Și pentru că s-a pus cu burta pe carte, s-a lipit de ea o banderolă de pe produse din categoria „cumperi unul și primești jumate gratis”. A încercat apoi să și-o scoată, târându-se prin tot feluri de locuri înguste prin casă, însă nu a reușit decât să și-o înfășoare mai bine pe burtică. Așa că în prima poză se roagă de sclav să fie epilată prin smulgere, iar în a doua își cere iertare 🙂
Banderola a fost dezlipită cu tot cu niște păr, că tot e sezonul năpârlirii.
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
Lecții dintr-o viață aparent irosită
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
Apocalipsa AI, după Harari
De toți banii
Ce-am găsit să fie al meu
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
Lecții dintr-o viață aparent irosită
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
Mrs. Green Foot: Uimitoarele aventuri ale vestitei Moll Flanders es...
Adrian C.: Cumpar de cate luni din farmaciile Ana Maria fiind...
Ady: Sunt farmacii la care am card de fidelitate, altel...
Om bun: Piata se bazeaza pe statistici. De unde date pentr...
Radu: Eu am renunțat de mai bine de 15 ani la orice car...
Stelian: De mult, cu sau fara carduri de fidelitate, puncte...
Cris: Asta îmi amintește ce ochi mari a făcut o farma...
F.: Intotdeauna m-a disperat obiceiul cu “flori fura...
Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛
Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.
Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉
Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.
Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.
Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.
Acum doi ani am semi-introdus în casă o pisică (adultă) apărută în preajma blocului. Avea două porțiuni din blană rase (sau smulse) pînă la piele într-o formă foarte regulată (dreptunghiuri lungi) și șchiopăta stînga spate. Ulterior am constatat că vîrful lăbuței respective era ne-funcțional (paralizat). Pînă la urmă s-a încuibat complet și am adoptat-o. Deși nu prea activă, am tratat-o cu mare atenție și blîndețe din milă pentru handicapul ei. După mici salturi evolutive abia de curînd (1 lună) a început să iasă mîța din ea – a devenit mult mai calină, și-a uitat obiceiul de a scoate ghearele și dinții din te miri ce, etc. Asta m-a uluit, ținînd cont de timpul scurs. Dacă precizez și faptul că ori de cîte ori ridic mîna brusc își pleacă capul și trage urechile pe spate, deși nu am lovit-o NICIODATĂ, nu pot decît să bănuiesc un fost stăpîn cel puțin ciudat, dacă nu pervers. Mai mult, acest personaj sigur a cheltuit o sumă ne-neglijabilă ca s-o achiziționeze, fiind ea de rasă (păr lung, mustăți și mai lungi – se pare norvegiană sau siberiană de pădure).
Oameni buni ! ”Iubiți și cîinii vagabonzi” ! Dar și muțele ! Că „și ele ESTE oameni” (vorba unui prieten). Sau a lui Dersu Uzala. Nu știți cine-i individul ? Domnișoara Dollo, organizați o lectură a cărții „Prin taigaua Extremului Orient” de V. K. Arseniev (Editura Meridiane 1987), toți iubitorii de natură și animale vor avea o mare surpriză. Și nu numai ei ! Filmul omonim al lui Kurosawa nu se pune la socoteală – e zero barat.
Un ultim amănunt: am și cîine (tot fortuit – nepoata soției a emigrat în Australia).
Subscriu la propunerea de lectura ”Prin taigaua Extremului Orient”
apai daca toshiba stie sa-si ceara si iertare, este cea mai pisica! .. sau cum ziceai tu la pozele alea din grecia?
știe, în felul ei special 😉 ale tale nu știu?
nu, ale mele considera ca totul, absolut totul li se cuvine si chiar daca fac prostii, e dreptul lor iar daca noi ne strambam, nu suntem cuminti si ne cearta :))