E ram într-un magazin de la intrarea în Centrul istoric când casiera căreia tocmai îi plăteam marfa a devenit aproape isterică la vederea priveliștii de pe fereastră. Era un contingent de soldați romani descălecați dintr-un autocar, care tocmai se aliniau sub ferestrele respectivului magazin. Mai multe vânzătoare i s-au alăturat casierei în entuziasm și au început să-și împartă masculii din ochi, cu promisiuni de „mamă, ce i-aș face ăluia cu sulița ridicată!”.
Ca să nu rămân de căruță am ieșit și eu să văd minunea. Înainte să mă dumiresc ce-o fi cu ei acolo m-am pomenit scoțând automat camera din geantă, iar ea la rându-i, aproape cu o voință proprie, s-a pornit pe filmat. Nu s-a putut abține 😉
Frumusețe, sănătate, drumul crucii… 2014
În scurtă vreme aveam să-mi dau seama că am fost înghițită de un soi de circ cu pretenții de teatru de stradă, prezentat pe post de procesiune religioasă pentru ăia care nu au timp săptămâna asta să treacă pe la biserică. De altfel publicul acestei manifestări s-a cernut imediat din rândul trecătorilor. Ăi mai cu țiglele pe casă se uitau și plecau în treaba lor. Noi, ăștia „creștinii adevărați”, persistam în păcat.
Procesiunea a trenat destul de mult pe străduța din laterala Hanului lui Manuc – aia care duce spre biserica Sfântul Anton – dând ocazia mulțimii să iasă din biserică și să se adune la „urs”, polițiștilor locali să freamăte de importanță și agenților de pază din Centrul istoric – Historical Center defence, dacă nu știați că avem așa ceva – să-și compare mușchii cu ai romanilor.
Historical center defence, față cu concurența romană
Soldații fremătau și ei, dar cred că de frig, că vremea tocmai se răcea, iar ei erau în sandale și pantaloni scurți pe sub mantiile alea roșii. Unul care trecea drept șeful lor se mai încălzea dând cu biciul în unul și altul, în timp de Pilat disimula destul de zen din spatele unei grăsimi impresionante. De altfel cred că eticheta cea mai nimerită i-a fost pusă de o tânără care trecea prin zonă și a conchis la plecare: „Ăla gras și chel îmbrăcat în alb zici că e Budha!”. „E Irod, fată!”, a corectat-o indignată prietena ei.
Pilat din Pont, lângă zidul lui Manuc
Când în sfârșit s-au pus în mișcare, Budha le-a cerut molcom soldaților să nu alerge spre platoul central, unde avea să se deruleze „procesul” lui Iisus, adică piațeta din fața Hanului lui Manuc. Soldații l-au ascultat, că și pe vremea aia forțele de ordine ascultau de prefect, așa că au mers agale. La fața locului – și mai multă lume. Care cu pateuri, care cu covrigi, care cu shaorma, audiența se pregătise pentru un spectacol de durată.
Jandarmii, ținuți și ei la respect de sulițele romane
Dar Jizăs întârzia să apară. Pilat (zis și Budha) se cam plictisise strângând în mâinile grăsune prosopul pe care avea să-l folosească după ce se spăla pe mâini de sângele vărsat. Soldații au început să se încaiere între ei, ca să ne facă nouă o impresie de sălbatici incapabili să înțeleagă misiunea și sacrificiul lui Iisus, iar trecătorii chibițau de pe margine, îngrijorați că „nu mai începe odată, că vine ploaia”.
Ba, chestiunea rămânerii la fața locului, „să vedem ce fac ăștia aici” a stârnit și dispute în cuplu. Ea a refuzat categoric să se alăture mulțimii de gură cască, în timp ce el i-a urlat suit pe o bancă: „uite ce frumos e, fraiero!”.
Iisus face o baie de mulțime înainte de a intra în direct la știri și în curtea lui Pilat
Iisus a apărut cam în același timp cu televiziunile de știri, și bănuiesc că a intrat și în direct. Nu știu care i-a fost statementul , că era cam departe de mine, dar după ce a terminat el de breiching niuz la Realitatea și B1, la microfonul instalat pe o camionetă cu număr de Maramureș, povestitorul a început să prevină audiența despre ce urmează să se întâmple acolo.
Au fost câteva tăvăleli și biciuiri ale lui Iisus, femeile în frunte cu fecioara Maria s-au luptat și ele, ca leoaicele, să-i aline suferințele, povestitorul traducea pantomima din ringul de luptă, iar soldații de pe margine încurajau poporul să strige, după scenariu:
Mel Gibsone, mori, mă!
– Eliberați-l pe Baraba, eliberați-l pe Baraba… !
sau
– Răstingiți-l pe Iisus, răstingiți-l pe Iisus…!
O doamnă de lângă mine striga cu însuflețire ce i se spunea, iar când am întrebat-o dacă n-ar vrea să strige invers (adică să-l elibereze pe Iisus, vezi bine) s-a uitat pieziș la mine și s-a dus mai încolo.
Curiozitatea nu are vârstă
Într-un final Budha a făcut pe plac „mulțimii” și s-a spălat pe mâinile grăsune de sângele lui Iisus. Procesiunea a luat apoi „drumul crucii” către Parcul Cișmigiu, iar eu m-am îndreptat spre casă. Bănuiesc că finalul a fost tot ăla care ni se predă de 2000 de ani încoace, cel puțin atâta vreme cât mulțimile se încăpățânează să strige ceea ce li se spune.
Pentru cinefili, filmul scurt al evenimentelor. Nu e cu Mel Gibson 😉
„O doamnă de lângă mine striga cu însuflețire ce i se spunea, iar când am întrebat-o dacă n-ar vrea să strige invers (adică să-l elibereze pe Iisus, vezi bine) s-a uitat pieziș la mine și s-a dus mai încolo.” 🙂 🙂 🙂 Dollo, you made my day 🙂
daca se face si la anul, s-ar merita o „contramanifestatie” … daca Quentin Tarantino a schimbat sfarsitul WW2 in Inglourious Basterds poate schimbam si noi Noul Testament 🙂
„De altfel cred că eticheta cea mai nimerită i-a fost pusă de o tânără care trecea prin zonă și a conchis la plecare: „Ăla gras și chel îmbrăcat în alb zici că e Budha!”. „E Irod, fată!”, a corectat-o indignată prietena ei.”
Exact ca-n bancul cu blondele.
Doua blonde vad un tip mai in virsta cu barba alba, carunt.
Una catre cealalta:
– Asta fata, seamana cu Mircea cel Batrin!
– Esti proasta, fato, Mircea cel batrin e mort de 100 de ani!
Se apropie cineva de tipul in virsta:
– Hei salut Mircea! Ce mai faci batrine, nu te-am vazut de-un veac!
Prima blonda:
– Ei, care-i proasta?
Oricum povestirea super haioasa! M-am amuzat teribil!
Multumesc!
Budha aduce putin si a Jabba the Hutt
Putin mai mult :))
CINE ?
CINE a pus la cale escrocheria asta ?
Restul sînt detalii.
Despre comentariile de pe margine (absolut autentic): la începutul anilor 1960 a rulat o ”superproducție” americană serie B (mai degrabă XYZ) numită MONGOLII. În sală două babe se certau pe întuneric (mai rare blondele pe vremea aia): „Uite-l pe Gingis-Han !” „Taci tu, ăsta-i Cio-Cio-San !” „Ba nu, E Gingis-Han !” „Ba nu, Cio-Cio-San…” ș.a.m.d.
Nu mă credeți ? N-aveți decît, DAR ĂȘTIA VOTEAZĂ.
Mama mă-sii (de blonzi cu ochi… verzi) !
auzita de urechile din dotarea subsemnatei acu’ vreo cativa ani, pe o plaja in grecia.
punere in tema: intr-una din excursiile optionale organizare, ne-au dus intr-un defileul din muntele olimp si ne-au aratat cu mult fast o groapa numita „cada lui zeus” in timp ce ne spuneau oaresce povesti pe care subsemnata le fumase pe la 10 ani cand recitise de mult prea multe ori „legendele olimpului”. dupa ce ghidul a parut ofuscat ca i-am dat replica la legenda cu atena si arahne, m-am abtinut eroic sa i-o servesc si la poveste cu hera si io. (omu’ isi castiga si el paine, n-avea nicio vina).
na, bun, c-am luat-o pe aratura. in ultima zi, ultima plimbare pe plaja, ultimii magnetei, etc. la un moment dat, prin toata galagia, aud o tanti cum ii zice alteia „da draga, dar eu chiar nu cred ca zeus facea baie acolo”.
am crezut ca ma sufoc/rup niste coaste/ceva incercand sa retin cel mai teribil hohot de ras care s-ar fi auzit vreodata pe o plaja din grecia.
si acum inca mai rad cand imi amintesc.
Slava domnului ca sunt ateu!
totusi, sceneta in sine, srict sceneta, nu e chiar asa de rea…lasam la o parte publicul, rostul scenetei…
sa nu uitam ce de sute de ani in germania se joaca „misterele”, care au fix acelasi tipic: calvarul lui isus jucat in fata publicului. tinand cont ca e prima reprezentatie, eu le dau un plus.
parerea mea…
Toti cei ce ma vad isi bat joc de mine, isi deschid gura, dau din cap si zic:
„S-a increzut in Domnul! Sa-l mantuiasca Domnul, sa-l izbaveasca, fiindca-l iubeste!”
Caci niste caini ma inconjoara, o ceata de nelegiuiti dau tarcoale imprejurul meu, mi-au strapuns mainile si picioarele:
Toate oasele as putea sa mi le numar. Ei insa pandesc si ma privesc;
Isi impart hainele mele intre ei si trag la sorti pentru camasa mea.
Dar Tu, Doamne, nu Te departa! Tu, Taria mea, vino degraba in ajutorul meu!
Voi vesti Numele Tau fratilor mei si Te voi lauda in mijlocul adunarii.
Cei ce va temeti de Domnul, laudati-L! Voi toti, samanta lui Iacov, slaviti-L!
https://www.youtube.com/watch?v=_SDcgpALOJ4
(Psalmul 22)
pulimeeeeeeeee, iata cum se „sifoneaza” banii vostri.
R’atzi ai dreaq de prosti
E la mare moda treaba asta cu „reconstructia istorica”. Importata de la americani, bineinteles. Doar ca la noi, totul reuseste sa cada in ridicol. Am vazut zilele trecute un reportaj pe TV pe aceeasi tema (doar ca reportajul se dorea a fi serios, eu m-am distrat). La Alba Iulia, in cetatea nou renovata, se fac zilnic reconstituiri de lupte intre daci si romani, Legiunea XII Gemina. Si se prezentau pe rand legionarii, in fata camerei de filmat: buna ziua, aaa…, ma numescu Iulius Casius Pompeius Brutus, legionar (sic) in Legiunea Gemina, aaa.. adica Iulian Popescu in viata normala, pompier, si port camasa alba pana la genunchi, tunica rosie cu broderie, pieptar si sandale romane. In timp, camera de luat vederi il scana pe indelete din cap pana-n picioare. Dupa ce s-au prezentat, s-au luptat. Ghici cine a invins ?! De mare angajament reportajul. Ceva intre Spartacus si festivalul Floarea din gradina, cand participantii inainte sa se apuce de cantat, isi prezentau portul, nu stiu daca mai tineti minte, :-). La TV nu au dat si comentariile din public, dar ceva ma face sa cred ca ar fi apartinut aceluiasi registru. 🙂
Asta cu reconstituirile istorice face parte din kitschurile postmoderne – nah, e nevoie de „Piine si circ” in orice secol ne-am afla.
La Viena ai Mozart-i (si mai albi, si mai tuciurii), la Istanbul e plin de Bey si Sultani pe strada, poti sa te pozezi cu ei si cu cadine, la Londra sint diverse personaje la Turnul Londrei (am uitat cum li se spune), samd. Nu ma deranjeaza de loc – mai fac niste freelanceri niste bani.
Mai apoi, in tarile catolice se organizeaza Drumul Crucii in fiecare an – de ce sa ramina Bucurestiul in urma? Iar, nu ma deranjeaza ideea. Ma deranjeaza insa partea cu implicarea publicului (adica strigati asa sau pe dincolo) deh, reflexe de pe vremea meetingurilor cu Ceausescu – sau mai recent, mesajul cu ‘Aplauze’ din studiourile televiziunilor.
Dar ce ma deranjeaza cu adevarat e ca nu i-ai facut o poza romanului aluia cu sulita ridicata – sa stim si noi mai clar cum a fost cu etnogeneza, adica de ce s-au lasat fetele dace nu doar fugarite, ci si prinse de catre legionarii romani.
Ca să fiu mai precisă, nu știu exact care anume i-a plăcut casierei, dar eu am remarcat mai mulți în rândurile alea. Inclusiv căpitanul nu era de lepădat, Avea verighetă pe deget, dar și o atitudine de cuceritor, deci cred că mergea o dată, de două ori, așa cât să ne asigurăm că se produce etnogeneza aia 😛
Si, desigur, verigheta de pe deget ai remarcat-o cu totul intimplator, din reflex strict jurnalistic
neah, pe aia o observă orice femeie în primele nanosecunde, fie ziarizdă sau ba