Mama, față cu touchscreen-ul

A învățat să scrie mesaje pe „țap”, să-și treacă evenimente în google calendar și să tasteze prescurtat, ca să nu-și tocească buricele degetelor ;)

M ama a învățat în week-end să folosească un smartphone cu touchscreen. Mă rog, e un fel de a spune că a învățat, să zicem că a fost prima dintr-un șir de lecții. A încercat pentru prima dată să scrie un mesaj pe țap (whatsapp): „Mă uit la televizor”.

Ea și-a adus aminte de vremea când era dactilografă („literele sunt puse la fel ca la mașina de scris”), eu mi-am amintit de anii în care ea mă învăța să scriu literele, una câte una. Procesul de tastare a mesajului a fost la fel de anevoios precum desenarea pentru prima dată a literelor de mână și de tipar, pentru că, neobișnuită cu ecranul tactil, mama tasta ori prea apăsat ori pe lângă literă. Avea senzația că trebuie să atingă litera cu vârful unghiei, dar de fapt o atingea cu buricul degetului și nimerea mai mereu litera de dedesubt. 

Cea mai folosită tastă a fost aia de șters. L-am scris din mai multe încercări pe „mă”, pe „uit” și pe „la”, iar când am ajuns la „televizor” m-am gândit că va dura o veșnicie.
– Ăsta e un cuvânt lung, îi zic prevenitoare.
– N-are nimic, că scriu tv și atât, s-a adaptat ea rapid la noile vremuri.
Evident, ideea mesajului era de exercițiu, ca să se învețe cu tastele și ca să priceapă cum putem comunica atunci când convorbirile sunt prea scumpe, grație Internetului, dar în ritmul ăsta ne aflăm la un click distanță de zilele acelea în care mama îmi va scrie: „Cmf, fta, vi la masă? Am fkut varză!”

Filmul e din prima zi de „școală”, în care a învățat cum să-și treacă în calendar zilele de naștere ale cunoscuților – „și cum, mă sună ei de la calendar și-mi spun că azi e ziua lui cutărică?” – și cum să scrie mai multe numere de telefon alocate aceluiași contact.

A doua zi după prima întâlnire cu tastatura și cu Internetul, mă sună mama pe țap. Zice:

– Am vrut să-ți scriu un mesaj, ca să vezi că am învățat, dar i-am scris mai întâi unul lu verișoară-ta și am obosit. Mi-am tăiat unghiile, dar nu vreau să-mi tocesc buricele degetelor (râde).

– Bravo, ai văzut că te descurci și cu mesajele?

– Zice verișoar-ta că pe țapul ăsta e gratis, nu plătim. Dar eu cred că undeva tot plătim, nu?

– Păi da, consumi din mega ăia despre care mă întrebai ieri ce sunt. Sunt ca niște minute de telefon, doar că sunt pe Internet.

– Aha, deci acuma nu mai e cu goagăl ăla de care zicea Vanghelie, e toată lumea cu țap ăsta?

În timp ce aveam această conversație tehnică se aude un piuit și se întrerupe convorbirea. O las să revină ea, ca să mai exerseze cu deblocarea ecranului și formarea numărului, dar pentru că se lungește pauza o sun tot eu:

– Ce faci? Ai apăsat pe ceva și s-a întrerupt.

– N-am apăsat pe nimic, dar în timp ce vorbeam cu tine pe ecran mi-a apărut dintr-o dată Nicu și am apăsat pe ăla verde…

– Păi da, ai întrerupt cu mine și ai preluat apelul de la el. Dacă voiai să-l refuzi pe el trebuia să apeși pe ăla roșu.

– N-am vrut să-l refuz, că și așa e amărât, săracul. Hai că te las, că trebuie să mai răspund la un mesaj pe care l-am primit adineauri pe țap.

Facebook e după colț 😉

Etichete: , , , , ,

17 comentarii la “Mama, față cu touchscreen-ul” Subscribe

  1. Lucian M Mustață 25/01/2016 at 15:45 #

    Da’ știu că ai avut răbdare cu ea…
    Mama și-a făcut cont de facebook înainte de sărbători (de fapt i-a făcut nepotul, dar asta e altă poveste), pe care l-a folosit o perioadă pe calculatorul meu. N-a mai intrat de la revelion, că deh, probleme de vedere, ecrane mici.
    Cu un smartphone nu știu dacă aș reuși să o împac.
    Felicitări!

  2. Sonia B 25/01/2016 at 17:09 #

    Off, ce-i si cu tehnologia asta moderna. Cum ia ea mintile celor nascuti mai devreme 😀

  3. Stefan Bragarea 25/01/2016 at 17:19 #

    Doamnă Beneaic, nu e nimic de luat în tragic. Am un doctorat (din cele vechi) dar tot am probleme având degetele groase.
    Anyway, multă sănătate mamei dvs. (și tuturor mamelor din lume)

  4. gheo 25/01/2016 at 18:07 #

    Cred că trebuie sa o inițiez și eu pe soția!

  5. Dragoş 25/01/2016 at 19:25 #

    Pe Facebook cum o s-o găsesc? Regina Angliei? 🙂

    • Dollo 26/01/2016 at 10:41 #

      Yes, dear!

  6. cristina 26/01/2016 at 08:50 #

    Tot respectul pentru mama ta! Eu inca n-am ajuns sa accept fara nervi ecranele astea. Mi se par o inventie proasta a omenirii. Butoanele ce-aveau???

    • Dollo 26/01/2016 at 10:40 #

      Principala problemă cu telefonul vechi al mamei era că nu putea intra pe Internet, deci nu avea acces la „țap”, iar când era plecată din țară convorbirile cu ea pe telefon erau costisitoare. Butoanele în sine nu aveau nimic, ba chiar erau mai bune decât tastele, dar principalul lor defect era acela că aveau grupate mai multe litere la un singur buton, și mama nu a reușit niciodată să înțeleagă de câte ori trebuie să apese pe același buton ca să apară o anume literă, deci pentru ea chiar și răspunsul la un sms era imposibil. Pe ecranele astea tactile sunt toate literele la vedere, chiar dacă e mai greu un pic la început s-a adaptat mai ușor cu scrisul. Oricum nu cred că va abuza de mesaje nici așa, dar e bine să aibă alternativa asta la îndemînă.

      • cristina 28/01/2016 at 09:18 #

        A, nu, intrebarea mea era retorica, nu ti se adresa tie si cu atat mai putin nu era un repros la adresa ta. Era un strigat de frustrare 🙂
        Telefoanele cu butoane (sau cu taste, iata) au fost foarte bune atatia ani, de ce a fost nevoie sa se inventeze ecranele senzitive? Nu puteau sa adapteze tehnologia cu butoane la faza cu internetul?
        Ma intreb si eu aiurea, ca imi dau seama ca nu se putea, dar n-o sa ma obisnuiesc foarte curand cu ideea.

        • mihai 28/01/2016 at 10:44 #

          Butoanele sunt foarte bune, dar au un mic inconvenient: raman acolo si cand n-ai nevoie de ele 😉 Ceea ce reduce din dimensiunea utila a ecranului. Daca vrei butoane permanente la telefon, exista tastaturi pe bluetooth daca nu ma insel.

          • mihai 28/01/2016 at 10:47 #

            Sau Blackberry Passport.

      • Lucian M Mustață 30/01/2016 at 20:04 #

        Da’, apropo, unul din ăsta ce avea http://www.gsmarena.com/nokia_asha_210-5417.php ?

        Că are și țap, și wi-fi și facebook…

        • Dollo 31/01/2016 at 09:50 #

          Trebuia cumpărat. Cel pe care i l-am dat mamei a fost al meu. Eu am reușit să-mi cumpăr altul

  7. Dan 28/01/2016 at 21:12 #

    Stii cum zice Murphy „Bucura-te, maine o sa fie mai rau”
    Sa vezi cand o sa fii la varsta mamei tale ce greu o sa te adaptezi la „tehnologia” acelor ani.
    Am un nepotel care la 2 ani si 5 luni manevra singur tableta, intra pe „yububu” si isi alegea singur ce desene voia sa vada.
    Pentru cine nu crede, l-am filmat si am pus clipul pe Youtube.
    Ma ingrijoreaza insa ca sunt multi adulti care nu stiu in ce tara traiesc si nici ce limba vorbesc!
    Chiar daca in spatele lor cand le ia interviul sunt stalpi de curent electric, cabluri de televiziune si internet:
    https://www.youtube.com/watch?v=awwPcxmrxzU

    • mihai 02/02/2016 at 14:50 #

      Eu cred ca in urmatorii 40 de ani vor aparea interfetele neuronale. Si dupa aia va fi simplu, fiecare va avea propria lui comunicare cu tehnologia din jurul lui 😉

  8. Mihaela 02/02/2016 at 13:52 #

    Imi place enorm cand povestesti despre mama ta. Are un umor nebun, rad de ma dor coastele.

  9. StudioGalati 17/02/2016 at 12:45 #

    Funny articolul :)) . Asa e cu tehnologia , avanseaza mult prea repede . Pana si noi ,generatia mai tanara ,ramanem uneori in urma..

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.