Respect pentru sfânta prostie națională

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și ... tricolor

U n puști inteligent, dar aflat într-un soi de criză adolescentină, ajunge din întâmplare în casa unui mafiot local, unde găsește un teanc de euro pe masă și o pungă cu droguri. Le dosește și fuge cu ele. Când își dă seama că a făcut o prostie se sperie și-i cere ajutor lui tac-su, fost profesor de literatură, ajuns scriitor ratat de biografii ale unor interlopi dornici de faimă. Se ascunde într-un parc unde e găsit de taică-su apoi amândoi sunt prinși de oamenii mafiotului. Convins că dacă înapoiază marfa se rezolvă lucrurile, tatăl le dă gealaților banii și drogurile și încearcă să apeleze la logica lor ca să-și scape odrasla cu viață. Dar vine mafiotul cel mare care zice că nu merge așa. Ai furat din casa mea și acum crezi că merge doar să mi le dai înapoi și scapi? Păi cum crezi că o să mai fiu eu văzut de acum dacă te las să scapi după ce mi-ai adus o asemenea jignire? Trebuie să-mi arăți respect!

Intervine tatăl care primește prompt un pumn sub coaste de la mafiot. În secunda următoare, însă, îl recunoaște în bărbatul înghenuncheat de durere din fața lui pe fostul lui profesor de liceu. Eee, păi sunteți domnul profesor, de la care am învățat poezie… și începe mafiotul să recite o poezie, apoi vine o înșiruire nostalgică a amintirilor din liceu. Mafiotul își ia profesorul de după gât, protector, îl întreabă ce mai face, îi zice că el încă mai prețuiește arta și lucrurile fine, apoi îi conduce acasă cu Hummer-ul lui, fără să uite la final să-i amintească puștiului că … trebuie să-i arate respect!

Asta e o scenă dintr-o comedioară italiană pe care am văzut-o recent, dar cred că ilustrează perfect modul în care stăpânii noștri politici încearcă să ne învețe să arătăm respect însemnelor naționale, respectiv scumpei patrii România. Mai mulți senatori și deputați PSD și UNPR au depus la Senat un proiect de lege prin care vor să reincrimineze lipsa de respect față de însemnele naționale – steag, stemă, sigiliu… – infracțiunea de „ofensă adusă unor însemne” fusese eliminată în februarie 2014 din Codul Penal.

Părinții acestei inițiative sunt senatorul PSD Nicolae Bădălău, zis și „Ficățel” (urmărit penal pentru că a cerut și primit șpagă sub formă de pulpe și ficăței de pui) și Senatorul UNPR Șerban Mihăilescu, zis și „Miki Șpagă” (urmărit și el penal, dar care își câștigase porecla din vremuri aproape imemoriale, când Năstase era premier). Pe lista celor peste 30 de cosemnatari ai inițiativei legislative mai sunt nume celebre, precum Gabriela Vrânceanu Firea sau Sorin Ilieșiu (tipul care vrea o cruce mare de neon în rond la Universitate). În general oameni de bine, cu frica lui Dumnezeu și iubire față de neam și țară.

Așadar, ce vor Ficățel, Miki Șpagă & co. de la noi? Păi să (le) arătăm respect. Însemnelor naționale, țării și implicit conducătorilor ei, atunci când le poartă, că doar și ei ne reprezintă.

Fapta săvârșită în public, prin care se manifestă dispreț pentru însemnele naționale, se va pedepsi cu închisoarea de la 1 an la 3 ani. Fapta săvârşită în public prin care se exprimă dispreţ pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autorităţile se va pedepsi cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.”

Inițiatorii ne spun și ce e acela disprețul și cum se poate el manifesta:

se va înţelege lipsa de consideraţie sau de stimă, sentimentul prin care se judecă un lucru ca fiind nedemn de atenţie şi defăimarea”.

Va fi așadar o lege care ne va măsura (cumva) sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor.

În expunerea de motive, inițiatorii spun că România face parte dintr-o mică tabără de țări iresponsabile din UE, care ar fi dezincriminat lipsa asta de respect (alături de UK, Irlanda și Cipru) și manipulează grosolan arătând un grafic al lunilor de pușcărie prevăzute pentru asta în alte țări, amestecând convenabil Turcia cu Germania și Serbia.

Între țările din fruntea listei se află și Germania, cu 60 de luni de închisoare, cică, pentru lipsa de respect arătată însemnelor naționale. Nu știu ce or simți nemții, dar eu de la mii de km distanță am respect pentru o țară în care corupția nu afectează nivelul de trai, în care un președinte și-a dat demisia pentru asta, un ministru plagiator a plecat din guvern, în care politicienii și popii nu se cumpără reciproc în detrimentul evoluției poporului, iar religia nu influențează politicile sociale și în general țara nu e guvernată de legi propuse și votate pe genunchii unor urmăriți penal pentru ficăței sau măsluiri de voturi.

În fine, proiectul se află în consultare publică la Senat din 6 octombrie. Dacă vă simțiți inspirați puteți trimite pe adresa Senatului gândurile voastre. Respectuoase. Nu este o inițiativă singuratică în spațiul politic românesc actual. Se pare că dorința mafiotului din film e o trăsătură comună și în rândul alor noștri. Cum încep să fie cercetați penal, cum devin preocupați de respect, demnitate și alte valori umane. Nu mai departe de acum câteva zile, proaspăt cvasi unanim alesul președinte PDS Liviu Dragnea a inițiat și obținut rapid aprobarea în Senat a Legii privind promovarea demnității umane, prin care ne e interzis să nu ne iubim aproapele, oricât de departe ar fi el de părerile noastre – inclusiv pe politicieni, deci. Alte inițiative legislative ce vizează instituirea obligativității respectului și a sentimentelor asociate continuă să fie depuse în cele două camere ale parlamentului, de diverși aleși. Unul vrea să respectăm limba română, altul să arborăm steagul românesc, altul să cântăm imnul național dimineața înainte de a ne spăla pe dinți.

Ofensiva asta de impunere a respectului sub amenințarea pușcăriei pentru tot ceea ce ar trebui să fie sfânt românesc este, cred unii, o tentativă de punere cu botul pe labe a minoritarilor de prin Transilvania, care și-au luat nasul la purtare și nu mai vorbesc românește, nu mai arborează sfântul tricolor, deci mâine poimâine își vor lua și județele și vor fugi cu ele la unguri. Dar prostiile astea iredentiste nu datează de ieri de azi, după cum nici prostiile naționaliste, însă cele din urmă par să prolifereze în ultima vreme.

Nu spun că n-ar trebui respectate însemnele naționale. Probabil puțini sunt ăia care nu se înfioară la intonarea imnului, la arborarea drapelului sau la vederea unor manifestări autentice de patriotism, care la noi oricum sunt palide comparativ cu mândria americanilor în situații similare. Dar chiar și americanii au libertatea de a arde din când în când un steag, dacă se enervează. Pentru că mai presus de respectul față de însemnele naționale stă respectul față de dreptul individului la exprimare liberă. Mai presus de o cârpă, fie ea încărcată de simbolistică, stă individul și dreptul lui la cuvânt și gândire critică, dreptul de a judeca măsura în care conceptul din spatele steagului îl mai reprezintă sau nu, în care țara îi mai merită sacrificiul, sângele, taxele și în ultimă instanță respectul. Un fel de respectul nu se impune, ci se câștigă, frază pe care poate s-o recite orice seralist care s-a mai uitat la viața lui și la câteva filme de mâna a doua.

În anii 90 am făcut un sondaj la ziarul la care scriam atunci, printre primari, întrebându-i dacă știu cum arată stema orașului. Una dintre descrierile cele mai plastice pe care o rețin și azi a venit (după ce probabil trimisese pe cineva să-i caute stema prin primărie) de la un buimac Viorel Lis, care mi-a zis că e un vultur care ține un stilou în mână. O dovadă de respect a însemnelor naționale ar fi și cunoașterea lor. Un semn de minim respect ca să fii demnitar ar fi să vorbești corect limba română, nu doar să te umfli în nări când ți se dă onorul îmbrăcat într-o uniformă pentru care nu ai absolut niciun merit.

Însemnele unui stat își pierd din valoare atunci când ele reprezintă ceva în care oamenii nu mai cred. Când statul este batjocorit de conducătorii ei, prin furt, neglijență și alte samavolnicii, este ipocrit să le ceri oamenilor simpli să-l mai respecte. Ce îi îndreptățește pe politicieni să ne oblige pe noi să respectăm însemnele statului, când ei jură strâmb, la învestire, cu mâna pe biblie, cruce, Constituție și drapel, că vor respecta legile țării și vor face totul pentru propășirea neamului, apoi își plătesc averile furate cu câțiva ani de pușcărie?

A institui prin lege respectul obligatoriu pentru însemnele naționale într-o țară decimată de emigrare, de sărăcie și corupție, este măsura deplină a racordării la realitate a politicianului român. Pe el nu-l interesează de fapt asigurarea respectului nostru față de steag, ci ținerea sub control a eventualelor refulări sociale. Ia să pedepsim noi în piața publică niște anarhiști care nu respectă însemnele naționale, ca să vadă poporul din cauza cui se duce de râpă țărișoara asta.

E oricum tot mai ușor de ținut în frâu o populație care gândește puțin, dar judecă aprig, nu trebuie decât să difuzezi mesaje alarmiste, naționaliste și să pedepsești exemplar orice abatere de la tradiția strămoșească. Aștept cu interes următoarele inițiative legislative ale cuplului de succes PSD-UNPR (că PNL+PDL = 0 în ultima vreme) care să repună în drepturile firești adevăratele valori naționale: obligația de a saluta steagul când trecem pe lângă el,  de a ne închina când trecem prin fața bisericilor, de a merge măcar o dată în viață în pelerinaj la pupat niscai moaște (deocamdată a fost un must see doar pentru parlamentari, care au modificat programul de lucru al camerelor ca să meargă la Sfânta Parascheva), de a arbora în parbriz cel puțin o iconiță și un steag (dimensiunile urmează să fie stabilite în normele metodologice), și, de ce nu, obligația de a seta ca desktop pe computerele personale fie tricolorul, fie un portret al lui Arsenie Boca (de asta se va ocupa SRI ca să știe dacă îndeplinim ordinul).

Apropos, o pereche de chiloți în mândrele culori roșu, galben și albastru la ce intră, la dispreț sau la respect față de însemnele naționale?

 

*Poza e de pe Facebook, și cică e din Rusia, dar nu m-aș mira să se facă și pe la noi așa mândrețe de ”însemne naționale”

 

 

Puteți prelua maximum 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat imediat pe coloana din dreapta. Vă mulțumesc.

Etichete: , , , , , , , , , , ,

3 comentarii la “Respect pentru sfânta prostie națională” Subscribe

  1. VASILIU MIRCEA PAUL 15/10/2015 at 00:14 #

    Săracu´ Jimi Hendrix ! Ce mai pușcărie ar mai face el în Românica pentru masacrarea (genială) a lui „Star spangled banner”. Și Robert Plant că purta steagul britanic pe șliț.

    Ceva legi contra defăimării moaștelor ? Pretind drepturi de autor.

    • g 15/10/2015 at 19:33 #

      Astazi ar primi imediat calificativul de „hipsteri”. Si Hendrix cu varianta sa neconforma si obraznica de imn national, si toti cei care s-au asezat intr-o unica dimineata in fata scenei de la Woodstock (dimineata, se stie, oamenii seriosi sunt la lucru!), si Plant, si Blackmore si… ma opresc aici desi tentatia este al naibii de mare. Evolutie: la vremuri noi, concepte noi.
      Ca sa raminem in aceeasi arie, ce-ar fi astazi derbedeii care au rupt gardurile de pe insula Wight (Isle of Wight – 1970) pentru ca nu concepeau sa plateasca bilet de access? Niste pomanagii (am fost tentat sa scriu „de stinga” dar as fi fortat nota inutil si irelevant) care se asteapta sa primeasca totul gratis de la altcineva? Evolutie: la vremuri noi, oameni noi.
      Va rog sa nu va enervati la prima citire rapida a comentariului de mai sus. Nu acesta este motivul pentru care am risipit literele pe aici.

  2. g 15/10/2015 at 20:32 #

    Dollo, eu as face un pas inapoi, spre baza (sau fundament sau loc de buna vedere panoramica sau… nu mai stau acum sa caut cuvintul potrivit).
    Cine sunt cei doi initiatori? Niste membri in forul [puneti aici ce atribut considerati a fi necesar] Romaniei. Cum au ajuns acolo? Niste partide importante i-au impins in fata cu ocazia unor _alegeri_. I-au prezentat ca fiind cei mai merituosi, valorosi, pregatiti pentru sarcinile locului pe care isi doreau sa-l ocupe. Partide serioase, cu planuri de viitor, proiecte, nu niste adunaturi ad-hoc de bagatori de seama ingurgitind o bere linga o margine de sant. _Alegatorii_ le-au acordat incredere si i-au votat. Realitatea… nu mai necesita comentarii. Cazurile sunt departe de a fi unele izolate.
    Las deoparte experientele trecute, ma opresc la faptul ca anul viitor vor fi iarasi _alegeri_, de data acesta nu pentru Parlament ci pentru desemnarea celor ce vor prelua raspunderea si responsabilitatile gestionarii comunitatilor locale. Ideea si povestea nu difera (ba chiar se poate extinde aria de acoperire). Partidele importante (fac economie de caractere si nu mai pun ghilimele) vor veni cu candidatii proprii. Selectati, evident si subliniat, tot dupa valoare si pregatire. Eu, cel mintit, furat, batjocorit anterior, de ce as mai avea incredere in ce mi se va pune sub nas, prin afise sau, in final, pe buletinul de vot. Semne de schimbare nu au fost, nici macar scuze sau asumarea unor eventuale greseli. De ce as _alege_ urmind recomandari venite din aceleasi directii?
    Stiu ca inertia este direct proportionala cu masa si ca vorbim de o masa numeroasa de „alegatori” (mi-e greu sa rezist!). Intrebarea care ma framinta pe mine este cum se poate creste rapid si eficient forta de frecare capabila sa opreasca tavalugul rostogolit inca de inertie. Rapid si eficient caci viata este scurta si daunele prea longevive.

    PS: Constat cu regret ca mi-am pierdut concizia. Cer scuze pentru risipa de vorbe!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată