A m avut de-a face săptămâna trecută cu câteva categorii de „organe” care ar avea – oficial – rol de prevenire, educare, combatere a ilegalităților. Mai pe scurt cu poliția și cu sistemul penitenciar pentru tineri și minori. Am documentat cazul tânărului care a murit în secția 10 de poliție și am vizitat unul dintre puținele centre de detenție pentru minori și tineri din România.
Știu că opinia publică în general nu e interesată de drepturile pușcăriașilor (afară de cazul în care-i iubește și le cere grațierea), și nici de dreptul la viață al parcagiului cu splina ruptă în secția de poliție. De aia nu voi insista asupra chestiunii, ci asupra cauzelor pentru care se recurge la bătaie în pușcării sau în secțiile de poliție. Așa cum le-am constatat eu zilele astea.
Poliția
În biroul comandantului secției 10 s-a ajuns inevitabil și la chestiunea parcagiilor din București, care calcă pe nervi pe toată lumea. Pe bună dreptate, toți îi urâm, dar ei sunt doar păduchele care iese în fruntea unei situații complexe: primăria nu face parcări suficiente, noi șoferii suntem comozi și de cele mai multe ori lași, iar toată lumea se întreabă ce face poliția?
Poliția ar avea competențe să-i amendeze. Ceea ce înțeleg că uneori face, doar că în timp au văzut și parcagiii și polițiștii că e inutil. Parcagiii adună amenzi cu milioanele, nu au de unde să le plătească, pentru că nu au serviciu, uneori nu au nici școală, pentru că, din nou, cineva nu și-a făcut datoria la timp și nu i-a școlarizat, nu i-a educat, nu i-a integrat, ci i-a ignorat sperând să dispară.
Procedura de transformare a amenzilor în zile de muncă în folosul comunității e atât e stufoasă și lungă încât uneori durează și ani, după cum susține comandantul secției de poliție. În anii ăștia parcagiii nu dispar, pentru că, ați ghicit, nici locurile de parcare nu apar ca ciupercile, nici ei nu sunt încurajați să-și găsească un loc de muncă legal.
Birocrația e frustrantă pentru toată lumea. De ce n-ar fi frustrant și pentru un polițist care trece în fiecare zi pe lângă parcagii și nu le poate face nimic? Iar o chelfăneală, așa ca să se învețe minte, e bună și pentru moralul organului, și pentru educația țiganului. Afară de cazul că moare. E doar o supoziție, comandantul a refuzat să ne dea vreun detaliu despre ce s-a întâmplat cu parcagiul în noaptea în care a murit, motivând că e în curs o anchetă.
Indiferent de rezultatul anchetei, moartea parcagiului nu va schimba nimic, nici situația familiilor care trăiesc în buricul Bucureștiului, de azi pe mâine (*cum se vede în clipul de mai jos), nici comportamentul polițiștilor. Pentru că de fapt cauzele acestor efecte rămân niște legi strâmbe pe care nu are nimeni interes să le schimbe.
Pușcăria
Din 400 de deținuți minori și tineri câți erau în penitenciarul pe care l-am vizitat recent numai 130 mergeau la școală. Responsabilul cu serviciul socio-educativ a început să ne înșire motivele cu care se acoperă administrația: că unii au venit în penitenciar după începerea anului școlar (deci nu mai pot fi înscriși în an), că alții nu au fișa matricolă (deci nu se știe în ce clasă erau în libertate), iar alții până la urmă nu vor să meargă la școală. Ce fac toată ziua, în loc să asiste la ore măcar (chiar dacă nu sunt înscriși, legea le permite să asiste la ore, dar asta nu li se ia în considerare pentru absolvire)? Păi stau în camere la televizor – Taraf TV – și se bat cu ploșnițele care-i asediază din așternuturile jegoase.
Că adolescenții nu vor să meargă la școală nu ar fi o noutate, ce, ăia liberi vor? Te-ai aștepta, însă, ca la o așa zisă școală de corecție educația să fie obligatorie. Mai ales că în lumina modificărilor aduse Codului penal minorii nu mai pot fi închiși în penitenciar, ci în centre de educare sau de detenție (în realitate vor fi schimbate doar plăcuțele de la intrarea în actualele penitenciare pentru minori și tineri, dar asta e altă poveste).
Deci legiuitorul, în înțelepciunea lui (grație și directivelor europene), s-a gândit că de fapt singura șansă a delincvenților minori este educația. Le bagi în cap cartea și o meserie, așa încât când ies de acolo să poată face ceva ca să nu ajungă înapoi. Doar că teoria asta se aplica și până acum. În penitenciarele pentru minori se punea accentul pe reeducare, însă așa cum se face carte în libertate, tot așa lasă-mă să te las se face și după gratii. Ei se fac să îi educă, copii se fac că s-au cumințit, timpul trece, leafa merge, adolescentul se liberează și o ia e la capăt, pentru că a intrat bou și a ieșit vacă.
Cum spunea bibliotecarul, când l-am întrebat dacă deținuții citesc: „dacă ar fi fost abonați la bibliotecă nu ar fi ajuns enoriașii noștri!”. Adolescența e greu de gestionat și în libertate, darmite la pușcărie. Iar când nervii sunt întinși de ambele părți, cel mai slab o încasează. Puștii nici măcar nu se plâng, ci consideră că e normal să ia bătaie dacă nu au fost cuminți. Nu știu că sunt acolo pentru că nu au fost cuminți și că bătaia nu e inclusă în pedeapsă, e doar un bonus de la niște gardieni poate frustrați și ei de propria viață.
Nu e primul penitenciar de minori în care merg și aud despre bătaie. Oficialii evident că nu recunosc, și adoptă tactica „nu am auzit așa ceva, nu ni s-a plâns nimeni, vom face o anchetă, dar nu credem că este adevărat. știți, copiii mai exagerează…!”.
Societatea
Când l-am întrebat ce soluție vede el, comandantul secției de poliție mi-a spus că educația e cheia. Dar, după cum mi-am dat seama se referea mai mult la infractorii ăștia vizibili, de care e deranjată opinia publică. Că „una e ca bărbatul să-și bată nevasta acasă, și alta e s-o alerge cu toporul pe stradă”, ne-a explicat comandantul, făcând evidentă diferența între cazurile în care organul e „obligat să intervină”. În subtext, comandantul crede că dacă oamenii ar fi mai educați nu ar ajunge pe mâna poliției, deci nu ar risca să fie bătuți.
Opinie cu care rezonează mare parte din societate. „Bine i-a făcut, las să se învețe minte!” și „bătaia le bagă mințile în cap” încă mai trăiesc în mințile multora dintre noi. Unii le-au învățat în familie, alții le mai aplică încă, în cadru privat, alții le-au aplaudat acum 23 de ani când le-au impus minerii pe străzile Bucureștiului. Și în general oamenii care gândesc așa cred că lor nu li se poate întâmpla vreodată, pentru că, nu-i așa, chiar dacă aparent n-ai făcut nimic, ceva trebuie să fi fost în neregulă cu tine, că degeaba nu te băteau ăia…
În ciuda faptului că în toți anii ăștia am demilitarizat poliția și am pus-o în slujba cetățeanului, am semnat și aderat la diverse tratate internaționale care instituie garanții pentru respectarea drepturilor omului, în ciuda cohortelor de absolvenți de studii umaniste – sociologi, psihologi, asistenți sociali, teologi – care au inundat piața muncii, rămânem în continuare tributari educației prin bătaie și a pedepselor corporale.
Iar cercul nu va fi rupt atâta vreme cât ne facem că nu vedem cauzele pentru care infractorii au vârste tot mai mici, și că bătaia învățată în copilărie nu se uită niciodată, ba de cele mai multe ori e predată mai departe.
Ca politia bate nu e nici o noutate. Ca un om moare in urma batai incasate in sediul unei sectii de politie iar nu e noutate.
Ca APADOR documenteaza foarte exact cum a plecat omul de ici-colo, cum a mers colegul parcangiu dupa sandwich-uri si cu cronometrul pus aflam la fix ora la care au venit politistii sa ceara certificatul mortului de la cumnata iar e un film pe care se tot repeta.
Asta e marea problema: Apador si tot restul gastii ONG-iste documenteaza la fix, la virgula, la secunda cum se petrec lucrurile si produc un raport de ong cu care autoritatea se sterge la fund. Dupa 30 de zile fireste, ca autoritatea e obligata la un raspuns numai bun de sters la fund in termen de.
Si ONG a bifat acolo o casuta, trece cazul intr-un Xcel, il prezinta la un raport anual unde sute de astfel de cazuri documentate la secunda si milimetru intra intr-un Power-Point numai bun sa justifice activitatea de peste an.
Intre timp se mai bifeaza ceva semnalari/articole in media, se mai contabilizeaza rating-ul articolelor, mai intra subiectul pe vreo televiziune amarata care nu are cu ce incheia faptul divers inainte sa intre meteo.
Asta e treaba APADOR, sa documenteze la secunda cazul, sa intrebe autoritatea, sa arhiveze raspunsul fara raspuns, sa bifeze o casuta acolo, sa pregateasca un Power-Point pe splina tiganului ala omorat in bataie.
Da’ sa faca o plangere la parchet si sa duca pana la capat un proces finalizat cu o condamnare excede scopul organizatiei.
Totul se trece la „rezolvat” cu un comunicat pentru presa si o postare pe site.
Ana, ești în eroare. APADOR-CH a mers până la capăt în mai multe cazuri și a obținut cel puțin o condamnare la CEDO într-un caz similar, în care un polițist de la aceeași secție 10 a împușcat în cap un alt tânăr. Acum face același lucru cu cazul Marinescu, bătut de polițiști acum 6 ani, și pe care l-a reprezentat până acum în instanțele românești, iar acum merge la CEDO cu el. În plus în 2012 a făcut toate demersurile pentru a schimba și legile poliției și jandarmeriei, dar fără succes. Între timp, da, mai face și postări pe site, rapoarte, comunicate, ca să afle lumea despre activitatea lor. Dar uite că nu reușește să-i informeze chiar pe toți 😉
m-am oprit aici: „parcangii există pentru ca nu sunt parcări suficiente”. cumva, nu prea cred că ai gândit fraza asta.
E o enumerare de cauze, tu te-ai oprit doar la prima 🙂 E adevărat că parcagii cer bani și în parcările organizate, după orele de program, dar mie mi se pare că în special „te rezolvă” cu un loc acolo unde le arde buza multora, se parchează ilegal pentru că nu există parcări amenajate iar șoferul vrea să-și lase mașina cât mai aproape de unde are treabă. Exploatează o cerere și o slăbiciune pe care autoritățile nu au fost în stare să le satisfacă. E adevărat că restul cauzelor fac să fie insignifiantă penuria de parcări.
De ce comandantul ultra-jegoasei (d.p.d.v. moral) Secții 10 mai este în funcție? De ce nu se dezvăluie numele real al zisului „Moldoveanu”? Hai, presa…
Cu câţiva ani în urmă, unui viteaz cuplu de studenţei cu muşchi prea mari şi prea puţin creier îi vine ideea că ar fi putut face câteva milioane de ROL (adică, pentru moderni, câteva sute de RON) pentru bere, uischi şi clubu’ dă la Regie, frate. Lucrând pe şantier vara.
Şeful de echipă (un urangutan smochinit cu creieraşul plutind în Săniuţa şi Scandic) avea grijă să îi trateze cât putea el de bine. Adică să le desfunde urechile cu urletele de urangutan în călduri, să le facă masaj la buci cu bocancul şi alte delicateţuri d-astea.
Odată trece inginerul pe acolo şi îl ia la rost: „nene, de ce nu sunteţi la treabă, ce stai aici şi te iei de ăştia doi?”
Urangutanul: „fiindcă o merită, să trăiţi! nişte golani care au ţinut strada şi n-au fost în stare de nicio şcoală, că dacă se ţinea de carte nu ajungea la lopată, acum să plătească!”
(Nimeni n-a stat să îi explice urangutanului că ei erau studenţi în vacanţă care vor să facă un ban şi probabil nici n-ar fi ajuns explicaţia la el prin aburii vodcii. Aşa încât au plecat de pe şantierul ăla şi nici nu s-au mai apropiat de vreunul până în ziua de azi.)
„Un parcagiu a fost omorât în bătaie la poliție”
se prea poate sa ai dreptate. sa zicem ca sunt 99% sanse sa ai dreptate. dar daca n-ai? n-ar fi mai corect sa scrii ca „e suspectat ca…”. si nu te expune, ca persoana, sa faci asemenea afirmatii? pana la urma, inca nu a avut loc un proces, nu s-a dat o sentinta.
mai mult, daca la un accident de circulatie, sa zicem, poti sa zici ca Gigel a dat cu masina peste Costel si l-a omorat, chiar fara proces, aici nu exista marturii care sa confirme faptul ca parcagiul a fost omorat in bataie de politisti. da, se suspecteaza asta,sunt motive serioase, dar nu poti sa zici ca ai dovezi directe.
asta nu inseamna ca e normal sa fii batut, cu atat mai putin sa fii omorat in bataie de politisti. indiferent de fapta pe care ai savarsit-o. exista un sistem de pedepsire legala, si rolul politistilor este sa participe la functionarea lui. deci, DACA SE DOVEDESTE ca politistii au facut chestia asta, trebuie sa infunde puscaria la fel ca orice alt infractor.
Fineturi, fineturi, fineturi … Nu spun ca, in principiu, nu aveti dreptate. Numai ca nu ne aflam in Anglia, nici macar in insulele Chatham (Pacificul de Sud), ci in Romania, unde politia-militia-si-tot-ce-poarta-uniforma bate-bate-bate (cel putin de pe vremea lui Cuza – vezi si Mos Teaca de Bacalbasa). Grea boala, veche boala ! Comunistii au ridicat obiceiul stravechi pe noi culmi de civilizatie si progres, impanind militia cu securisti si securitatea cu militieni, totul sub egida celor mai buni fii ai poporului – activistii de partid. Vorba bancului (ante-decembrist) – Securitatea-militia e inima tarii. De ce ? Pai bate-bate-bate.
Din alt punct de vedere, scuza cu legea e asa si pe dincolo anulind tot ce facem este eternul praf in ochi al functionarilor comunisti experti in scuze. DE CE ONORABILII PURTATORI DE PULAN NU ARUNCA CU CASHCHETELE DE PAMINT PENTRU A OBTINE LIMPEZIRILE NECESARE EXERCITARII CORECTE A PROFESIEI ?
DE CE ?
nu cred ca e cazul sa generalizam.
eu, de exemplu, n-am fost batut de politie, si nici n-am neamuri sau cunostinte carora sa le fi intamplat asa ceva.
am fost oprit, amendat cand a fost cazul, iar relatiile au fost mai mult decat civilizate.
nu zic, probabil ca are importanta si cum esti imbracat (desi n-ar trebui), si cum te comporti sau vorbesti, dar nu cred ca majoritatea politistilor te iau la bataie. deci cazul in sine trebuie tratat cu toata seriozitatea, de catre toti. daca sefii directi ai politistilor vor sa musamalizeze treaba, se pot face plangeri penale la adresa lor, iar procurorii trebuie sa-si spuna parerea.
ca ziarist, Dollo trebuie sa stie ca nu poti sa spui „politistii au omorat in bataie pe x”, fara sa ai deovezi beton ca asa ceva chiar s-a intamplat. si cand spun „dovezi beton” nu ma refer la neconcordante intre rapoarte sau ore ciudate, ci la marturii directe, imagini, declaratii, etc. si asta pentru ca in momentul de fata, pe baza acelei afirmatii, Dollo poate fi lejer data in judecata, si va pierde procesul cu brio.
Există acest caz Marinescu, de care tot APADOR-CH se ocupă de ani de zile, în care deși există probe, mărturii directe și tot ce ceri tu mai sus, nu s-a luat și continuă să nu se ia nicio măsură împotriva polițiștilor bătăuși. Cazul va ajunge la CEDO. Altfel, din cauza unui sistem prost, care permite abuzuri, cazurile de bătaie în beciurile poliției sunt dificil spre imposibil de demonstrat, atunci când poliția se pune contra. Și se pune, după cum spuneam.
Dollo,
iti spun cum proceda un tip pe care il cunosteam, si era spaima tuturor functionarilor. inclusiv politisiti si procurori.
avea o problema de rezolvat. se ducea la politie, facea reclamatie. daca nu se rezolva, ii facea plangere penala sefului de sectie. daca nu se misca nimic, ii facea plangere penala sefului politiei judetene. daca nu se rezolva, facea plangere penala mai sus, la minister.
nu castiga intotdeauna. dar in 90% din cazuri, castiga. si ii stiau toti de frica. pentru ca, oricat ai fi de meserias si de pilos, e nasol sa fii actorul principal al unei plangeri penale.
foarte bine daca acel caz va ajunge la CEDO. solutia pentru ca lucrurile sa se schimbe sa sa fie mai multe astfel de cazuri urmarite pana in panzele albe. pentru ca atunci incep sa cada si capete.
p.s. asta nu schimba faptul ca afirmatia ta este incorecta.
si pe bune, ca ziarista ar trebui sa te protejezi, si sa nu faci afirmatii care te expun.
imi aduc aminte cum i-am „cenzurat” sotiei (pe vremea aia, ziarista) un text, exact pe chestia asta, si i-am inlocuit toate afirmatiile care nu putea fi dovedite cu unele mai ambigui. una e sa zici „Gigel e un director prost”, si alta e sa spui „unii oameni spun ca Gigel e un director prost”. atunci cand sotia lui Gigel a amenintat ca o da in judecata, i-am ras in nas si i-am urat mult succes.
Va rog scoateti capul din nisip si cititi asta
http://www.vice.com/ro/read/lasa-ti-drepturile-acasa-daca-ajungi-la-sectie
CITE CAPATE AU CAZUT ?
Maitre,
Ca un fin connoisseur, iti propun sa te interesezi cum procedau ministrii de interne proveniti din randul intelectualilor precum, Gafencu sau Octavian Goga.
Bunicul meu imi povestea ca s-a apucat de fumat in armata, regala pe atunci, din cauza batailor disciplinare, aplicate conform regulamentelor de atunci. Cei mai batuti erau cei de la cavalerie.
Faptul ca a murit cu zile un om intr-o sectie de politie este impardonabil. De la ministru de interne, la portarul de la usa sectiei ar trebui sa-si dea toti demisia.
Inclusiv mebrii de sindicat din mai cer corectitudine sefilor si acorda protectie celor dintre ei care devin victime ale abuzurilor in serviciu. Am intrat de citeva ori pe site-ul lor si am vazut ca sunt activiti si chiar incearca a schimba ceva in bine. Sefii insa sunt avansati in grad de Cotroceni.
Atat scandal pentru un parcagiu! Cand m-a pocnit un tigan in pragul casei, iar Politia a stat cu mainile in san, nu a venit niciun ONG sa-mi ia apararea! Tocati banii donatorilor pe prostii!
te rog, permite-mi ssa cred ca cei care doneaza bani catre APADOR-CH stiu destul de bine ce face apador-ch si doneaza bani (sau ce-or dona ei) tocmai pentru ca apador-ch sa faca ceea ce face.
nu am donat nimic catre apador-ch, n-am nicio treaba cu apador-ch (in afara de faptul ca o cunosc pe dollo si le-am citit niste cazuri acu’ jdemii de ani cand imi faceam lucrarea de dizertatie), dar imi sare mustaru’ atunci cand a acuza pe b, ca b a cheltuit aiurea niste bani, bani care niciodata nu provin de la a, nici macar indiderect.
am lucrat cativa ani pt un ong mititel care supravietuia numai din sponsorizari/donatii (nu primea niciun leu de la stat). o gramada de indivizi care beneficiau de serviciile noastre absolut gratuit, atunci cand nu mai puteam sa-i ajutam (de regula din motive legale, termene expirate pt diverse actiuni legale), incepeau sa urle ca primim bani „de la diaspora” ca sa-i ajutam si noi n-o facem si ca noua ne convine sa nu facen nimic si sa ne luam salariile. (iar una dintre cele mai enervante chestii e ca sustineau ca salariu pt o persoana o suma care de fapt acoperea salariile celor 4-5 oameni care lucram in biroul ala). din cauza asta am tendinta de a lua astfel de acuzatii destul de personal.
@ady
Eu nu am nicio problema cu salariile ong-istilor.
Apador-ch nu face decat sa discrediteze drepturile omului. Cetatenii Romaniei sunt fara indoiala victime frecvente ale incalacarii drepturilor omului. Insa o asociatie care se ocupa preponderent si isi construieste imaginea pe rezolvarea unor cazuri in care sunt implicate personaje cu o imagine publica extrem de proasta, nu face decat sa discrediteze conceptul de drepturile omului. Pentru publicul larg acestea devin un moft, o chichita juridica cu care cei certati cu legea se strecoara pentru a mai scapa de consecintele faptelor lor.
Si sunt sigur ca donatorii stiu. Ei sunt in mare masura straini si au o agenda cu totul diferita decat de prioritatile societatii romanesti. Si de aceea aceste asociatii nu „prind”, si sunt sesizate doar ca niste tocatoare de bani veniti din strainatate, pentru ca agenda lor e total tembela pentru cetateanul roman.
Știi ceva despre activitatea APADOR-CH sau nu mai încape nimic în plus în prea plina ta a-tot-cunoaștere?
Exemplu:
„SURSĂ judiciară: „Poliţistul I-A RUPT SPLINA!”. Un agent de la Secţia 10 a fost arestat pentru că A OMORÂT ÎN BĂTAIE UN „PARCAGIU.
………….
Deocamdată, noi vă prezentăm, în continuare, o foarte interesantă anchetă a APADOR-CH.”
de aici: http://tinyurl.com/kcpzud6
„Amănunte şocante ies la iveală în cazul tânărului ucis în Secţia 10! „Poliţiştii au ameninţat că îl omoară şi l-au omorât!”
Verdictul APADOR-CH: Încălcare gravă a drepturilor omului!”
de aici: http://tinyurl.com/o7tryt7
Pina la urma e bun si APADOR-CH la ceva! 🙂
Felicitari!
Draga Dollo, eu inteleg ca iti dau oamenii astia o leafa in vremuri de criza, dar nu trebuie sa fii asa agresiva cu vizitatorii de pe blogul tau. Ca profesionist in comunicare ar trebui sa stii aceasta regula, un vizitator pe blog e binevenit chiar si atunci cand nu esti de acord cu ce spune.
Orice vizitator este binevenit pe blog, la fel și părerile, atâta vreme cât sunt exprimate în cunoștință de cauză. Nu trebuie să fii de acord cu o persoană sau cu ce face o organizație, dar ca să-ți dai cu părerea despre trebuie să știi înainte ce fac ele. Eu asta te-am întrebat, știi exact ce face APADOR, de ești așa sigur că face un deserviciu cetățenilor români?
mai rasfirati baieti, mai rasfirati!
Dollo, de cand cu articolul tau despre Sarmisegetuza si turistul privilegiat, ti s-au inmultit curiosii pe blog!
f. frumos articolul.
Dollo, e dezamagitor cum raspunzi! Argumentul „ce stii tu, domnule?” il foloseste si domnul Gadea la Antena! Probabil e defect profesional la ziaristi, ei le stiu pe toate, noi ceilalti „e prosti”!
Sper sa mai pui poze cu Toshiba!
Un „argument” urmat de un semn al întrebării este o întrebare. La care tu deocamdată nu ai răspuns, preferând să arunci cu acuze și să te retragi ultragiat dintr-o discuție pe care nu poți s-o susții.
Promit ca asta e ultimul mesaj! Pentru ca evident iti fac trafic pe site ceea ce e in avantajul tau, si, zau, nu merita.
Eu am facut un rationament ca a face campanii legate de drepturile omului in care sunt implicate persoane dubioase conduce chiar la discreditarea ideii de drepturle omului.
Raspunsul tau a fost, zis mai pe ocolite, „Esti prost!”
Care din noi doi este dator cu argumente in discutie?Mie mi se pare ca tu!
Multa sanatate lui Toshiba!
Poate că e ceva în neregulă cu raționamentele tale?
1. nu te-am făcut prost, te-am întrebat doar ce știi despre activitatea asociației despre care-ți dai cu părerea – nu mi-ai răspuns,
2. drepturile omului sunt universale, deci și persoanele „dubioase” le au, ca și tine. spre deosebire de tine, unii „dubioși” nu sunt capabili să și le revendice singuri. asta nu înseamnă că respectiva asociație se ocupă numai de asta, dacă aveai interesul să te informezi înainte de a comenta și „a face trafic” nesolicitat ai fi aflat asta,
3. nu am vreun avantaj nici din vizitele tale pe site, nici din lipsa lor, dar mărturisesc că mi-ar plăcea ca cititorii mei să fie mai informați.
Voie bună!