Tu te-ai băga în politică?

De ce mi se pare demagogie ieftină invitația lui Iohannis la consultări cu societatea civilă. Plus o invitație la vot: voi cât de dispuși ați fi să ocupați o funcție publică?

A seară m-am nimerit în coloana de oameni care mergea de la Universitate către Casa poporului. Plecasem de acasă pe jos către protest și la Unirea m-am pomenit că lumea venea să dea jos Parlamentul. Părea natural să protestezi în fața Parlamentului, de vreme ce la Guvern se rezolvaseră revendicările de cu o zi înainte. Drumul fiind aproape suspect de deschis, de numeroasele echipaje de poliție care deja blocaseră circulația auto, am ajuns rapid de la Unirea în Piața Constituției. Cu vuvuzele, strigături de galerie, cearceafuri cu revendicări, părea totul ok.

vlad

Situația s-a schimbat în piață, unde după ce ne-am strâns – câteva mii de oameni – ne-am pomenit în fața unor indivizi dubioși, cățărați pe gardul Casei poporului, care strigau din portavoci lucruri trăsnite. Un nene s-a apucat să ne spună că el vine din partea diasporei, care ne transmite că e alături de noi, și că nu suntem singuri. Mulțimea l-a huiduit timid, s-au auzit niște strigături cu „lăsați diaspora, am venit pentru Colectiv”. Tipul a trecut la alte aberații. Că să ne strângem mai spre gard, că din spate vin mult mai mulți, că știe el că suntem peste o sută de mii de oameni. Schimbam zâmbete jenate între noi, cine e tipul ăsta care bate câmpii pe gardul Parlamentului? Doi puști încadrând o sticlă de băutură mascată într-o pungă de hârtie s-au hlizit cu voce tare: „îți dai seama ce beat e ăla dacă vede o sută de mii de oameni!?”.

parlament

După alte platitudini strigate cu patos de la portavoce, tipul a propus zece minute de reculegere, în memoria victimelor de la Colectiv. Piața i-a răspuns cu râsete, huiduieli și fluierături. A început să negocieze, a ajuns la un minut apoi s-a lăsat păgubaș. Domnea o jenă generală, strigături răzlețe nu reușeau să mobilizeze și să încălzească mulțimea. Toți așteptam ceva, nu știam ce, dar sigur nu ce făceau tipii ăia de pe gard. Între timp niște mașini mari de jandarmi încadrau piața pe margini, iar jandarmii de pe peluza Casei poporului le pândeau mișcările ăstora de pe gard. Tipul cu protavocea a decretat în final că „mergem spre Cotroceni”. Nu l-a urmat nimeni. Pe gard au rămas niște puști mult prea veseli, care păreau minori, și care încercau să impună niște strigături absurde. Apatie e starea care definea mulțimea.

După vreo juma de oră de bâlbâieli, dinspre Unirea a apărut un alt tip cu o portavoce și ne-a certat: de ce stați aici, când protestul adevărat e la Universitate?, de ce vă lăsați manipulați de o gașcă de derbedei din galeriile de fotbal?, treceți înapoi în Piața Universității! OK, dacă-i ordin, cu plăcere. Ne-am încolonat iar și am plecat din piață. Galeria de fotbal ne-a depășit cumva și a reușit să ajungă iar în fruntea coloanei.

Am înțeles ulterior că toată mișcarea asta ar fi fost o manipulare. Când am ajuns la Universitate, însă, nici acolo nu mi s-a părut că ar fi existat o coerență mai mare. Spre deosebire de seara anterioară de protest, azi păream toți debusolați. OK, i-am dat jos pe ăștia, acum ce? Unii vor, alții nu vor alegeri anticipate, unii vor spitale, nu catedrale, unii vor să se schimbe toată clasa politică, dar cei mai mulți sunt siguri că nu vor să se implice ei în politică. Și aici ajungem de fapt la marea problemă.

sobor autoritati

Întâmplarea de aseară mi s-a părut o ilustrare exactă a situației politico-sociale în care ne aflăm de 25 de ani. Ne lăsăm ușor manipulați pentru că nu avem clar în minte ce vrem, ca popor, și nici liderii nu se descurcă mai bine. De fapt ce am văzut eu în serile astea de protest este exact asta: că nu avem lideri. Degeaba tot batem toba că vrem altă clasă politică, alți lideri, alte partide, când realitatea e că nu se (mai) bagă nimeni în față la așa ceva. Mai ales după istoria ultimelor decenii. Sau hai să nuanțez, cred că oamenii ăia de bună credință, care chiar ar putea să facă ceva, se tem să se bage, de aceea le iau fața tot felul de impostori, așa cum avem acum în politică și cum s-a întâmplat și aseară cu grupul care a deturnat o parte din mulțime spre Casa poporului. Iar noi, ca popor, deși vedem bine că suntem conduși de niște proști, suntem în continuare apatici (culmea, chiar și la protest), așteptăm, să se bage alții, să vină liderul providențial să ne arate calea.

Mi se pare trist că la 25 de ani de la cealaltă revoluție suntem în continuare la fel de slabi la cultura civică. Zicea o puștoaică aseară în piață că nu știe ce să ceară pentru că ea la școală cu a făcut cultură civică, dar știe că nu mai vrea ce e acum. Da, e adevărat că nu s-a făcut mai nimic pentru educarea oamenilor în privința asta, deși acum nu mai avem scuza traiului într-un spațiu dictatorial închis, avem la dispoziție atâtea surse de informare și autoeducare, încât e de porc să mai dai vina pe alții care nu te-au educat.

Ne mințim singuri tot reciclând vechi clișee cum că vrem alții noi, să vină tineri care să conducă, să se implice (tocmai l-am demis pe cel mai tânăr premier pe care l-am avut), ba chiar pretindem, ca la 89, să nu mai aibă dreptul ăștia de acum să candideze deloc. Pe bune? Păi cum rămâne cu drepturile omului, ca ce chestie le interzici unora necondamnați de ceva să mai candideze? Afară de blamul moral că au fost în politica de care nouă ne e scârbă acum, dar asta nu ține loc de condamnare penală.

altii

Pe fondul acestor realități, anunțul președintelui de azi, de a chema la consultări la Cotroceni, pe lângă partide și reprezentanți ai străzii (protestatarilor) și ai societății civile, nu este decât o retorică demagogică. Nu va face decât să demonstreze lipsa de coeziune, atât din rândul societății civile – aia formată din ONG-uri – cât și imposibilitatea de a alege câțiva oameni reprezentativi pentru ce se întâmplă acum pe stradă.

Societatea civilă este deja segregată de ani de zile, există grupuri de organizații care colaborează foarte bine, dar care nu se înțeleg cu alte organizații. Se învinuiesc unele pe altele ba de pactizare cu serviciile, ba de finanțare de la Soros. O încercare de a pune la un loc părerile și dorințele lor va fi la fel de sortită eșecului cum este și încercarea de a stabili cine anume reprezintă societatea civilă. Nu e nefiresc, suntem 20 de milioane, nu suntem la fel, nu putem avea aceiași reprezentanți. Dar particularitatea românească, cred eu, e aceea că nici nu vrem să acceptăm că alții ar putea să vrea altceva decât noi, și în loc de negocieri, colaborări și discuții constructive avem doar mișto-uri, dat la gioale, dispreț. Din dezbinarea asta câștigă tot ăia care știu să se bage în față. Adică fix ce ni se întâmplă de 25 de ani și, poate, dintotdeauna.

În plus, Iohannis a mai chemat la consultări la Cotroceni, de câteva ori de când e președinte, reprezentanți ai societății civile, ca să se consulte pe marginea unor legi. La una dintre ele, din pachetul Big Brother, s-au dus de bună credință mai multe organizații care au adus argumente concrete de modificare a legii și i-au cerut președintelui să n-o promulge fără asta. Ce a făcut Iohannis? A promulgat-o pe șest, așa cum a vrut SRI. La fel de surd la părerile societății civile a fost și când și l-a luat pe Mihalache cel adormit pe post de consilier. Acum va mima, probabil, la fel interesul pentru părerea societății civile, iar viitorul premier, oricare va fi el, va purta pe frunte și ștampila „acceptat de societatea civilă”.

copil

Personal nu văd o soluție de ieșire din situația asta. Oricum nu e una magică. Rămân la părerea că probabil singura soluție e propria evoluție, așa cum scria și aseară pe o pancartă. M-am întrebat pe mine întâi dacă aș accepta să candidez pentru o funcție publică, și răspunsul a fost NU. Categoric nu. Vă spun câteva din motivele mele, dar vă invit să-mi spuneți dacă voi ați face-o, de ce da, de ce nu?

– pentru că nu am stofă de lider

– pentru că nu-mi place să fiu în lumina reflectoarelor

– pentru că nu am atâta sânge rece să suport toate mizeriile care mi se vor vărsa în cap – pe mine mă consumă și niște înjurături gratuite p-aci pe blog, darmite ce ai putea să înduri într-o funcție publică

– pentru că nu cred că un om ca mine ar rezista într-un sistem ca ăsta care conduce România

– pentru că atunci când nu cred în ce fac nu-mi iese, iar într-un partid trebuie să faci de multe ori ce cred alții, nu ce vrei tu

– pentru că, de ce să nu recunosc, e mai ușor să critici decât să faci, și noi suntem campioni mondiali la asta.

Sunt curioasă, însă, care ar fi procentul de oameni care ar fi dispuși să se bage în politică, așa că vă provoc la un vot. Sunt trei variante de răspuns doar așa, că suntem români și imparțiali, dar în realitate doar două răspunsuri ar fi valabile. Deci:

 

Ați fi dispuși să intrați în politică și să ocupați o funcție publică?

  • Nu (55%, 180 Voturi)
  • Da (35%, 115 Voturi)
  • Nici așa, nici altminteri 😉 (11%, 35 Voturi)

Total Votanti: 330

 

Puteți prelua maximum 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat imediat pe coloana din dreapta. Vă mulțumesc.

Etichete: , , , , , ,

22 comentarii la “Tu te-ai băga în politică?” Subscribe

  1. bogdan 06/11/2015 at 18:31 #

    da, uite eu m-as baga in politica.
    dar nu ca parlamentar sau consilier sau mai stiu eu ce ales ci ca, sa zicem, tehnocrat.
    am o oarecare expertiza (activitate in 3 tari) intr-un subdomeniu dintr-un domeniu:DD, as putea sa fac un program national pe tema asta, si desi nu vreau sa spun ce este, e vorba de ceva care ne afecteaza pe toti.
    uite, is dispus sa imi sacrific viata personala. sa stau la birou pana la 10 seara si intr-un an sa va produc programul ala.
    da’ totusi n-o s-o fac. de ce? pai genul asta de posturi e in general vizat de tot soiul de neica nimeni, pentru ca il percep ca pe un post caldut, la stat, de unde sa iasa la pensie bine-mersi, unde sa le pice o spaga pen’ca asa merg lucrurile de jdeani si de ce sa schimbe ei ceva in balcani.
    si daca totusi nu esti un neica nimeni, vei fi inconjurat de neici-nime’ d-astia, care stie ei ca nu asa se face si ca sa ma ia dracu’ ca mi s-a urcat la cap occidentu’. du-te ba inapoi ca n-avem nevoie de tine aici. (been there, done that:( )
    asta ca sa nu mai vorbesc de vreo interpelare in parlament de la oameni gen invatatoarea grevista. alesi democratic.
    si ca sa nu se creada ca visez sa platesc polite dintr-o functie d-asta, va spun ca ce fac eu nu implica nici arestari, nici concedieri, nimic agresiv. doar ar ridica un piculetz nivelul calitatii vietii.

    dollo, stii ce inseamna functionarimea din ministere? sunt sigur ca stii, ca doar esti ziarist de investigatie. stii cum se pun aia in posturi si stau acolo cate 40 de ani? ministrul se mai schimba, poate a facut un comision teapan in timpul cat a fost, daca nu, treaba lui, dar astia sunt eterni, trag sforile din urma si curg spagile. (vezi cazul lui columbeanu senior; sau michi sp. sau mai recent, dr ing cristiana si/arbu-consilier). eu zic ca asta ar trebui sa fie revolutia 2.0, sa scapi de acesti paduchi.

    legat de articolul tau, da, ai dreptate nu e democratic sa le interzici tuturor sa candideze .ca la radio erevan, fac totusi 2 precizari:
    -michi bacshish e condamnat, chiar si cu suspendare
    -de parca lor le-ar pasa de ce e democratic sau nu

  2. bogdan 06/11/2015 at 19:47 #

    waw ce inseamna prea mult stat pe net si citit de nouvorba.
    cititi experienta in loc de expertiza.
    de fapt, is cristiana sirbu sub acoperire

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.