Dulce Românie, vai de capul tău

Cum faci să-i pui pe masă turistului mâncare sănătoasă, din gospodăriile din zonă, care costă puțin, ajutând și oamenii locului? În România nu prea ai cum s-o faci legal

În ultimele două zile am irosit cinci ore din viață stând în cozile din traficul de pe Valea Prahovei. O să spuneți că așa-mi trebuie, ceea ce aș spune și eu, dacă firea umană n-ar fi mai pricepută în a-și găsi scuze când e vorba de culpa proprie. Nu m-am dus pe Valea Prahovei în vreuna din stațiunile atât de iubite de turistul român care nu a auzit în viața lui de alte locuri decât Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal sau Poiana Brașov, ci trebuia să ajung la Săcele, unde mama voia să-și viziteze o prietenă – pe Buni – care la 90+ de ani se tot roagă de ea s-o mai vadă o dată înainte de moarte. Desigur că spre Săcele se poate ajunge pe mai multe variante, dar așa e când îți ia cineva mințile și crezi că dacă pleci de acasă pe 1 mai pe la prânz o să fie drumul liber, să ți-au plecat toți înainte.

Unde am parcat mașina două ore, pe DN1

N-a fost să fie așa, și ne-am înfipt într-o anacondă de mașini imediat după ce am trecut de Câmpina, unde am stat preț de două ceasuri încheiate, timp în care am parcurs numai doi kilometri. 2 km în 120 de minute. Iar ce era cel mai frustrant în așteptarea aia tâmpă era faptul că nu știai de ce. Ce se întâmplă în față? Până unde se întinde coada, cât durează, mai ajungem azi undeva sau înoptăm aici, pe DN1?

Traficul de pe DN1 nu mai e subiect de știri

La radio se dădeau din oră în oră știri despre cum la Vama Veche tinerii aruncau cu pietre în coloana de girofaruri a ANAF, despre un accident pe DN1A (alternativa lui DN1) unde se formase o coloană de mașini de 15 km din cauza unui Logan grăbit care a depășit fără să se asigure și s-a izbit de o dubă, despre cozi de mașini la vama Giurgiu, despre cum poliția veghează la fluidizare și despre, desigur, radare în cascadă. Pe post de „etc” se amintea în treacă și de „trafic îngreunat pe Valea Prahovei”, pentru că de fapt numele ăsta propriu a devenit sinonim cu bară la bară, nici măcar nu mai merită o știre. Era un parc de mașini înșirat pe două coloane pe Valea Prahovei, nici vorbă de trafic.

Pe la ora 16.00, când mi-era clar că nu voi ajunge în Săcele înainte de lăsatul serii (iar de acolo trebuia să ajungem în Dâmbovicioara, ca să dormim și să „petrecem” restul week-end-ului), am făcut cale întoarsă spre Ploiești, de unde am cotit spre Târgoviște și am ajuns pe la 19.30 la Dâmbovicioara.

Un lucru bun care s-a întâmplat în ziua de 1 mai a fost popasul la Târgoviște. Mă dureau pulpele de la ambreiaj – frână, ambreiaj – frână și am zis să facem un popas de dezmorțire, că tot ardea soarele și ni se făcuse și foame. Am vizitat Turnul Chindiei – pe care nu-l mai văzusem de când eram pionieră – și am mâncat niște mici foarte gustoși la terasa San Marco din centrul istoric târgoviștean.

Micii de San Marco din Târgoviște

Al doilea lucru bun a fost priveliștea încântătoare pe care ne-a oferit-o drumul dintre Târgoviște și Câmpulung Muscel, printre livezile înflorite ale Voineștilor, în care parfumul florilor de măr se împletea suav cu  fumul de la focurile răzlețe pe care țăranii le făcuseră printre pomi, ca să-i încălzească înainte de răcoarea serii ce avea să vină.

livada cu meri de Voinești

Între munți deja vremea s-a răcit, iar ploaia mocănească ne-a încolțit până a doua zi când am plecat din nou spre Brașov, încăpățânate să ajungem totuși la Săcele.

Agroturism cu sabia ANAF-ului la beregată

Am petrecut noaptea într-una dintre cele mai frumoase și pe nedrept neglijate zone din țară. În afară de Bran și Rucăr, culoarul ăla care face legătura cu Brașovul are mai multe de oferit, dar din păcate rămâne de ani de zile într-un nemeritat con de dezinteres. Vina nu e numai a turiștilor.

De veghe în pășunea familiei

Familia la care am stat se zbate de mai bine de un deceniu să construiască ceva acolo. De când îi știu am fost martora, sporadic ce-i drept, mai multor vise și decepții prin care au trecut. Au început cu propria casă, au încercat marea fondurilor europene cu degetul, au dezarmat de birocrație și incapacitatea de a asigura cofinanțarea, au preferat pașii mici și jumătățile de măsură, în ritmul cu care puterile proprii și micile împrumuturi private le-au permis să înainteze. Au ajuns azi cam la câțiva pași distanță de ceea ce în lumea civilizată ar trece drept fermă agro-turistică de familie. Un loc pentru care străinii ar face coadă să-l calce, de care românii încep să se simtă atrași, dar pe care legislația autohtonă nu numai că nu-l reglementează, dar îi și dă la cap dacă vrea să intre în legalitate.

Niște  celibatari

Prietenii ăștia ai mei au o mică pensiune, în mijlocul unor pajiști montane pe care acum cresc câțiva berbeci pentru consum propriu, o grădiniță de legume, un coteț cu găini, o livadă, câțiva stupi, un împrumut de câteva mii de euro care se apropie de scadență și mai nou niște coșmaruri că vine ANAF-ul și-i amendează. Totul e construit din lemn și piatră, cu migală, muncă prestată cu precădere de stăpânii gospodăriei, cu ajutor sporadic de la meșteri angajați pentru diverse treburi speciale.

Caș din vecini, pălincă de-a casei, afinată cu afine din pădure La gura șemineului

În satul lor sunt puține pensiuni. Mai sunt câteva case bătrânești refăcute de orășeni cu dare de mână – și le folosesc pe post de week-endițe – iar restul sunt gospodării țărănești în care trăiește ceea ce se cheamă prețios populația rurală a țării: oameni de regulă fără servici, mănâncă din ce produc în bătătură – câteva oi, câteva găini, eventual o vacă, o fâneață și, în cel mai bun caz, o bucată de pădure.

Pentru că oamenii au propria gospodărie în grijă sau pentru că ăia care nu au, nici nu vor să muncească – există și ajutorul social – e foarte greu să găsești mână de lucru în zonă, calificată sau măcar dornică de muncă. Prietenii despre care vă spun au avut partea lor de decepție, de aia acum sunt mult mai realiști în planurile pe care le fac. Au încercat multe până acum și știu ce se poate și ce nu, de aia au început să aibă coșmaruri la gândul că vor fi țintă sigură pentru amenzile ANAF-ului, atât de medatizate în ultima vreme. Încurajarea de bază pe care o primesc mai nou și de la autorități, și de la prietenii pățiți este: oricum faci tot o să te găsească cu ceva în neregulă, așa că e doar o chestiune de timp.

Cel mai bun prieten al omului

 

De aia în ultimul an, de când s-a conturat oarecum pensiunea, au mers pe prietenii. Au organizat petreceri private, au găzduit grupuri de turiști aduse de prieteni. Au oferit mult pe gratis, pentru că adevărata ospitalitate e greu de prețuit și aproape imposibil de fiscalizat. A fost un soi de rodaj al pensiunii, din care au învățat și ei câte ceva, au reușit să-și selecteze un om-doi din sat pe care să-i tocmească sezonieri, ori de câte ori a fost nevoie de ajutor la menaj. Nu poate fi vorba de angajat când nu ai un flux constant de clienți.

Un colț de rai românesc

Dar în cele din urmă ăsta ar fi țelul. Munca asta de ani de zile să se fructifice la un moment dat, iar din încasările fermei agro-turistice să se întrețină familia. Numai că legalizând „afacerea”, familia a aflat că jumătate din ce le oferă turiștilor nici n-ar trebui să mai existe. De exemplu, cum fiscalizezi un berbec pe care-l crești tu pe pajiștea ta și vrei să i-l faci turistului la proțap? Păi îl achiziționezi cu factură, apoi îl sacrifici într-un abator autorizat, apoi îl pui la proțap. Așa prevede legea, fără să ia în calcul situațiile, nu puține, în care, ca și aici, berbecul e crescut ca pet-ul în bătătura omului.

Traficul în zonă la ora de vârf când se întorc turmele acasă

Cum fiscalizezi ouăle de găină, proaspete, bio, eco, pe care le iei de la vecina din sat care are mai multe găini, dar nu are firmă? Nu-l poți fiscaliza dacă vecina nu are certificat de producător. Cum fiscalizezi laptele, brânza, urda, luate de la aceiași oameni din sat, bucuroși că valorifică și ei puținul surplus din gospodărie, pentru care nu au cum să dea facturi? Cum fiscalizezi pălinca făcută la tine în gospodărie, din cei câțiva pomi fructiferi pe care-i crești pe dealul din spatele casei, și din care bei tu cu prietenii, iar câteodată îți mai omenești și musafirul din pensiune? Cum faci să-i pui pe masă turistului mâncare sănătoasă, făcută în gospodăriile din zonă, care costă puțin și ajută totodată la subzistența oamenilor locului? În România, deocamdată, nu prea ai cum să faci. Legal vorbind.

Desigur că soluții ar fi, că nu inventăm noi acum agro-turismul, însă pentru asta ar fi nevoie de o legislație croită cu cap, nu cu japca. Însă din ce spun oamenii ăștia ei sunt băgați în cazanul turistic la grămadă, li se aplică reguli pe care nu le pot respecta, și amenzi care i-ar ucide înainte de a apuca să se nască. Deja folclorul mustește de povești despre proprietari de pensiuni amendați din cauză că nu aveau… șapcă. Inspectorii ANAF sunt huliți nu pentru că-și fac datoria, ci pentru că și-o fac fără discernământ, de parcă ar vrea să-i îngroape pe micii afaceriști, nu să-i ajute să intre în legalitate.

coada de la întoarcere

La plecare din raiul fără turiști din Dâmbovicioara am mai stat la o coadă de o oră înainte de Bran. Nu se întâmplase nimic, ci așa se circulă acolo unde se înghesuiseră toți turiștii care auziseră de culoarul Rucăr-Bran. La castelul lui Dracula…

După ce am ajuns și în Săcele am zis că sâmbăta după amiaza, pe la 16.00, DN1 va fi practicabil. Turiștii care veniseră la „distracție” pe Valea Prahovei mai aveau la dispoziție încă o zi așa că nu aveam de ce să ne imaginăm că vom mai sta la vreo coadă. Țeapă. Am mai stat la o coadă de o oră jumate între Azuga și Predeal. Doar așa, ca să-i pot spune mamei că data viitoare când o s-o mai vadă pe Buni o să fie chiar la cimitir, că nu mai calc pe Valea Prahovei nici moartă.

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

21 comentarii la “Dulce Românie, vai de capul tău” Subscribe

  1. g 04/05/2015 at 07:37 #

    Pentru data viitoare: nu este necesar sa te intorci pana la Ploiesti, poti merge prin Floresti, Moreni, Targoviste. Ceva mai prost drumul dar si mai putin circulat.

    Cu riscul sa ma repet, zona aceea isi pastreaza urme de farmec tocmai datorita orientarii puhoaielor catre Valea Prahovei sau Bran-Moeciu. Nu stiu de cand umbli prin acele locuri dar pot spune fara ezitare ca evolutia nu este incurajatoare. Invazia betoanelor si a importurilor urbane de prost gust este vizibila fara prea mult efort. Din pacate pare sa fie si ireversibila. Din fericire mai apare si cate o criza care mai franeaza avantul „modernizator”.

    Despre ANAF, un mic detaliu. Angajatii ANAF au drept indicator al eficientei gradul de colectare. O firma fara activitate, inchisa, suspendata, etc va da un grad de colectare de… 100%. Adica, la un bilant… bonus-uri, prime, felicitari. N-am inventat idiotenia de mai sus, provine de la un sef ANAF-ic de Bucuresti. E drept, cu ceva timp in urma, pe vremea harnicului Boc si a preacinstitului Blejnar, dar nu cred ca s-au schimbat prea multe pe acolo (exceptand uniformele, masinile vopsite si galagia televizata).

  2. Doru 04/05/2015 at 08:48 #

    … iar in ceea ce priveste traficul data viitoare foloseste aplicatia pt mobil WAZE.
    nu poate garanta ca iti alege un drum mai aerisit dar ti-l propune pe cel mai putin aglomerat

  3. ady 04/05/2015 at 08:52 #

    Pt Bucuresti-Brasov du-te pe Valeni-Cheia. Daca nu prinzi tiruri te duci ca la raliu. Sau aproape, ca-s niste serpentine de numa-numa. Si drumul trece si prin Sacele. 🙂 Si chiar daca-s tiruri oricum faci mai mult de 2 km in doua ore.
    Chiar stateam si ma intrebam care-i faza cu pensiunile de folosesc tot mancare de la supermarket!

  4. Lupu 04/05/2015 at 09:37 #

    o mica reclama (gratuita): foloseste aplicatia waze cand calatoresti (e utila si in bucuresti chiar); drumurile aglomearate sunt marcate si iti face un traseu mai bun, ocolitor, sunt marcate drumurile in lucru si chiar masinile de politie de pe traseu; partea buna ca folosind-o, aplicatia invata si urmatorul care trece pe acolo are si mai multe informatii despre traseu

  5. Motanul 04/05/2015 at 10:12 #

    Ca sa nu mai ramai blocata in cel mai rau trafic, daca ai telefon destept(smartphone), foloseste aplicatia Waze. E gratuita si iti arata ce e pe traseu(radar, accident, cat de lunga e coada de masini, etc) in timp real. Daca observi si tu ceva pe traseu ii poti informa pe ceilalti utilizatori de Waze care folosesc traseul respectiv, prin doua clickuri.
    P.S. Tocmai vad ca ti-a recomandat-o si Lupu mai sus. Totusi las mesajul sa fiu sigur ca afli despre Waze. 🙂

    • Dollo 04/05/2015 at 12:29 #

      Da văd că e recomandat rău waze ăsta, momentan sufăr la capitolul smart…, dar la un moment dat o să remediez neajunsul.

      • mihai 04/05/2015 at 13:13 #

        Ia-ti unul second-hand, cu incarcator de masina (nu-ti trebuie sa te tina bateria), insa cu AGPS (musai!) si GLONASS (preferabil). Si un SIM de la Digi, cica au si prepaid.

  6. o femeie 04/05/2015 at 10:41 #

    Cu ani in urma (zic ani!,multi ani) se putea scoate si certificat la primarie de mici producatori si vinde anumite produse la piata(sigur la legume si fructe, nu stiu de carne si lactate). Fusesem la o pensiune mica ce gatea un numar f. redus de feluri – mi-au spus ca gatesc cu ce produc (mic dejun oua cu branza si ceapa/slana/piine de casa, pranz: supa si friptura cu salata, cina mamaliguta cu br si l) – si astea le aveau zi de zi. Restul mancarii putea fi gatita in regim propriu – de ex. grupul cu o saptamana inainte si-au cumparat berbecutul si l-au rotisat ei :))) cu consilierea gazdei.

    E o solutie de studiat.

    • ady 04/05/2015 at 18:59 #

      s-ar putea ca acel certificat sa coste destul de mult sau sa presupuna niste conditii ceva mai greu de indeplinit de catre tanti Gherghina care are si ea, din cand in cand, niste oua/ceapa/mere, etc in plus si ar vrea sa le vanda, fie in vecini, fie la piata.
      nu stiu, nu ma pricep, numa’ practic sportul national, aruncatul cu parerea.

      • o femeie 05/05/2015 at 13:24 #

        avea mamaia, si cu el putea vinde in piata. A trebuit sa treaca pe la primarie si a dat ceva bani, cred ca 5-10 lei pt certificat de producator. A declarat acolo ca are pamant si vaci (de altfel pt pamant platea impozit si pt vaci lua de la primarie ajutor anual de 500 lei de fiecare). Il schimba in fiecare an, dar dupa o varsta (vorbim de peste 70 ani) si ca oricum toata productia ii pleaca de la poarta ( avea 5 vaci).

        Dar asta era acum …7-10 ani.

  7. adib 04/05/2015 at 12:11 #

    wazeee :)). btw. exista si tren.. faci de la Brasov ->Rasnov 15 minute cu DOAr 3 ron. Intre celebrele statiuni cred ca tot cam atit se face.

    • Dollo 04/05/2015 at 12:30 #

      și avion, și vapor…

      • adib 04/05/2015 at 16:14 #

        fitza maxima ar fi un submarin… eventual Delfinul :))

  8. mihai 04/05/2015 at 12:44 #

    Nu pot sa nu fiu de acord cu antecomentatorii mei, Doru, Lupu si Motanul, cu privire la utilitatea Waze. Eu mi-am instalat-o acum 7 luni si am circulat 4726.7km pana acum (cam toti, de la instalare incoace).

    Pot sa spun ca mi-a redat placerea de a conduce, chiar si prin Bucuresti. Este un understatement sa afirmi ca waze e cel mai bun lucru de la inventarea navigatiei GPS incoace! Imi pare rau ca am amanat achizitia primului meu smartphone atata timp!

    Pentru planificarea calatoriei, site-ul waze iti permite sa estimezi duratele calatoriilor pentru diverse momente din zi. Exemplu: in Vinerea Mare, pe la ora 16-17, am simulat pe site o ruta in Bucuresti spre iesirea spre A1. Mai exact, de la Gradina Botanica pana la Turbotequila. Site-ul mi-a propus cateva rute. Remarcabile au fost doua:
    – ruta cea mai scurta, vest pe Iuliu Maniu, 1 ora si 5 minute
    – ruta cea mai rapida, sud pe la bulevardul eroilor, apoi vest pe Drumul Taberei, nord pe Romancierilor, traversare Timisoara, nord-vest pe Leaota, vest pe stradute pana la Valea Cascadelor, apoi suntarea intersectiei Cascadelor/Maniu prin spatele blocului cu Posta. Total 30 minute. Probabil ca daca doream destinatia la Carrefour Militari, calcula traseu pe Preciziei.

    Asa cum a spus Doru mai sus, Waze nu-ti garanteaza nimic (in fond, are nevoie de victime ca sa afle situatia actualizata de pe teren, in rest foloseste modele statistice – cum s-a circulat lunea trecuta la ora asta pe acest segment), dar merge suficient de bine suficient de des (mai bine decat multi taximetristi din Bucuresti), si de multe ori mi-a deschis ochii asupra unor scurtaturi. Ca principiu, merge cu atat mai bine cu cat sunt mai multi participanti pe zona de harta traversata (deci, nu-ti recomand pe Bulgaria/Grecia, ca pe acolo nu sunt comunitati la fel de mari ca la noi)

    Ce mai, vorba reclamei: sunt fan! Am toate albumele! (Si in Waze am rangul de Wazer Razboinic – adica sunt in top 10% a celor cu scor mare din Ro)

    • Dollo 04/05/2015 at 14:29 #

      Moamă, ce cititori belicoși am 🙂

      • mihai 04/05/2015 at 15:58 #

        Sunt simpatici wazerii bebe, pe harta apar cu suzete 🙂

        https://support.google.com/waze/answer/6081248?hl=en

    • Chaika 07/05/2015 at 12:25 #

      Hehe… ma pregateam si eu sa zic de Waze, vad ca mi-ati luat-o inainte. Nu pot decat sa sustin ce a spus Mihai. Aplicatia nu iti garanteaza nimic, cu toate astea, in multe situatii te salveaza. De exemplu, ai fi aflat din timp de haosul de pe Valea Prahovei si ai fi avut timp sa gasesti o ruta alternativa. O data am nimerit un accident pe DN1, ambele sensuri de circulatie blocate. Surpriza, aplicatia a gasit o poteca neasfaltata, mergand pe la Baneasa si mai departe… care m-a scos fix dupa locul accidentului, aproape de aeroport. Fara Waze avionul ala era pierdut. 🙂

  9. Laurentiu 05/05/2015 at 09:19 #

    Bună,
    Îmi puLaurenţiuune cum se cheamă pensiunea şi în ce localitate se află?
    Mulţumesc!

    Laurenţiu

    • Alina M 05/05/2015 at 09:57 #

      De ce, ești de la ANAF? :))

      • Laurentiu 05/05/2015 at 12:56 #

        Salutare,

        Nu, as vrea sa o includ ca un posibil loc de popas in momentul in care voi vizita acea zona.

        Multumesc!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Dulce Românie, vai de capul tău | România curată - 05/05/2015

    […] sursa: dollo.ro […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.