Ce face din Norvegia o țară bogată

Ce face din Norvegia o țară bogată
Gunnar Haereid: populația crede că autoritățile doresc binele poporului și nimeni nu e mai presus de lege. Dacă e prins un politician fără bilet de autobuz e ditamai scandalul.

- High level of trust is bigger than oil. And we have some oil… *, ne-a zis Gunnar Haereid, Vice-guvernator al Regiunii Sogn og Fjordane, Norvegia, la o dezbatere despre modul în care comunică guvernul lor cu cetățenii, comparativ cu al nostru. 

- Și cum, cum ați făcut să aveți gradul ăsta ridicat de încredere?, a fost prima întrebare adresată nordicului, din sală. Întrebare la care norvegianul n-a prea știut cum să răspundă.

Genul ăsta de întrebare îmi venea și mie pe buze acum câțiva ani. Încă mai credeam că cinstea, încrederea, civilizația, nivelul de trai pot fi copiate, dacă înțelegi exact cum au procedat alții. În fond nu așa funcționează lucrurile? Înveți de la alții care au făcut înaintea ta și arzi etape.

În timp am înțeles că nu merge așa, că istoria nu se trăiește prin metoda copy-paste, că numai în filme cerșetorul reușește să fie prinț și viceversa, în viața reală nu e suficient să vină cineva să-i dea o mantie și o coroană pe cap. Așa că eu una nu mai pun astfel de întrebări, dar ciulesc urechile de fiecare dată când le pun alții, ca să văd dacă s-a inventat vreun răspuns mai bun între timp.

Așa am făcut și la dezbaterea asta. Domnul Gunnar Haereid ne-a spus că a lucrat patru ani în instituția Avocatului poporului norvegian, patru ani ca judecător și alți opt ca avocat. Acum este viceguvernatorul unui ținut mare cât județele Vaslui, Neamț și Bacău la un loc. Ne-a vorbit cu seninătate despre legea accesului la informații publice și cum se aplică la ei (Norvegia are o astfel de lege din 1970, noi din 2001), cuvântarea lui a venit ca o vedere din spațu, imediat după cea a Violetei Alexandru, noua ministră pentru consultare publică, prezentă și ea la dezbatere.

Am fost așadar mai întâi informați că doamna Alexandru, cu un mandat de maxim un an, ca tot guvernul de altfel, s-a apucat să viziteze ministerele ca să înțeleagă ce anume nu merge din aplicarea Legii 544/2001, și a aflat că legea e oarecum OK, dar practica ne omoară, ca de obicei. În același context noul ministru a aflat că nici legea consultării publice nu merge mai bine, că ministerele își postează pe site-uri proiectele de legi, dar că nu trimite mai nimeni sugestii de modificare în termenul de 30 de zile prevăzut pentru consultate publică.

Ea a promis că va schimba lucrurile, în măsura în care-i va sta în puteri, și a dat niște termene optimiste în care vom reuși să avem online hotărârile de guvern înainte de a fi luate, execuțiile bugetare din instituțiile publice și posturile vacante de la stat. Ambițios, dar utopic, dat fiind că răspunsul la una dintre întrebările din sală –  cum facem ca Monitorul Oficial să fie gratuit, pentru că totuși conține legile care ne guvernează viața tuturor, nu e normal să fie pe bani, nu? - a fost „mai vedem, până atunci de ce nu consultați portalul Ministerului de Justiție, acolo sunt toate legile postate gratis”.

Revenim, așadar, la norvegieni, acești marțieni printre pământeni. Imediat după ce ne lovește cu nivelul mare de încredere existent în țara lui, domnul Gunnar ne povestește că au lăsat 20 de portofele pe străzi, și 15 dintre ele au fost aduse la poliție intacte (cu bani, acte și carduri), că fermierii își lasă legumele pe marginea drumurilor, nesupravegheate, cu câte o cutie în care trecătorii pot pune bani, după cât îi lasă inima (la noi experimentul ăsta a fost sancționat de autorități), că în general populația crede că autoritățile doresc binele poporului, și că nimeni nu e mai presus de lege (asta o avem și noi în Constituție, parcă), exemplificând cu „Dacă e prins un politician fără bilet de autobuz e ditamai scandalul”.

Noi râdem fin în sală. Ca să nu întindă coarda prea mult, norvegianul continuă: azi dimineață am citit în presă că un funcționar ar fi luat mită pentru o autorizație de construcție, dar nu-mi amintesc să mai fi mai avut, de foarte mulți ani, un asemenea caz.

Legea la ei spune că oricine are acces la informațiile publice, chiar dacă trimite o solicitare de pe o adresă falsă de email. Instituțiile au înțeles că punând pe Internet toate informațiile publice scutesc astfel munca funcționarilor de a mai răspunde la solicitări – când totul e online nu mai ai motiv să ceri informații decât în cazuri speciale. Au existat și la ei mici disfuncționalități, dar în general oamenilor li se răspunde în termen de 3 (TREI) zile la solicitări.

Domnul Gunnar zice că nu se pune problema ca instituțiile să nu respecte legea, ci cel mult să nu o înțeleagă, de aia e un pic descumpănit când e întrebat ce sancțiuni prevede legea pentru cine o încalcă. Instituția în cauză îndreaptă greșeala, zice domnul Gunnar, dar el nu știe să se fi întâmplat asta în ultimii ani. Deși e evident că noțiunea de sancțiuni e ceva similar cu extraterestru pentru norvegieni, românii din sală insistă. Unul vrea să știe ce pățește un judecător, dacă ia o decizie greșită sau dacă din cauza lui statul norvegian e condamnat la CEDO să plătească niscai despăgubiri bănești. Nimic, este răspunsul sec al norvegianului. El simte nevoia să adauge că legea nu e o știință exactă, doar că nu reușește să ne facă să înțelegem de ce la noi asta e un păcat capital cotidian, în timp ce la ei e o excepție foarte rar întâlnită.

În privința legii inițiativelor cetățenești și a consultărilor publice lucrurile stau cam la fel ca la noi și în Norvegia. Oamenii nu debordează de inițiative (ce să aștepți de la unii care au încredere în autorități?!), deși la ei e suficient să se adune 2% ca să pună de o lege nouă. Consultarea publică durează trei luni la ei, nu doar 30 de zile ca la noi, iar asta probabil că reușește să stârnească interes chiar și în cele mai răcoroase ținuturi. Exemplul dat de domnul Gunnar a fost tentativa convervatorilor care, odată ajunși la putere, au încercat să schimbe legea care zice că duminica magazinele sunt închise. E suficient să vă spun că n-au reușit, ca să înțelegeți că a fost o consultare publică dată naibii.

Evident, a venit din sală și întrebarea despre cazul familiei Bodnariu, la care domnul Gunnar a răspuns cu aceeași naturalețe: este „out of line” ca altcineva (opinie publică sau autoritate) să se amestece în decizia luată de o comisie formată dintr-un judecător, un psiholog și un cetățean (ales pe principiul jurilor americani) care evaluează situația copilului și decide ce e mai bine pentru el.

Spre finalul discuției a venit vorba despre Avocatul poporului, instituție inventată de scandinavi, și pe care am copiat-o și noi după 1990. La ei a crescut organic, la noi a ieșit prost. Numit tot de Parlament, culmea, la ei nu este considerată o numire politică, dar la noi a devenit încă o sinecură, avocatul poporului face parte din aparatul de stat, la ei este ceea ce era menit să fie. Un copy-paste făcut cu bune intenții, dar care lor le iese altfel, nu se știe din ce motive. Noi continuăm să fim deficitari la implementare.

În fine, totul e setat, aranjat, oamenii au încredere în autorități, nimeni nu se gândește cum să ocolească legea, la școală există cursuri de morală și etică, e destul de evident că o comparație România – Norvegia nu e utilă pentru niciuna dintre părți, trebuie să acceptăm că facem parte din lumi diferite și să mergem mai departe. Dar cum?
Întrebarea vine de unde nu te aștepți. O doamnă care reprezenta DNA-ul (Direția Națională Anticorupție – pentru cine a lipsit din localitate în ultimii ani) la dezbaterea asta întreabă autoritățile române de la masă ce se poate face, totuși, ca societate, ca să prevenim corupția, că se vede bine, dinspre DNA, numai pedepsirea vinovaților nu e de ajuns. Nici această întrebare nu și-a găsit răspunsul. Doamna Violeta Alexandru a zis că soluția ei personală e transparența: cu cât e mai transparentă guvernarea, cu atât mai puțin susceptibilă la corupție este.

Teoretic ea are dreptate, practic avem nevoie de mai multe generații decât vrem să acceptăm, ca să ajungem la nivelul ăla de încredere unii în alții și toți în autorități și să nu-i mai întrebăm, disperați, pe alții: dar cum, cum ați reușit să faceți ca să nu vă mai furați căciula? Încrederea este o bogăție, indiscutabil, nu se știe dacă mai valoroasă decât petrolul, oricum e foarte posibil să fie o strânsă corelație între cele două. Noi mai avem de urcat câteva culmi ale disperări, trebuie să mai trăim câteva dezamăgiri electorale și nici așa nu e sigur că vom da vreodată de vreo Mare a Nordului. Nici cu petrol, nici cu încredere.

 

* Încrederea este mai mare decât rezervele de petrol. Și avem ceva petrol în Norvegia

** Poza domnului Gunnar e luată de pe pagina de facebook a Ministerului pentru Consultare Publică

Citeste si:

Etichete: , , , ,

31 comentarii la “Ce face din Norvegia o țară bogată” Subscribe

  1. Bubu 20/01/2016 at 10:30 #

    (Ai un typo in nota de subsol.)

    In alta ordine de idei mi s-a spus la ambasada Ro din Oslo, intr-un schimb de replici, ca “Societatea lor e bazata pe incredere dar aici e statul roman. Noua trebuie sa ne demonstrati.” Era vorba de ceva evident.
    Mai e mult pana departe :)

    • Stelian 20/01/2016 at 13:55 #

      Super replica!
      De pastrat si reprodus ca “maxima romaneasca!”

      • bubu 20/01/2016 at 16:40 #

        Mai sunt situatii. De exemplu te pun sa vii cu copii xerox la ei. Vorbesc de Ambasada. Si daca sunt turist, ce fac? Ca nu umblu cu imprimanta in valiza. Noroc ca cei de la bezinariile din jur deja sunt obisnuiti cu astfel de cereri :)).

  2. mihai 20/01/2016 at 10:57 #

    M-as hazarda la un raspuns: intr-o clima aspra, cand toata experienta de viata a stramosilor tai e plina de situatii cand familia ta i-a scos din cacat pe vecini si de asemenea a fost scoasa din cacat de catre vecini, increderea generala e un efect secundar.

    La noi, mostenirea culturala e despre cum sa ne “descurcam” sub noua stapanire.

  3. o femeie 20/01/2016 at 12:40 #

    Si eu am aceleasi intrebari fata de nordici. Ma minunez si ma bucur si sper ca e contagios.
    Cum locuiesc si convietuiesc cu cativa, va povestesc cateva intamplari:
    1. o mamica nordica imi spune o vorba de la ei “copilul tipa la fel de tare ca maica sa”
    2. in casa de nordici vazui ordine si disciplina. Au label si etichete si lista de taskuri si meniu etc.
    3. Cu copiii sunt fermi din prima, nu inchid ochii si apoi pedepsesc. Nu stau pe banca si tipa la copil sa se dea jos de pe gard, la prima apropiere de gard parintele a venit la copil si i-a explicat consecintele, la prima urcare pe gard copilul e luat de mana si tras de o parte si explicat cu un ton ferm, rece; la urma toarea abatere pe gard au plecat in casa.
    4. prind cativa adolescenti in parc ce spargeau sticlele de bere de un copac. Ii opresc si le explic sa imi dea mie sticlele ca le duc la pubela, ca daca ajung cioburi pe jos se taie copiii mici ce se joaca acolo. Si-au strans sticlele si le-au dus singuri la gunoi.
    5. sunt simpli si practici. Casele au minimum confortului dar totul practic, putine decoratiuni, rar calcat rufe, gatit simplu si mult crud- totul cu utilitate si logica. Da, mamicile nordice care le cunosc nu au nici tocuri, nici machiaje, nici coafuri & margele, nu sunt atasate de telefoane!!, dar una stie sa isi repare masina!!! (si eu nu deosebesc modelele), alta a facut box in liceu, alta are un hobby din care scoate bani, 2 fac voluntariat saptamanal etc.
    6. nu se panicheaza. A cazut copilul si e murdar – nu alearga la el sa ii faca morala. Caciula la copii nu vazui la 5gr, daca e ceva sange in genunchi nu se crizeaza si spala, nu martirizeaza ca vai ca e greu cu job, copil, casa etc.
    Una a zis ca nu si-a pedepsit copilul niciodata. Eu m-am simtit mizera, pentru ca de cateva ori am gasit motiv sa nu o las la desene animate …
    7. fac activitati cot la cot cu copilul. La 6 ani vazui copii ca se descurca sa schieze, sa patineze,sa innoate, ajuta in bucatarie, sa foloseasca bicicleta, vorbesc un minim de engleza, si toate invatate acasa. Unde nu stiu au luat profesor: da, mama a luat lectii de inot cot la cot cu copilul.

    • upn 20/01/2016 at 13:03 #

      un punct cheie in listarea de mai sus e cel de la nr. 4. V-ati molipsit de la ei (in sensul bun, bine’nteles).

      La noi ‘dati-mi sticlele sa le duc eu la pubela’ ar fi/este: ‘du-le, ba nemernicule, la gunoi, ce vrei sa-mi tai eu talpa de la papuci din cauza ta!?’ (va las pe dumneavoastra sa gasiti si alte variante de apostrofari a la Romania).

      • o femeie 22/01/2016 at 13:48 #

        Un lucru care l-am invatat de mica este ca daca se tzipa la mine ma blochez si nu functionez, ba mai ma si imbolnavesc.

        Apostrofarile or fi specifice unora din Romania, dar nu la toti. Cam la fel si cu agresivitatea. Oare se leaga?

    • Livia 20/01/2016 at 16:00 #

      Si uite asa cand am ajuns la punctul 4 mi-au dat lacrimile pe care ma abtineam sa le dau drumul inca de la punctul unu…
      Offf…la altii se poate…se va intampla candva si pe meleaugurile noastre?

    • Motanul 20/01/2016 at 22:40 #

      “Da, mamicile nordice care le cunosc nu au nici tocuri, nici machiaje, nici coafuri & margele,”
      Cam asa si olandezele. Ce bine ca eutanasia e permisa aici, ca sa nu te mai chinuie depresia! Norocul meu cu colegele din alte tari, romance inclusiv.

  4. o femeie 20/01/2016 at 13:00 #

    Si neaparat inca una: finlanda a cazat emigrantii intr-un orasel. Fac scoala de limba, fac si munca. Inclusiv la temperatura de -41 gr.

  5. VASILIU MIRCEA PAUL 20/01/2016 at 16:52 #

    Pentru adîncirea problemei vă sfătuiesc ca la ”Clubul de carte” să citiți ”Ultimul viking” și ”Emigranții” de Johan Bojer.

    Pe de altă parte, oricîte explicații mi s-ar da, nu am să înțeleg niciodată DE CE Norvegia s-a separat de Suedia în 1905. Nici nu mai vorbesc de mai timpuria rupere a Danemarcei.

    • VASILIU MIRCEA PAUL 21/01/2016 at 13:02 #

      Efectiv nu înțeleg optica unora ce vizitează acest blog: am recomandat două cărți și mi-am exprimat nedumerirea cu privire la niște fapte istorice.

      Ați citit cărțile și nu v-au plăcut ?

      Aveți altă opinie asupra dez-unirii țărilor zise ”nordice” ?

      Dreptul Dvs. !

      EU CE VINĂ AM ?

      Martori îmi sînt toți cunoscuții (și cunoscutele, inclusiv soția) precum și comentariile postate că sînt anti-misogin (dar nu feminist), însă tare îmi miroase a votat cu… ”sentimentul”. Adică unii (unele) au fost atinși (atinse) la niscai idiosincrazii de alte comentarii, și, din acel moment, depunctează orbește.

      Somn ușor !

  6. Xanaxdoo 20/01/2016 at 17:15 #

    Toate bune si frumoase in Norvegia, am avut cindva pentru o foarte scurta vreme un iubit norvegian. Hai totusi sa vedem si partea goala a paharului:
    1) Exprimarea emotiilor la norvegieni – zero. La fel ca in toate tarile nordice, e un semn de slabiciune sa simti si sa arati ca simti ceva. Mai degraba se ataseaza de animalele lor (cunosc alti norvegieni, care salveaza cu sutele si miile ciini vagabonzi din Ungaria), decit sa manifeste emotii fata de oamenii din jur
    2) Breivik, omul neurmarit de politie, desi pus pe niste liste de suspecti – omoara omul citeva zeci de adolescenti, apoi e pus la inchisoare cu televizor si frigider, un numar de ani “potrivit”, sa nu cumva, saracul, sa fie discriminat si sa nu i se dea dreptul la reeducare si la pus cenusa in cap
    3) Recomand cu tarie sa vizionati serialul Norvegian “Lilyhammer”. E o comedie, trei serii de 8 episoade, nu poate fi prea greu, si o sa vedeti ce inseamna Norvegia. Sincer vorbind, nu sint sigura ca genul lor de fericire mi se potriveste
    4) Pe ton mai serios, uitati-va la filmul “The Hunt” – drept ca nu e norvegian, ci danez, dar tot despre incredere e vorba, si despre cum poate increderea asta bazata pe solidaritatea colectiva distruge viata cuiva nevinovat. Iar avantajul aditional e ca nevinovatul in cauza e frumosul Mats Mikkelsen.
    Nu contest ca e mai bine sa fii norvegian decit sa fii roman, ce spun e ca nici aceasta lume a increderii nu e lipsita de gaurile ei.

    Separat de asta, mie norvegianul meu mi s-a parut extrem, dar extrem de increzut pe chestia ca e norvegian. Si folosesc cu grija cuvintul: nu “mindru” sau “patriot”, ci “increzut”. “We have a lot of oil” am auzit-o si eu de la el, de parca era un merit personal.

    • adobrero 21/01/2016 at 10:17 #

      Şi eu am avut un prieten grec care era extrem de încrezut pentru că era grec, pe motiv că se trage din Socrate and comp.
      Ba chiar am avut un prieten român care era extrem de încrezut că era ardelean şi nu moldovean – şi nu, nu era baciul ungurean din Mioriţa :-).
      Însă mi se pare mai relevant daca acest sentiment are sau nu un corespondent real in situaţia ţării, mă refer la modul în care instituţiile ţării deservesc cetăţeanul, că despre asta era vorba în articolul lui Dollo. Dacă ar fi un joc, Grecia şi România nu ar intra nici macar în calificări. Norvegia e posibil să ia locul unu (de altfel îl şi ia în clasamente oficiale privind calitatea vieţii). Ce vreau să spun e că Norvegia a făcut ceva cu petrolul ăla, ceva care s-a transpus în nivelul de trai al populaţiei.
      Acum, sigur că Norvegia e o ţară, nu o Utopie. Aşa că are şi ea parte de criminali, psihopaţi, greşeli administrative, femei urâte :-) etc. Dar să nu uităm proverbul cu bârna din ochiul nostru versul paiul din ochiul altuia.

      • Xanaxdoo 21/01/2016 at 15:22 #

        Nu am spus nici o clipa ca nu vad birna romaneasca. Doar spun ca, de la atita fericire si political correctness, norvegienii sint oarecum robotizati/lobotomizati. Cred cu tarie ca pe scandinavi ar fi trebuit incercat experimentul comunist – si sint aproape sigura ca ar fi si reusit

    • o femeie 22/01/2016 at 13:50 #

      E interesant dar nu am intalnit inca norvegian increzut sau care sa nu isi manifeste emotiile. Da, sunt mai cerebrali, cam ca nemtii, dar nu le-a fost jena unui grup sa imparta pe plaja cu mine din sampania luata de el si nici sa imi refuze jumatate de papaya, iar cand un copil a cazut mi s-a parut ca ii vorbeste plin de emotie si duioshie (cu tot cu tatuajele care le avea).

    • Hash 24/01/2016 at 05:01 #

      1. Fără glumă, ”exprimarea sentimentelor” e o chestiune tipic femeiască. Bărbații nu ”exprimă” ci întreprind acțiuni din care o femeie (deșteaptă) poate extrage cu ușurință un ”status” al sentimentelor sale. Sigur, în Ro, ca probabil și în Nor, există bărbați care par să facă asta, însă în cel puțin 90% din cazuri e vorba doar de un tertip de a ajunge în chiloții tăi (în restul de 10% vorbim despre bărbați ce nu și-au atins maturitatea cognitivă și nu-și pot asuma responsabilități, adică un fel de copii bătrîni). Nu trebuie să înțelegi din ce zic că un bărbat ”adevărat” trebuie să fie un barbar sau un mic dictator: desigur că femeia de lîngă trebuie consultată și orice decizie importantă trebuie luată în comun. Zic doar că, de regulă, bărbatul e cel ce reușește să sintetizeze mai corect problema și astfel să propună o cale de rezolvare dictată de contrîngerile reale, și nu de cele romanțate, cum ar prefera 90% din femei). Sunt conștient că ceea ce zic eu aici poate să pară misogin unora. Dacă e, e fix în măsura în care pretenția ca un bărbat să-și exprime sentimentele este ”misandrin” (acest adjectiv nici nu există în limba română, poate o dovadă în plus că explicația mea este corectă?).
      2. Regulile sunt reguli. Ca să fim siguri că nu facem greșeli, e bine să ne ținem de ele. Altminteri, judecînd emoțional, rele mai mari se pot comite.
      3. Personal, am susținut dintotdeauna (dinainte de alăturarea Ro la UE) că, dacă îți părăsești țara în favoarea aleia, trebuie musai să îmbrățișezi TOATE obiceiurile țării adoptive. Tot: limbă, obiceiuri și chiar tradiții. UE a făcut o greșeală, ce pare să-i fie fatală, cînd a permis protejarea minorităților. Eu cred că dacă te-ai dus în Nor (indiferent de motiv), trebuie să devii norvegian! Evident, dacă te-ai dus în Germania, să devii neamț, șamd. Că tu acum ai descoperit că ”fericirea norvegiană” nu ți se potrivește nu poate fi nicidecum vina norvegienilor! Dacă te-ai măritat acolo și nu-ți place fericirea norvegiană, n-ai decît să-ți convingi soțul să schimbați țara. Însă bănuiesc ca-i să zici ceva de genul ”nu, merci, aici mi-e bine din prea multe alte puncte de vedere”. Dacă e așa (de fapt, nu numai ”dacă”), ar trebui să reflectezi dacă nu cumva fix acele puncte care nu-ți convin la nația norvegiană sunt de fapt responsabile, indirect, de punctele care îți convin. Pînă și prostimea știe că doar în Rai sunt posibile doar avantajele.
      4. Deci frumosul Mats Mikkelsen rezolvă întrucîtva. Și ai vrea ca pe-al tău bărbat să-l simți alături spunîndu-ți că așa e. Cam fix ca și cum Mats Mikkelse ăsta ți-ar achita facturile, spre deosebire de insensibilul ăla de norvegian care știe una și bună cu a lui ”lot of oil”.
      Na, ce să zic.. pretenții de balerină grasă.

  7. Bubu 20/01/2016 at 20:47 #

    Xanaxdoo, desi nu am avut iubit norvegian, subscriu. (in mare).
    Asta cu mandria m-a frapat si pe mine. E suficient insa sa ii intrebi de boala olandeza :).

  8. Motanul 20/01/2016 at 22:30 #

    Sa vedem cat ii tine fericirea pe norvegieni! 55% din PIB-ul lor vine din petrol si gaze naturale. La asta se adauga chestiile pe orizontala. Dar extragerea petrolului pe norvegieni ii costa 70 de dolari pe baril. Pe cei din Arabia Saudita 12. La pretul de 26 cat e acum, Norvegia e fripta. Deocamdata au rezerve valutare din ce-au vandut pana acum, care ii tin cam 4 ani la nivelul actual de cheltuieli daca pretul pentrolului nu trece de 70 de dolari(si n-o sa treaca).
    Norvegienii au un sistem politic socialist. Pe bune. Taxele sunt in functie de ce avere ai. Asa ca nimeni nu e incurajat sa faca economii, sa stranga capital. Statul detine majoritatea actiunilor la marile companii.
    In legatura cu cazul Bodnariu. Norvegienii recunosc ca nimeni nu poate amesteca intr-o decizie a unei autoritati publice. Deci dreptul la apel practic lipseste.
    In plus se intampla chestii dubioase la interogarea copiilor. Aici e un exemplu al unei fete de 6 ani, interogata 4 ore pana a “recunoscut” printr-un “ihm” ca a fost violata de tata. Dupa 12 ani, acum cand e majora, da in judecata statul pentru abuz.
    https://marianagoron.wordpress.com/2016/01/15/fetita-torturata-de-psihologii-barnevernet/

    • Nautilus 21/01/2016 at 00:02 #

      Pe saudiți nu îi costă 12 USD extragerea unui baril, îi costă 2 (doi) USD. La fel ca pe dușmanii lor preferați, iranienii.

      Diferența stă în faptul că Iranul, cu toate păcatele lui, e o țară industrială aflată într-un fel de ”socialism militarist religios”. O URSS în care se spune ”Allah” în loc de ”Lenin”. Adică sunt în stare să treacă peste o belea cum a trecut URSS printr-un război sau Rusia prin anii 1990. Arabia Saudită e o țară de tăietori de capete care îi mituiesc pe cei loiali cu case gratis, benzină aproape gratis, joburi inutile dobândite și ele pe gratis. Adică, după cum calcula Bloomberg, trebuie să își vândă petrolul timp de mai mulți ani cu 80-90 USD minimum pentru a întreține liota de paraziți analfabeți cu stilou de diamant care o conduc.

      Iranienii, rușii sau norvegienii știu să reziste spargerii bulei petrolului așa cum au rezistat de 2000 de ani încoace, când nici nu se pomenise de petrol. Alții au să crape înaintea lor.

      • o femeie 22/01/2016 at 14:14 #

        Norvegienii au marit de ceva ani taxele pe masina la … aproape 50% din pretul achizitiei,a stfel ca norvegianul de rand se descurca si cu si fara petrol.
        Iar exploatatul petrolului nu mai este de top, pentru ca li se termina!!! Nu e bai, ca si Suedia si Finlanda, Norvegia are fonduri mari in educatie si cercetare, in 5 ani aceste fonduri le vor returna inventii si descoperiri. Apogeul Norvegiei in exploatat petrol a fost in 2001, de atunci a decazut: https://www.regjeringen.no/en/topics/energy/oil-and-gas/norways-oil-history-in-5-minutes/id440538/
        https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_oil_production

        Deci are ceva acolo dar nu sunt varful.
        Si doar 20% din GDP este din petrol…si da, vor rezista foarte bine la spargerea bulei petrolului. Ce fac mult?? investitii. In afara. Da, norvegia e o tara de creditori!!! Cam ca elvetia ….

        P.S. tocmai gasii ca Norvegia sunt top 2 in lume ca exportatori de peste, dupa China. Zau ca prefer sa mananc peste norvegian decat chinezesc.

    • Ilici 21/01/2016 at 14:54 #

      Dupa parerea mea umila, daca e adevarat ce spui, a nu fi incurajat sa faci economii este cat se poate de sanatos.

      Economii=renta=nemunca

      Banul trebuie sa circule, sa fie investit, sa produca valoare din creatie si nu din dobanzi.

      • mihai 21/01/2016 at 18:06 #

        Asta e un punct de vedere dubios. As fi tentat sa spun “comunist/bolsevic” dar nu stiu suficient despre conceptia comunista ca sa-mi asum aceasta clasificare.

        Economii = renta, de acord, dar nu inseamna si nici nu genereaza nemunca (adica lene). Din contra, administrarea averii necesita totusi munca. Altfel, se gasesc destui binevoitori care sa ti-o pape.

        A, ca daca ai o renta suficient de mare nu mai muncesti SALARIAT, asta e adevarat! ;)

        • Ilici 21/01/2016 at 18:26 #

          Dimpotriva, eu zic ca e un punct de vedere foarte liberal.

          Banul care-ti iese din valoarea creata prin efort nu-i totuna cu banul iesit din dobanzi, mosteniri sau speculatii imobiliare/bursiere.

          • mihai 21/01/2016 at 19:18 #

            Arata-mi o sursa liberala pentru aceasta idee a ta! :)

            Eu am auzit despre substitutia factorilor de productie, in care pentru producerea aceluiasi bun poti folosi cantitati variabile din cei trei factori de productie (pamant, capital, munca). Deci banul e ban, indiferent din ce iese.

          • Hash 24/01/2016 at 07:26 #

            @Ilici:
            Și ia zi tu, Ilici, prin ce e diferit banul rezultat din ”dobanzi, mosteniri sau speculatii imobiliare/bursiere” de cel ieșit din valoarea creata (prin efort)?
            Îți supun mai jos, pe puncte, fiecare din ceea ce crezi tu că e nașpa despre dobînzi, moșteniri, speculații imobiliare sau bursiere:
            1. Dobînzi:
            Exceptînd băgatul de cash în saltea, e cea mai prostă alegere posibilă. Adică, ai nevoie de o sumă foarte mare. Concret, dacă presupunem o dobîndă anuală de 1% (mult, n-o să găsiți!) pentru un depozit în euro, ca să ne permitem un venit de 1000 euro/lună, e necesar ca depozitul să fie de 1,2 fuckin’ milioane de euro! Desigur, ignor în calcul eventuale cheltueli fixe cu banca. N-am idee dacă nu cumva statul vrea 16% din așa-zisul venit (nu s-ar cuveni vrea). În plus, dacă mă-ntrebați pe mine, aș zice că, de fapt, un venit de 1000 euro lunar nu va satisface o persoană care are de fapt peste 1 milion de euro!
            2. Moșteniri:
            Ca principiu general, dreptul moștenirii nu poate fi diferit de situația în care ruda îți face o donație. Dacă ruda a decedat și nu a făcut un act prin care să arate clar cui ce îi lasă, există regulile de drept care stabilesc asta. Însă aici de fapt ne lovim de o altă chestiune: să fie tratată donația diferit în funcție de faptul dacă donatorul este în viață sau nu. Părerea mea este că ea trebuie făcută la fel.
            Pentru cazul în care credeți că s-ar cuveni impozitat o moștenire chiar dacă proprietarul este în viață: am 8 ani, mă duc la bunicu să-l ur, el îmî dă 50 ron, trebuie să plătesc impozit pe acești 50 ron? Și dacă după ce-l ur, bunicul zice (și-mi face și acte) că-mi dă 50 de ha de pămînt? Sau castelul în care trăiește el? :D
            Chestiunile alea comuniste sună bine în aparență. Însumi eu, dac-aș fi dictator, în virtutea principiului egalității de șanse, aș da o lege care să suprime moștenirile (să pornească de la egal toți fii patriei). Glumesc, evident (deși pt comuniști n-a fost deloc evident!) că procedînd astfel, lumea s-ar prăbuși căci mulți, foarte mulți, și-au pierde motivația de-a investi. Deci, atenție, nu de-a munci, ci de-a investi! De ce invesția e mai importantă decît munca, în punctul următor…
            3, Speculații imobiliare/bursiere:
            First of all, speculațiile (în lipsa unor informații relevante) au un mare grad de risc. De pildă, eu mă gîndeam acum apx 1 an să fac toate demesurile necesare ca să pot juca la bursă. Aveam de gînd să cumpăr petrol (sau un carburant, care-o fi) în ideea că ”blocada” prețului petrolului impusă de americani ca urmare a sitațiiei din UKR va fi în cele din urmă avantajoasă (adică, fie cedează Ru și dispare confictul -și deci și pețurile de dumping impuse de US, fie începe război, unde fiecare știe că petrolul devine super-necesar). Socoteala părea fără greș: bine că n-am făcut-o. N-am avut cu ce, și chiar dacă aș fi avut, n-aș fi băgat tot ce am în asta (o altă zicală isteață spune că să nu-ți pui toate ouăle într-un singur coș!).
            Despre speculațiile imobiliare, lucrurile stau cam la fel. Cu excepeția notabilă că acești ”păcălitori” îți cer bani îniainte prezentîndu-ți chestii gen parcuri, grădinițe, școli, farmacii etc. Însă după ce vînd apartamentele (singurul lucru pentru care capătă bani), iar apoi ”uită” să facă și lucrurile cu care te-au momit (gen, spații verzi, grădinițe erc).
            Însă, și asta e referință și pt pct 3, fără capital nu poți supraviețui. Marx probabil nu s-a gîndit la asta: dacă, de exemplu, s-ar tăia Sahara-n două de un canal la est la vest. Să zicem că pămînturile din jur ar deveni roditoare în urma acestei acțiuni. Deci populația din zonă n-ar mai fi muritoare de foame. De ce nu se mobilizează băștinașii pentru o astfel de acțiune (că oricum stau cu burta la soare neavînd altceva de făcut)? Păi n-o fac pentru că le lipsește capitalul. Chiar dacă respectivul canal ar putea fi făcut cu forța brută (doar oameni cu lopeți fără buldozere/excavatoare), ideea e că acei oameni care ”lopătează” trebuiesc plătiți căci ei nu mai au timpul necesar să vîneze (sau ce vor fi făcînd ei ca să asigure existența lor și a familiilor lor). Vor zice unii că ”trebuie s-o facă, altfel mor”. Ei bine, activitatea lor de bază s-ar putea să fie ”statul cu burta la soare” iar hrana pe care o pot obține în mod curent să le fie de ajund fix pentru asta.

      • o femeie 22/01/2016 at 14:17 #

        Eu am alta parere: fac economii si nu ii tzin la saltea ci investit. Independenta financiara e un vis frumos, dar daca ma tin de plan in 15 ani acolo sunt.

        Dobanzile nu aduc valoare, dobanda actuala bancara e de 2% pe an si nu acopera nici inflatia, deci e nevoie de alte investii (actiuni, dividente, obligatiuni, imobiliare, etc) – iar pentru astea nu inseamna specula ci studiu si munca.
        Pana la urma, putem trai bine sicu salariu + o renta mica.

    • Xanaxdoo 21/01/2016 at 15:10 #

      Pai cam despre asta e vorba in filmul “The Hunt”. O fetita afirma ca i-ar fi vazut penisul educatorului de la gradinita. E o minciuna a fetitei, marii psihologi de copii o cred, ba mai si arunca gaz pe foc in ancheta lor. Si pas cu pas, profesorul in cauza isi pierde jobul, prietenii, familia, etc, etc. Fara drept de apel, ca asa e in tarile nordice, se merge pe incredere, pe “specialistii care ancheteaza” si mai ales pe “confidentialitate”. Un fel de Kafka in care esti acuzat, fara sa ai dreptul sa stii de ce.
      http://www.imdb.com/title/tt2106476/

  9. o femeie 22/01/2016 at 14:03 #

    Nu mai judecati o natzie dupa un film! Nu as vrea nimeni sa ma judece dupa documentarul englez: “Atentie, vin romanii,” sau dupa ce a facut Ponta cu plagiatul lui (desi i s-a dus buhul si deja prin unele strainataturi nu mai iau de buna diplomele romanesti si cer teste), si nicintr-un caz dupa reportajele facute in 1990 in spitalele de copii irecuperabili din Cighid sau Siret. Si mai ales ca inca se practica legatul copiiilor de pat prin spitale!

    Dar si mie mi-e greu sa ies din preconceptii, ca am experienta proasta cu grecoaicele. Si cu grecii, dar pe ei ii dau naibii. Deci sa va povestesc in parc la joaca vin o gasca de grecutzi cu mame grecoaice. Ei bine, mamele se suie cu fundul pe masa si fumeaza! Cum eu sunt baba civica (vedeti punctul 4 de mai sus) m-am dus si la alea sa le zic ca e interzis in parc de fumat si consumat alcool. Aia in loc sa se intrebe de ce …s-a luat in clantza cu mine – dar eu eleganta ca o romanca ii arat un panou unde scria in flamanda ca stiam sigur ca e lenesa si nu stie o boaba de limba (dar asta ramane intre noi). I-am aratat apoi un nou nascut langa ea si i-am zis: legea protejeaza pe el.
    S-a dus grecoaica mea mai colea bombanind in greaca ei.
    Nu toti grecii sunt asa. Am cunoscut o grecoaica faina, mi-a fo’ drag sa lucrez cu ea.

    Ca o parere personala, mi se pare mai interesant sa comparam majoritate contra majoritate si exceptii versus exceptii, si sa ne rezolvam problemele din curtea noastra inainte de a muri de grija paiului din curtea altora. Pana una alta, in Romania sunt 60% din copii loviti, 1/4 din femei au incasat-o si majoritatea nu au trecut pe la politie ca nu au unde sa se duca si fara casa e mai rau decat cu bataia ca doar si maica sa a mai incasat-o si de mica e obisnuita sa ia cate o palma peste ceafa. Si mai avem si cateva sute de mii de copii ce sunt in prag de abandon scolar pt ca nu au ghete de iarna, si altii 50 mii de copii ce nu au fost inscrisi la scoala niciodata pentru ca nu au certificate de nastere si desi scoala e obligatorie si gratuita nu ii primeste, si statul se misca sa le faca certificat si buletin abia cand ajung la puscarie si acolo afla ca s-au nascut acasa si ca mama nu l-a declarat pe baiat ca se facea armata obligatorie si ca la armata ii cauta numai pe aia ce aveau acte si ii aveau inregistrati.
    Mai socant pt mine a fost cand un preot a refuzat sa inmormanteze pe unu pentru ca… da, nu avea buletin si nici certificat de nastere. Banui ca si AlKaida si Salman Rushdie se pot aciua prin Romania si sa isi duca viata linistiti mai departe si sa declare ca sunt romani sadea de cateva generatii, doar din aia mai bronzati ce stiu doar limba tiganeasca.

    • Xanaxdoo 25/01/2016 at 12:31 #

      Am ris cu lacrimi la faza cu Salman Rushdie. Cautati pe Wikipedia sa vedeti cine este el, si eventual reveniti sa ne spuneti la cine va gindiserati, de fapt…

      • o femeie 25/01/2016 at 14:58 #

        am verificat daca nu am cumva o greseala de scriere la numele lui – e unul din scriitorii care m-au impresionat, si care pt una din cartile sale in care critica aspru Coran, interpreta, si se lua de cei ultra religiosi avea rascumparare pe capul lui, ca unui ayotollah nu i-a placut.
        A stat pazit in Anglia pentru multi ani, ascuns, dupa ce au fost atentate asupra traducatorilor cartii lui.
        Am cateva carti de ale lui acasa, sotul zice 6 dar nu gasim una :)

Lasă un comentariu

Anunta-ma prin email cand apar comentarii noi.  Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce nu plecăm din România

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Depre ziduri

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine :P