Genuri în politică: feminist, misogin și neutru

Theodor Stolojan, europarlamentar, candidatul PDL la alegerile europene, e neutru cu homosexualii și un pic misogin cu femeile, cât să se înscrie perfect în sentimentul românesc al electoratului.

N u cred că cineva se așteaptă în România ca un politician (poate cu o singură excepție) să fie de acord cu legalizarea căsătoriilor gay în campania electorală. În principal pentru că poporul nostru creștin n-ar accepta, nici măcar pentru o sacoșă cu zahăr, ulei și Delikat, plus o găleată pentru inundații, că nu e treaba lui ce face fiecare la el în dormitor. În secundar pentru că și candidații provin tot din poporul ăla și fie nu și-au depășit condiția intelectuală cu care au intrat în politică, fie nu vor să riște să piardă voturi, chiar dacă opinia lor e alta.

Totuși, la 13 ani de la abolirea celebrului articol 200 (care incrimina relațiile homosexuale) din Codul penal mă gândeam că măcar discursul politic corect le va sta bine unora, din familiile astea mari europene. Prin urmare, nu mă așteptam, participând ieri la o dezbatere electorală, să am surprize tocmai de la Theodor Stolojan, cel mai vârstnic candidat la europarlamentare de la noi.

Discuția a fost prima dintr-o serie organizată de Fundația pentru o societate deschisă, iar „dragă Stolo” a fost primul candidat care a acceptat invitația societății civile. Este și primul pe lista candidaților PDL, partidul care la alegerile astea are o singură femeie (Monica Macovei) pe lista cu locurile „cu șanse”.

Am plecat de la dezbatere cu senzații amestecate. De bine, că după niște ani în Parlamentul European omul admite că s-a lăsat educat în anumite privințe. De rău, că totuși strămoșescul misoginism românesc nu se lasă estompat nici la 71 de ani și după o bucată de viață trăită bine, prin lumea civilizată.

Cele două chestiuni care au trezit sala din politețea ascultării invitatului au fost: discriminarea persoanelor LGBT și a femeilor în fața bărbaților.

„Pot să facă ce vor, dar nu mă puneți pe mine să votez pentru”

ONG-urile venite la dezbatere au stabilit o listă de subiecte de interes, iar candidatul a primit înainte de întâlnire și subiectele, și un chestionar cu 8 măsuri antidiscriminare pe care era rugat să le evalueze, cum le-ar vota el în PE:

Cele 8 măsuri antidiscriminare

  1. – Adoptarea unei directive anti-discriminare comprehensive/egalitatea de șanse în UE,
  2. – Promovarea unei definiții inclusive a familiei în politicile UE, care să cuprindă toate tipurile de familie, inclusiv cele neînregistrate pe baza căsătoriei;
  3. – Adoptarea unei legislații europene care să combată discriminarea în privința accesului la locuire și segregarea locativă pe criterii etnice sau socio-economice;
  4. – Adoptarea unei legislații europene care să combată evacuările forțate și nejustificate legal ale cetățenilor europeni în țările de origine sau alte state europene;
  5. – Adoptarea unei strategii la nivelul UE privitoare la egalitatea persoanelor LGBTI pentru combaterea discriminării și promovarea egalității;
  6. – Adoptarea unor măsuri pentru recunoașterea persoanelor trans;
  7. – Adoptarea unor măsuri pentru eliminarea discriminării de gen și asigurarea egalității de gen;
  8. – Adoptarea unei strategii la nivelul UE pentru promovarea accesului adolescenților și tinerilor la informații și educație în domeniul sănătății sexuale.


La punctele 5 și 6 s-a declarat „neutru”, cu mențiunea că dacă ar fi fost pus să voteze acum câțiva ani, înainte de a ajunge în Parlamentul European, le-ar fi respins categoric. În urma „educării” sale în PE, Stolojan spune că înțelege că „oamenii ăștia” au dreptul să facă ce vor, dar tot nu e de acord să voteze niște măsuri pentru evitarea discriminării lor.

Din înregistrare se vede mai bine situația.

… eu, care toată viața mea am sprijinit femeile…!

La chestiunea cu egalitatea de gen am fost tentată să cad de acord cu el în privința cotelor procentuale obligatorii, stabilite în lege pentru promovarea femeilor în funcții de conducere. Cred că „măsurile afirmative” fac uneori mai mult rău, în percepția publică, decât bine. Iar modul cum începuse el să-și argumenteze poziția, cu cotele obligatorii din comunism, are o oarecare logică.

A rămas, însă, fără replică atunci când asistența i-a întors argumentele în defavoarea lui și a început să se piardă în explicațiile clasice ale misoginului „nu mă înțelegeți greșit, eu toată viața am lucrat cu femei în minister … și le-am sprijinit, dar …”, pentru ca în final să se retragă în spatele zâmbetului condescendent al bărbatului care abdică de la o dezbatere cu femeile pentru că știe că nu are șanse de izbândă, dar tocmai asta îi demonstrează că are dreptate.

Pentru că în asistență erau mai multe femei decât bărbați, elegant a întors-o ca la Bruxelles, cum că e nevoie de educarea (bărbaților) și poate că vom ajunge și noi să nu mai discriminăm femeile când vom fi o societate dezvoltată, la anu și la mulți ani.

Mă știți că nu-s vreo feministă acerbă, ba aș putea spune că pentru mine feminismul a murit într-o seară când, participând la o dezbatere cu feministe multe, am avut ocazia nesperată de a o auzi pe una cum îi transmite alteia, printr-o terță, că „dacă o mai vede îi dă și un cap în gură”.

N-aș putea să spun, deci, că discursul lui Stolojan m-a deranjat. Poate și pentru că eu una nu m-am simțit niciodată discriminată ca femeie, la job. Mai degrabă m-a mirat (din nou) faptul că un europarlamentar educat (că nu avem pretenții la alde Vadim sau Gigi) nu uzează de discursul corect politic pe care-l folosesc ăștia din vest. Omul a fost sincer.

Dar punând cap la cap declarațiile lui mi-am dat seama că ele au același izvor: Am învățat să nu mai spun că sunt împotriva homosexualilor, pot să facă ce vor, dar nu mă obligați pe mine să votez pentru tratarea lor ca oameni, nu vă așteptați să-i accept în viața mea, în cartierul meu, la școala mea, la firma mea. Am învățat, în ultima sută de ani, că femeile au și ele drepturi, ba unele sunt și deștepte, le pot folosi la muncă, dar dacă ar fi să aleg le-aș sugera să fie feminine și să nu se amestece în troaca noastră. 

Argumentele astea sunt folosite de majoritatea românilor în legătură cu orice segment de populație care pretinde să fie tratat în mod egal pentru că, până la urmă, ca oameni avem aceleași drepturi fundamentale. Doar că din cauza diverselor prejudecăți, stereotipuri, nedreptăți istorice ei sunt siliți să muncească mai mult decât media pentru a obține același lucru banal. Înlocuiți în discursul de mai sus femeile sau homosexualii cu țiganii, evreii, negrii, ungurii, orbii, handicapații… și veți obține același rezultat. De aceea s-au inventat feministele care exagerează, activiștii pro gay/romi/handicapați care ne sar tot timpul în ochi cu discriminarea și cer locuri speciale, acces preferențial, măsuri afirmative, bla, bla, bla.

Pot să înțeleg că activismul ăsta în sprijinul „defavorizaților” obosește „populația majoritară”, că fiecare avem necazurile noastre și ni se pare că ONG-urile astea sprijină caii verzi pe pereți, în loc să se ocupe de „lucrurile importante” care ne dor pe noi toți. Dar nu pot să înțeleg de ce un politician inteligent, de la care am pretenții, nu înțelege că de fapt de el depinde mai mult ca de alții să facă în așa fel încât să îndrepte lucrurile astea, și odată cu ele opinia misogină, xenofobă, rasistă, discriminatoare a majorității populației. Politicianul poate fi orice în forul lui interior, dar în fața oamenilor și atunci când e cu pixul deciziilor în mână n-ar trebui să fie nici misogin, nici feminist, nici rasist. Cu atât mai puțin neutru. Neutralitatea domnului Stolojan echivalează cu „cine tace, consimte”. În spatele ei se petrec toate chestiile alea nașpa pe care ne place să credem că le fac doar alții, nu și noi.

Dezbaterile astea continuă, campania electorală abia a început, așa că o să urmăresc să văd și ceilalți candidați ce păreri au despre drepturile oamenilor de a nu fi discriminați pe criterii de sex, rasă, religie, etnie… 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Trackbacks/Pingbacks

  1. Genuri in politica: feminist, misogin si neutru | România curată - 21/05/2014

    […] Cele 8 măsuri antidiscriminare […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.