O țară de faliți condusă de bandiți

O femeie s-a dus la o bancă și a cerut un credit. Bancherii au întrebat-o cu ce garantează împrumutul. Ea a arătat o carte pe coperta căreia era poza unei tipe și a zis: uite pentru mine girează femeia asta, care e cumnata mea, și care a scris cartea asta. ...

B ancherii s-au uitat la carte, i-au făcut o poză și i-au dat femeii creditul. Asta cică s-ar fi întâmplat în Japonia, unde fraierii ăia cred în onoare și n-au auzit de credit doar cu buletinul.

La noi, însă, vicepreședinta CEC-ului zice așa:

Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră cunoaşteţi cum erau trataţi faliţii în Roma Antică. Faliţii, în funcţie de numărul creditorilor, erau ucişi şi tăiaţi în atâtea bucăţi câţi creditori aveau. În Evul Mediu se folosea stâlpul infamiei şi mai era obiceiul legării de un catarg în piaţă publică sau purtarea datornicului pe străzi. Exista şi închisoarea datornicilor, unde capul familiei era încarcerat. Şi noi, în Codul Civil de la 1864 aveam închisoarea datornicilor. Dar, în decursul anilor s-a ajuns de la uciderea debitorului, până la acordarea unei a două şanse, în 2014.

(sursa)

Tot în Roma antică, era unul Cato, care zicea cam așa:

Împrumutarea banilor pentru dobânzi aduce mai multe avantaje, dar nu este onorabilă. Hoțul să restituie de două ori, iar cămătarul de patru ori.

Putem trage concluzia că tot în Roma antică și cămătăria era considerată o hoție, ba chiar de patru ori mai mare, lucru care chiar și în România modernă s-a păstrat, cămătăria fiind interzisă prin lege. Dacă nu e făcută sub firma unei bănci mari, desigur 😉

Declarația doamnei de la CEC a făcut ceva valuri zilele trecute, dar în atâta tumult politic și juridic s-a stins repede, că e mai sexy să vorbești despre contracte de împrumut de sute de milioane de euro între soacră și fiică, decât de legea falimentului personal care-l privește numai pe românul rupt în fund.

Trebuie să recunosc că pe mine m-a șocat inițial declarația cucoanei care trăiește din cămătărie la CEC, apoi i-am cam dat dreptate. Ca și legea insolvenței persoanelor juridice, legea falimentului personal va fi, cel mai probabil, folosită în mod pervers de aceia care vor să dea țepe, prea puțin îi va ajuta pe oamenii care au luat credite de bună credință și chiar nu le mai pot plăti.

Asta deja se întâmplă de ani de zile cu firmele din România  – țepele astea afectează 20% din PIB – și se va întâmpla cu siguranță și cu persoanele fizice. Pentru că românul e descurcăreț, pentru că legile sunt prost făcute oricum, și până la urmă de ce ar fi persoanele fizice mai cinstite decât firmele sau politicienii? Când vezi cum se comportă oamenii „de stat”, când auzi cum negociază șpaga, când simți că de fapt toată ofensiva asta a justiției și DNA-ului nu schimbă niciun atom din fibra infractoare a conducătorilor, cum poți avea alte așteptări de la românul „de rând”?

Cel mai probabil și ei au luat cel puțin o țeapă la rândul lor de la vreun patron sau de la vreo bancă, și până la urmă asta e țara în care trăim: mințim, furăm, aranjăm un loc la o grădiniță „bună”, cumpărăm notele la școală, copiem la examene, plagiem tezele de doctorat, măsluim urnele, băgăm mâna în buget, percepem parandărăt la licitații, dăm șpagă la doctor, jurăm strâmb, ne furăm până și căciula, apoi facem câteva cruci, dăm un ban la biserică și sperăm să se treacă cu vederea. Ne mai indignăm de ce vedem la televizor că fac ăia aleși, dar mergem înainte. Noi, dacă am ajunge în locul lor, la borcanul cu miere, am face altfel? O țară de faliți, financiar și moral, condusă de bandiți.

Din când în când, câte un hoț mai vocal, ca doamna asta de la CEC, strigă „hoții!”. Noroc că nu mai trăim în Roma antică.

 

 *nu știu sursa pozei, am găsit-o pe Fb, mi s-a părut potrivită în context, dacă proprietarul o vede, să zică și-l semnez aci.

Etichete: , , , , , , , ,

10 comentarii la “O țară de faliți condusă de bandiți” Subscribe

  1. mihai 26/06/2015 at 17:16 #

    Si-acum, ce ne facem? Ne invelim in cearsafuri albe si mergem incet-incet spre cimitir*, ca in cazul unui atac nuclear?

    *) De ce incet-incet? Ca sa nu starnim panica, bineinteles!

  2. VASILIU MIRCEA PAUL 26/06/2015 at 18:28 #

    ELIAS CANETTI (evreu sefard din Rusciuk-Ruse la anul 1912) LIMBA SALVATĂ – istoria unei tinereți Editura Dacia 1984 Pag.42

    „Părinţii au simţit că încerca să mă influenţeze împotriva Angliei şi, pentru a contracara, îmi povesteau cît de minunat o să fie acolo. «Acolo toţi oamenii sînt cinstiţi», spunea tata, «dacă un bărbat spune ceva atunci şi face. Nu trebuie să baţi palma cu el.»”

    ILF ȘI PETROV (scriitori SOVIETICI la anul 1937) America fără etaje pag.512 Polirom 2012

    Dacă într-o discuție un american a spus, fie și în treacăt, „O să fac lucrul acesta”, nu mai e nevoie să-i amintești. Îl va face cu siguranță. A-ți ține cuvîntul cu orice preț este calitatea cea mai importantă pe care trebuie s-o deprindem de la oamenii de afaceri americani.

  3. Fluieratorul 26/06/2015 at 19:43 #

    Pacat ca nu traim in Roma antica…

  4. pehash 26/06/2015 at 22:16 #

    Eu n-am inteles mesajul.
    Deci „doamna de la CEC” a gresit ca ne-a expus o mostra de istorie sau ca si-a permis sa remarce riscul ca legea falimentului personal sa fie prea usor de pacalit si automat bancile sa fie obligate sa ceara mult mai multe garantii, inclusiv de la oamenii cinstiti?
    Sau poate a gresit ca si-a ales o cariera in sistemul bancar? Poate ca era mai bine sa ramanem la nivelul trocului? Sau poate ca Dollo nu a inteles ce rol are capitalul in economie?

    Ca tot vorbim de bietii oameni cinstiti, respectiv „românul rupt în fund”, cred ca ar fi util sa ne amintim ca traim in tara cu cel mai mare procent de proprietari din Europa. Desigur, proprietatile sunt in marea lor majoritate niste cocioabe mizerabile (50% cu buda’n curte, 60% fara baie) comparativ cu restul lumii civilizatie, dar aceasta conventie sociala penibila ca fiecare dintre noi trebuie sa ajunga proprietar, fie si cu riscurile aferente unui imprumut pe zeci de ani e din seria aia cu „prostul nu e prost destul..”. Parerea mea.

    • g 27/06/2015 at 12:52 #

      Interesanta observatia cu proprietarii. Uite asa ne descoperim vizionarii: a mai fost unul care sustinea ca „proprietatea este un moft” 🙂
      Restul… cuvinte care au devenit vorbe. Iar vorbele, desi s-au redefinit in „comunicare”, nici ele nu mai sunt ce-au fost.

      • pehash 28/06/2015 at 13:48 #

        Aia cu „proprietatea este un moft”, desi nu-mi este deloc simpatic personajul si speram sa-l vad dupa gratii inainte sa moara, este scoasa total din context. Poate nu stiati, dar la momentul respectiv s-a referit la restituirea padurilor catre biserica. Cum ajunsese biserica sa detina atata avere, e o discutie greu de deschis astazi pentru ca esti imediat etichetat si pus la colt. S-a dovedit pana la urma ca a avut dreptate. Azi avem o insitutie privata finantata din bani publici care face afaceri pe proprietatile restituite fara sa plateasca nici o taxa – BOR.

        • g 28/06/2015 at 20:14 #

          Era o gluma. Chiar am facut efortul de a o semnala ca atare (de obicei nu prea imi bat capul cu posibilitatile de receptionare ale celorlalti).
          Sunt mai multe subiecte greu de abordat din cauza etichetelor. Acesta este „trend”-ul, ce ne-am face fara etichete? Vai si amar!

    • o femeie 29/06/2015 at 16:42 #

      In conditiile incertitudinii de astazi (si din ultimii ani) sa am o locuinta este singura certitudine. Stiu ca pt multi o locuinta mica este prea mica, dar eu imi pun problema varstei de 65 ani cand nu o sa mai fiu competitiva pe piata joburilor dar daca nu mai platesc chirie o sa fiu linistita in garsoniera.

      Si daca verificam tot statisticile, multe locuinte sunt mizere. Imi dau seama ca acei oameni din locuinte mizere ar fi ajung cersetori daca erau nevoiti sa mai plateasca si chirie….

  5. o femeie 29/06/2015 at 16:44 #

    si am gasit si statistica pe Europa: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/images/2/2a/Population_by_tenure_status%2C_2012_%281%29_%28%25_of_population%29_YB14_II.png

    E interesant de facut o comparatie si cu natalitatea pe Europa dar si cu emigratia. Dintre cunostintele mele, cei fara o locuinta au plecat din tara.

Trackbacks/Pingbacks

  1. O țară de faliți condusă de bandiți | România curată - 28/06/2015

    […] continuare pe dollo.ro (aici) […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.