Cum mi-am cumpărat mașină nouă, varianta canadiană

Diaspora cititoare de dollo.ro s-a activat și pus pe scris :) Azi citiți cum se cumpără și înmatriculează o mașină nouă în Canada. Plus câteva poze cu cum e iarna pe la ei, în așteptarea aceleia care ne va prinde pe noi nepregătiți.
In urma articolului „Rulata Germania” si vazind si articolul din 2008, va trimit alaturat experienta mea privind cumpararea unei masini noi in anul de gratie 2008, in Canada.
Este din ciclul „Cum e pe la altii”.
Nu e o chestie de lauda, ci despre cum altii se grabesc sa te serveasca si sa faca bani de pe urma ta.
Mentionez ca in Canada, mai bine zis in provincia Quebec, nu platim impozit pe masina, nici taxe pentru noxe, insa platim anual placa de inmatriculare care e vreo 240 dolari (in functie de numele de familie, astfel ca statul ia in fiecare luna, constant, niste bani de la noi) si permisul de conducere (privilegiul de a avea dreptul sa conducem o masina – chiar asa spune robotul cind suni la SAAQ societatea de asigurare a autovehiculelor din Quebec). Permisul este cadoul de ziua ta, adica in luna cind ai aniversarea. Cinic nu?
Altceva nimic. Da, suntem obligati sa avem cauciucuri de iarna, dar fix intre 15 decembrie si 15 martie. Desi pe aici sunt ierni adevarate, cu multa zapada si mult frig.
Il puteti publica daca va place.
S. C.
Canada

***

iarna-canadianaÎn septembrie 2008 mi-am schimbat mașina. Un credit pe 6 ani pentru o masină nouă. Asta e o poveste interesantă, ce merită spusă pentru ideea diferită de servicii oferite și făcute pe la alții.

Am magazinat cam 2-3 săptămâni: mers la mai mulți concesionari: am căutat mașini pentru bugetul nostru (mic litraj, consum mic, preț acceptabil, finanțare cu dobândă mică….) Făcut simulări la fiecare, că și aici începi: vrei cutie manuală sau automată? Automată mai scoți bani. Vrei aer condiționat? Vrei pornire la distanță, vrei geamuri electrice? La americane nu e chiar așa, că ele cam vin echipate: cutie automată, aer condiționat, grup electric (nu toate, dar destule).

Apoi  ea e garantată 3 ani toată și încă 2 ani – grupul moto-propulsor. Vrei 5 ani pentru tot, mai scoți bani. Vrei cumpărare sau locație? În fine, cu un teanc de hârtii și cu capul cât o baniță de informații, vii acasă și stai calm și analizezi, și începi dezbaterea. După ce te-ai urcat în ele, ba ai făcut și un test drive.

Le semnezi o hârtie că ești de acord să te verifice la EQUIFAX – instituția ce face ierarhia credibilității pentru credite –  și ei îți caută finantarea. În general fiecare fabricant de automobile are propria finanțare. Aici e mai bine să iei finațare cu fabricantul decât cu banca. Banca are cam 9%, fabrica pleacă de la 0% – americanii la maxim 5%.

Asta în ultima lună a modelului de anul ăsta; pentru modelele 2009 dobânda e cam cu 1-1,5% mai mică decât la bancă. Evident dobinzile diferă dacă e vânzare sau leasing, pentru modele mici, medii, de lux. Nu-s mari diferențele, dar când vorbești de rate lunare pentru sume de 20-30.000$ vezi că înseamnă ceva.

În fine, te-ai hotărât! Ei se ocupă de tot. Îți găsesc finanțarea (nici nu-i greu, că producătorul te finanțează). Tu trebuie să-ți găsești asigurare și musai din două părți. Altfel nu pleci cu mașna de la ei. Începe nebunia cu telefoanele după asigurare. Că de, dacă sunt mulți, concurență. Tu cauți cotația cea mai bună pentru tine. Și nu e mică nici asta pentru o mașină nouă. Când te-ai hotărât și la asigurare, dai telefon la vânzător, stabilești ziua livrării.

Suni la asigurător, dai numărul tău de permis și numărul de serie al mașinii și faxul vânzătorului, să-i transmită confirmarea că ești asigurat. Dacă dai ceva avans, ori te prezinți cu sacoșa de bani, ori cu plasticul (pentru care vorbești la bancă și spui că în ziua X vei face o tranzacție mai mare, că limita e cam 2000 de dolari maxim pe zi).

Deci te prezinți la concesionar să-ți iei mașina. Asta poate fi în maxim 3 săptămâni de la semnarea de contract. Cu ce? Păi cu permisul, suma de bani promisă ca avans (care nu e obligatorie) sau plasticul, cu un cec anulat, ca ei să-ți poata lua din cont lună de lună și cam atât.

Ai întâlnire cu reprezentantul ce ți-a vândut mașina. El scoate un teanc mărișor de hârtii, îți spune și-ți explică și tu semnezi. Îți face un mic instructaj la mașină (ce butoane, ce chestii) și pleci. Pleci cu ea în regulă, adică ai talonul și numărul definitiv (de fapt aci nu există numere provizorii).

Mai trebuie să faci ceva ? Păi să trimiți prin fax dovada cumpărării la asigurator și, dacă renunți la vechea mașină, să suni la asigurator  să-ți anulezi asigurarea și să mergi la SAAQ (ăștia de înmatriculează mașini și dau numere) să ți-l anuleze pe cel vechi. Daca o dai la schimb, ca mine (și aci e un program gen  „RABLA”) nu mai faci nimic, face concesionarul și-ți trimite dovada acasă. Și cecul pentru diferența de bani pentru număr (aci se plătește anual numărul și nu e ieftin deloc – 250$).

iarna-canadiana2Deci nu mai fugi la RAR, la poliție pentru numere provizorii, iar la ei pentru cele definitive. Și nici nu știu câte adeverințe, hârtii și altele.

Cam asta e istoria cumpărării unei mașini noi.

Am făcut îndelungi cercetări să ne luăm una veche (2004-2005), dar: nu mai aveai garanție, dobânda la bancă era 9%, prețurile, similare. Ajungeai tot pe acolo. Așa că am preferat varianta cu una nouă. Dobânda la cumpărare în 6 ani, 0%, (vă dați seama că dobânda reală se afla în prețul mașinii, n-am întrebat cât mă costa dacă veneam cu banii cash), mașina echipată cu tot: cutie automată, aer condiționat, ferestre și oglinzi electrice, închidere de la distanță, pornire de la distanță.

 

Etichete: , , ,

6 comentarii la “Cum mi-am cumpărat mașină nouă, varianta canadiană” Subscribe

  1. VASILIU MIRCEA PAUL 20/11/2015 at 13:27 #

    Cum adică „Desi pe aici sunt ierni adevarate, cu multa zapada si mult frig.” ?

    Numai la canadieni nu se încălzește planeta ?

    Că nici rușii nu prea jubilează, donîndu-și puloverele… sirienilor.

  2. o femeie 20/11/2015 at 20:44 #

    cititori din Norvegia ai? ca doar si la ei iernile sunt zdravene

  3. Eu 21/11/2015 at 16:50 #

    Iti recomand sa te muti in Alberta unde placa costa C$85.00, iar timpul de asteptare de la semnarea documentelor pina la preluarea masinii nu depaseste 48 ore… Unde mai pui ca nu exista taxe provinciale, numai GST=5%…

  4. pehash 21/11/2015 at 16:55 #

    E ceva dubios in ultima parte a povestii… ai cu masina sh care costa la fel ca una noua de ajungi sa te imprumuti la banca pentru ea. Daca vrei sa-ti schimbi masina si nu tii neaparat sa ai una noua, care-si pierde 20-30% din valoare cand ai semnat hartia, trebuie sa mai pui doar cateva mii in plus, nu zeci de mii.

  5. Bubu 22/11/2015 at 21:29 #

    Uite ca e si un cititor nordic. Ce vrei sa stii? 😀

    • o femeie 26/11/2015 at 16:55 #

      cate taxe dai la achizitionarea unei masini? Cat e taxa de rulat, pe an? ce alte taxe mai ai?
      Norvegianul cu care am vorbit m-a speriat :))

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?