Pub-ul low cost

Câte beri poți să bei pe un zbor low cost: câte te îndeamnă stewardesa sau câte te lasă nevasta?

A m zburat în Italia cu un low cost. De la Blue Air încoace zisesem că nu mai încerc asta, dar acum așa a fost situația că nu am avut ce comenta. De altfel serviciile au fost OK și poate un rol important l-a avut faptul că nu aveam așteptări. Deloc. Dar am câteva chestii de punctat, că nu mă rabdă inima să le las trecute cu vederea 😉

La dus nu am remarcat o cerere prea mare de sandvișuri și băuturi, fiind dimineața devreme și contra cost, lumea a preferat să moțăie în scaunele strâmte decât să dea 3-4 euro pe o chiflă cu ceva la mijloc. Cu excepția unui grup venit gata vesel de acasă (probabil n-or fi dormit deloc decât să se trezească la 4 dimineața ca să ajungă la aeroport) și care aplauda frenetic la fiecare anunț al stewardesei, care rostea mândră numele companiei. Cred că era echipa de majoreți sau ceva.

La întors, însă, a fost de parcă toate se dădeau pe gratis. Nu pridideau stewardesele să explice cu ce sunt sandvișurile și să destupe dozele de bere. În țară era deja miezul nopții, în avion piesa de rezistență era băutura. Promoție: cumperi o doză de 4 euro și o primești pe a doua la juma de preț. Cam cu atât luai o bere la orice terasă din centrul Romei.

Un domn care stătea pe rândul meu, despărțit de nevastă prin culoar, a cerut și el, sfios, o bere. Stewardesa i-a explicat amabilă ce câștigă dacă bea de 6 euro în loc de 4:

– Adică dați 6 euro dar primiți două beri. Deci 3 euro una, în loc de 4.

– Daaaa, dar dacă pot s-o beau și pe a doua, că eu de regulă doar una… știu și eu…, se codește omul cu ochii la nevastă.

– La un moment dat trebuie s-o încercați și pe asta, zice stewardesa cu superioritatea barmanului care a văzut destule în viață, înmânându-i cele două doze.

– Dar dacă fac scandal după aia? mai are omul o ultimă încercare de a da înapoi.

– Nu faceți, că suntem noi aici! îl liniștește stewardesa.

– Bine… e și nevasta aici… hai! se învoiește bărbatul.

Dincolo de hilaritatea situației, nu am putut să nu mă întreb până unde poate merge o companie aeriană de dragul încasărilor? De ce să se oprească la 6 euro, când se putea ajunge la 12? De ce să nu se vândă berea la metru? În cazul de față, probabil, s-a mers până unde ajungea nevasta cu privirea 😉

Omul și-a băut berile și n-a făcut mai urât decât majoritatea pasagerilor. Adică și-a deschis telefonul înainte ca avionul să aterizeze (ca să testeze puterea semnalului în spațiul aerian național), le-a spus și altora că „merge!”, și-a ascultat (sau am ascultat împreună cu el, că era pe speaker ) mesageria vocală, apoi când avionul încă mai rula pe pistă, iar aplauzele frenetice la adresa piloților (care ne-au dus și ne-au plimbat și nu ne-au accidentat, măi!) nu se stinseseră, s-a ridicat grăbit din scaun și s-a întrecut cu ceilalți în cursa pentru apucarea bagajelor. Frenezia era așa de mare că pentru o clipă m-am gândit că la ieșire nu vom mai apuca și noi măcar vreo bretea de rucsac să ducem acasă. În fine, totul a fost bine și s-a încheiat cu zâmbetul ușurat al stewardeselor, bucuroase că au mai adus la vatră o hoardă de români care au văzut cum se trăiește afară.

Etichete: , , , , , , ,

5 comentarii la “Pub-ul low cost” Subscribe

  1. Motanul 10/06/2015 at 15:57 #

    Nu stiu ce au nevestele impotriva alcoolului! Cand sunt la un restaurant, trebuie sa stau langa ceva de metal cand comand o bere sau un vin, sa fie paratraznet pentru fulgerele scurte din ochii nevestei. Daca mai cer o data, sigur sunt faultat pe sub masa fara mila. Ce e interesant e ca cu fiecare bere sau pahar de vin, nevasta mi se pare din ce in ce mai draguta! O fi din cauta ca vorbeste din ce in ce mai putin?

    • Motanul 10/06/2015 at 15:59 #

      *cauza

    • mihai 10/06/2015 at 18:52 #

      Nu motane. Cauza e mult mai prozaica si a fost elucidata in 2003:
      http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12873241

    • mihai 11/06/2015 at 17:47 #

      Revin, ca mi-am dat seama ca ieri am raspuns doar la partea a doua (aia cu nevasta din ce in ce mai draguta). La partea intai (aia cu nevestele impotriva alcoolului), am un sfat din culise: eu am observat ca, cel putin in cazul meu, care beau relativ putin si rar, atunci cand se intampla efectul principal este de relaxare. E ca si cum un soi de airbag se umfla in jurul meu si impinge stresul mai incolo. Si atunci, sexul devine mai bun. Si ea simte si ii place.

  2. Anca 14/06/2015 at 07:42 #

    privirea doamnei… Priceless :))

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.