea și de condeiul meu. Îmi place să scriu, să trezesc în oameni un spirit pe care ni l-am îngropat singuri în indiferență și voi încerca să fac asta mai departe. Partea proastă e că din asta nu prea se câștigă bani în România. Dar nu am scris asta ca să vă spun că emigrez, ci ca să mă răcoresc și eu un pic. Și ca să vă spun că puteți folosi butonul ăla de like-uri în euro cu încredere. Un euro pe lună e mai puțin decât un abonament de transport, mai puțin decât un litru de benzină, mai puțin decât un pachet de țigări. E o pâine jumate 😉
Daca ai avea prieteni adevarati, ti-ar fi spus de mult sa renunti. 200 euro nu sint bani sa traiesti, chiar daca nu platesti chirie. Ca sa nu vorbim de pensie sau sanatate.
Traficul este datorat in mare masura linkului de pe hotnews.
Eu personal nu as plati pentru blogul tau. As plati insa pentru bloguri economice, de calatorie sau tehnice. Adica pentru informatie specializata. Teme sociale, who cares?
Dacă nu-ți pasă de ce intri aici? Te întreb de curiozitate. Că văd că pentru unul deloc interesat de site sau de temele sociale ai avut vreo 30 de comentarii în ultimul an, dar sunt convinsă că le-ai postat într-o indiferență totală 🙂
Și nu, în cea mai mare măsură traficul zilnic vine de pe Facebook.
Jobul imi cere sa petrec mult timp online, si am mult timp de ucis. Citesc regulat hotnews. E OK sa ai un blog din pasiune, dar daca vrei sa traiesti din el, cifrele vorbesc.
Iti urez in mod sincer succes, dar nu prea il vad.
Nici n-am zis că vreau să trăiesc exclusiv din blog, am zis doar că atâta vreme cât muncesc la el, merit să și câștig ceva din el.
Poti atrage niste bani si din donatii, dar nu poti sa te bazezi doar pe ele. Probabil multi o sa doneze o data la 3-4 luni si sume mici. In plus, e pacat ca o parte din suma sa se duca la paypal. Daca eu trimit 1 euro si tu primesti 60 centi si ai inregistrat card bancar, la retragerea banilor o sa mai pierzi 2 euro. Cred ca mai bine gasesti o modalitate de transfer in cont sau pe card (orice banca, exceptie BCR, aia iau comision de depunere). Pe langa donatii trebuie sa gasesti o modalitate sa atragi bani din publicitate, sponsori.
Cum spuneam, nu m-am dat în lături să scriu advertoriale sau să pun bannere, dar pesemne că nu mă învârt în cercul acela care deține bannerele 🙂 Sau banii. Evident că nu mă bazez pe donații, dar sunt de ajutor.
Pentru moment ai putea pe langa paypal sa atasezi si contul iban, am vazut mai sus ca sunt oameni care vor sa-ti transfere bani in cont. Daca ai card poti merge la banca sa-ntrebi care e contul iban aferent.
Nu stiu cat de mult te ajuta donatia de la mine, dar e mai bine decat deloc 🙂
In alta ordine de idei, cum mai zicea si cineva, fa butonul de donate mai vizibil, adauga un mesaj personal si eventual include-l la sf. fiecarui articol.
Poti eventual incerca si un banner doua cu afiliere (2parale, eMag profitshare) sau si articole publicitare. Pe mine nu m-ar deranja sa le vad. As plati si pentru continut… ma intereseaza cel pe teme sociale mai mult decat cel pe teme economice sau politice.
Bafta!
Mulțumesc. Așa o să fac cu butonul, am zis să nu fie prea evident, totuși 🙂 Chestia cu afilierea e mai mult o metodă de promovare a acelor magazine, și un câștig iluzoriu pentru mine. Aș primi doar un infim procent din eventualele voastre cumpărături de acolo. Pe de altă parte nu am refuzat să scriu advertoriale sau să pun bannere pe site, însă nu prea m-au asaltat cererile 🙂
Dollo, ma mir ca ne te angajeaza permanent un ziar sau revista mai serioasa. Dar ma rog, asta e Romania, nu exista meritocratie. Ma intreb pe de alta parte cat timp iti ia sa scrii un articol, adica cat timp liber ai la dispozitie? Ai putea face alteceva mai bine platit in timpul asta si relativ usor? Cum te impaci cu copiii de exemplu?;) Sora-mea plateste de exemplu unei femei 50 de euro pe luna sa ia nepotul de 6 ani de la scoala(la 10 minute de mers pe jos) si sa stea cu el acasa pana vine unul dintre parinti. 2-3 ore pe zi.
Si ma gandesc ca sunt si alte posibilitati in genul asta.
Succes oricum:)!
Care ar fi ziarul/revista aia serioasă la care te-ai gândi tu? 🙂
Credeam că de când mă citești te-ai cam prins care e părerea mea despre presa asta serioasă.
Altfel, sigur că mă pot angaja și vânzătoare la un supermarket, dar tot n-aș sări de 200-300 de euro lunar, ceea ce, cum spuneam, câștig și ca freelancer făcând diverse: mai un articol, mai niscai PR, și de restul voluntariat.
Dar încă mă amăgesc la gândul că ceea ce știu și fac eu p-aci are vreo oarecare importanță pentru niște oameni. Plus că îmi place, și e visul oricărui om să câștige bani făcând ce-i place.
Pai daca citesti atatea carti te-as vedea publicand la Dilema Veche. Aia ce probleme au? Daca nu, incearca la revistele cu hartie luciosa si scumpe foc;). Parca Unica e una.Faci cate un interviu cu vre-o tzatza pe luna si ti-ai dublat bugetul. Daca stii si engleza poate mai faci cate un interviu cu o celebritate straina in vizita prin Ro, Dar ai dreptate, habar n-am cum merg lucrurile in presa din Romania, stiu doar ce e plina de gunoaie si catelusi in lesa.
Alta solutie ar fi daca ai contacte poate te bagi in politica, mai stii, poate apare un partid nou care sa-ti convina, sau te angajezi pe un loc caldut la stat.
Problema ta e ca esti femeie si esti in Romania(o tara cat se poate de misogina), si esti si single pe deasupra. Te cred ca ti-e greu.
Parerea mea e ca daca prinzi cumva o ocazie sa pleci din tara, sa incerci macar pe perioada limitata sa vezi ce iese. Maica-ta are prieten am inteles:), si va puteti vedea pe Skype. Cu Toshiba nu stiu ce-o sa faci, dar ea sa fie in locul tau oare ce-ar face?:)
Citesc cu placere ce scrii si am cosiderat ca e normal sa fac acea donatie cam tarziu dar niciodata nu e prea tarziu.
Așa e, nu e deloc târziu, că și luna viitoare vine o rată 🙂 Mulțumesc.
La ce ai rata?
E buna ideea cu contul iban a lui emil
Subscriu.
Şi au am Paypal, dar nu vreau să-l folosesc la donaţii pentru că nu-mi place că nu ajung toţi banii. Dacă dai IBAN-ul promit că donez 3 euro/lună în loc de unul.
OK, luna viitoare vă trimit IBAN-ul ăstora leneși 🙂 Că luna asta am strâns suficient pentru încă o rată 🙂
Daca 100 de oameni doneaza cate 1 euro si fiecare euro e taxat cu 40 centi rezulta ca tu primesti 60 euro si 40 ii primeste paypal. In plus se mai pierd bani si la conversia leu euro si invers.
De ex.:
– trimit 1 euro – ma costa 4,6 lei
– retragi 1 euro – primesti 4,2 lei
– la astea se adauga 2 euro taxa de retragere a banilor din contul paypal pe card.
Avantajul iban e ca daca 100 de oameni iti dau 1 euro, sa zicem 5 lei, o sa primesti 500 lei pe care poti sa-i ridici din cont sau de pe card (sau poti sa platesti direct cu cardul), fara taxe suplimentare.
trimite si cnp-ul si pin-ul de la cardul atasat contului si seria cardului, sa stim o treaba 🙂
Lenesi? Nu mi-ar fi mai comod sa trimit prin IBAN – din cauza programului de lucru de la serviciu ajung de obicei la ghiseu in apropierea orei de inchidere a bancilor, sau dupa si atunci trebuie sa amin, deci nu mi-e mai usor, ci dimpotriva. Pur si simplu nu am posibiltatea de a trimite bani prin PayPal acum. Nu stiu ce sa zic…
Credeam că lumea care frecventează Internetul are și homebank acasă 🙂 În cazul în care trebuie mers la ghișeu renunț eu 🙂 Mulțumesc pentru intenție, însă.
Stefane, cheama un curier rapid, da-i banii si plateste-l sa-i livreze lui Dollo, e singura ta sansa.
Dollo, prefer sa ajunga mai multi bani la tine decit la paypal. Eu platesc din ING. Daca contul tau este la alta banca, eu mai platesc un comision rezonabil cind fac transferul. Daca si contul tau este la ING nu platesc comision, asta inseamna ca toti banii pe care vreau sa ti-i trimit ajung la tine. Daca nu cumva banca ta iti cere comision ca sa-i scoti. Poate acum e mai clar de ce te-am intrebat despre un numar de cont.
In plus, ING iti da posibilitatea sa faci plati programate. Adica pentru lenesii lenesilor. 😀
Nici nu tre sa imi mai aduc aminte de tine…
Deci IBAN-ul? Cand?
Domnu Bancheru’, te rog frumos, ca demult vroiam sa stiu si nu fac misto, ce poa sa faca cineva cu un IBAN. Nu gasesc pe net, nu ma duce capul la nicio schema prin care se poate face ceva cu un IBAN.
Ceva tot tre sa fie din moment ce nu vrea nimeni sa dea numarul de cont. Nu mai vorbesc de administratora de bloc…
Multumesc anticipat!
Nu poate sa faca nimic, doar sa depuna bani in contul respectiv. La banca iti cere buletin daca mergi sa scoti bani din cont.
La fel si cu numarul de card de credit, nu ai ce face cu el, pentru plati online trebuie sa ai si codul de siguranta si numele titularului asa cum apare pe card si data de expirare a cardului. In plus am vazut ca mai exista o chestie de siguranta prin care iti poti seta o parola suplimentara.
te-ai gandit la o schimbare de cariera? un zugrav bun castiga 100-200 de ron pe zi, o croitoreasa buna castiga si mai mult, o coafeza talentata nu mai zic.
Decat un programator prost, mai bine un zugrav cautat.