Je suis doamna de la litera B

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

A m făcut azi al doilea drum inutil la sediul ANAF de care aparțin, ca să-mi rezolv o încurcătură cu declarația de venit pe 2014 pentru care nu sunt eu vinovată. De data asta am luat cu mine și un buchețel de zambile parfumate pentru doamna care răspunde de inițiala numelui meu, pe care o găsesc, de ani de zile, în același birou prăfuit și plin de dosare de la ANAF. Nu a fost întotdeauna amabilă cu mine, de-a lungul timpului, dar cred că dacă aș lucra în locul ei mi-aș fi luat câmpii mai demult. Nu am rezolvat nimic nici de data asta, după două ore de așteptat în picioare, la ușa ei, dar ceva s-a schimbat în mine definitiv de data asta.

Partea astea nu e musai s-o citești, decât dacă te interesează situația mea fiscală 😉

Lucrurile au stat cam așa: în 2014 mi-am făcut și eu un cont pe „Spațiul Virtual Privat (SVP)” – acea platformă online pe care ANAF zice că ne-a pus-o la dispoziție ca să ne ușureze viața. Teoretic așa e. Trecând peste interfața la fel de neprietenoasă a aplicației, precum sunt și formularele alea în chineză pe care fiscul te obligă să le completezi în orb în fiecare an, fără să știi dacă e bine sau nu, SVP-ul ăsta ar putea fi o minune dacă chiar ar funcționa.

În cazul meu a funcționat, cu greu, doar ca să-mi plătesc regularizarea de impozit pe venitul din 2013. Pentru 2014 am zis să depun și declarația de venit tot online, așa că m-am chinuit câteva ore într-o zi ca să o completez în așa fel încât să se și închidă. Aplicația e astfel făcută încât nu se închide dacă sumele pe care le bagi acolo nu se pupă, iar cine a primit un tabel cu veniturile de la contabilitate știe că rubricile alea pot fi la fel de bine scrise și în sanscrită, că la fel le pricepi: veniturile nete, impozitele, asigurările, deducerile, toate sunt pentru mine niște mari bătăi de cap, dar m-am bucurat că în aplicația online aveai posibilitatea să atașezi și fișele fiscale de la angajatori, așa că mi-am zis că dacă eu greșesc ceva în declarație, cineva înțelept de la ANAF va ști să vadă adevărul în fișele fiscale atașate.

Am stat liniștită până prin ianuarie anul ăsta, așteptând să-mi vină regularizarea pentru impozitul pe venitul din 2014, care de regulă venea în fiecare an până în decembrie. Întotdeauna de Moș Crăciun trebuia să dau fuga cu cardul la ANAF.

Anul ăsta nu a venit nimic, așa că în ianuarie le-am scris eu un email, ca să-i întreb de sănătate. În februarie am primit o scrisoare de la ei ca să mă prezint la sediu „pentru lămuriri”. Cum m-am dus așa am venit. Am stat la coadă, am aflat de la doamna responsabilă cu litera B că fișele mele fiscale sunt greșite, că nu corespund cu cifrele declarate de angajator la ei.

Mi-a luat o săptămână ca să umblu după lămuriri pe la angajatori, am revenit azi cu alte fișe, mai clar explicate. Unul dintre contabili mi-a zis că, ce, să îi facă el treaba cucoanei de la ANAF, ea nu știe să calculeze?, că doar sunt formulele inventate de ei.

De aici poți să citești, că e important 😛

Azi am stat două ore pe ceas în fața ușii doamnei de la litera B. Mi-a intrat os prin os, mi s-a veștejit zambila, am făcut ordine în colegii de la coadă care nu pricepeau de ce dacă sunt mai mulți inspectori în același birou, doar unul răspunde de litera B, iar cu litera B păreau să fie toți oamenii din sectorul 3 adunați fix azi la ușa aia. În timp ce restul alfabetului, ca în legile lui Murphy, se alinia în dreptul celorlalți doi inspectori.

Pițipoance mestecând gumă, biznismeni la costum, băieți în trening, meșteri în salopete, pensionari veniți să declare venituri din chirii, doamne nervoase care pretind că au fost înaintea ta, deși cu câteva minute înainte te întrebaseră fix pe tine cine e ultima persoană la litera B. Toți erau acolo, pe holul ăla de cămin de nefamiliști, jegos și neaerisit, neschimbat de dinainte de 1989, tapetat cu formulare inutile, iluminat chior și înghesuit pe margini cu niște mese pe care se poate sta și scrie deopotrivă, că scaune nu sunt.

M-am uitat în astea două ore la oamenii care stăteau, ca și mine, la diversele uși. Unii nervoși, alții resemnați. Toți înarmați cu hârtii pe care nu le înțelegem, dar știm că dacă ele nu ajung unde trebuie ne paște o poprire pe cont pe care n-o dorește nimeni. Pentru că noi suntem marea masă a contribuabililor, nu niște cazuri excepționale, nu putem invoca surprimarea libertății de exprimare dacă fiscul ne blochează conturile pentru că nu ne-am plătit impozitele.

În birourile la ușile cărora așteptam, însă, viața e la fel de mizeră. Doamna de la litera B lucrează în același birou de cel puțin zece ani de când mă duc eu pe acolo. Colegii ei s-or mai fi schimbat sau nu, dar privindu-i și pe ei cum intră și ies pe ușile alea, plimbând hârtii, n-am văzut unul zâmbind. Nu par niște oameni fericiți, avuți, plimbați, rupți de realitate.

Doamna care răspunde de litera B mănâncă prânzul dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare și cutii, pe care abia are loc tastatura și ecranul computerului de generație 90. Lucrează zilnic de la 8 la 16.30, iar în unele zile stă până la 19.00, în acea grotă cu hârtii, în care abia se vede lumina palidă de la geamul din capătul biroului, cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia și ar trebui să meargă la toaletă în timpul programului. Probabil ar fi un atentat la balanța națională de plăți.

Când în sfârșit mi-a venit și mie rândul, doamna mi-a spus că pur și simplu nu are cum să-mi calculeze diferența de impozit pe loc, pentru că asta ar însemna o revoluție afară. M-a rugat să vin într-o altă zi, peste două săptămâni, cu un telefon înainte, ca să poată să-și achite această îndatorire de serviciu și față de mine, până la urmă. Am înțeles-o. Eu eram șocată de cantitatea de muncă de acolo, ea cred că a fost șocată că cineva i-a adus o floare. Voi face, deci, trei drumuri ca să-mi plătesc în sfârșit datoria către stat pe care altfel ar fi trebuit, firesc, s-o pot plăti online, cu câteva click-uri.

Ce vreau să vă zic este că atât noi, cât și ei, angajații de rând ai ANAF, suntem de fapt de aceeași baricadă, chiar dacă nu pare. Baricada celor fraieri de dincoace de tabăra mafioților politici care au avut și continuă să aibă puterea de a drena banii publici spre alte interese decât acela – în cazul ăsta – de a face să funcționeze decent acest sistem de taxe și impozite. Până și primăriile au fost în stare să-și pună cât de cât la punct un sistem de încasare a impozitelor locale (online sau offline) care nu te mai umilește azi, cum o făcea în urmă cu câțiva ani. De ce acest lucru nu se poate și la ANAF? Ce e atât de greu să investeți niște bani în rețeaua cu care colectezi banii de fapt? Cine are interesul ca acest sistem să nu funcționeze până la urmă? Pentru că nu e numai vorba că e greoi, vetust și ineficient, că te umilește dacă ești contribuabil, ci e vorba că prin acest mod defectuos de funcționare sistemul permite ocolirea legii de către cei care știu scurtăturile.

Iar a-i înjura pe funcționarii de la ghișeu cu care vii în contact nu e altceva decât o victorie a sistemului care dezbină și guvernează. Urăște-o pe doamna de la litera B, pentru că de fapt ea trebuie să aplice niște formule și să-și ceară niște hârtii pe care nici tu, nici ea nu le-ați inventat.

Asist zilele astea la mizeriile vărsate pe toate canalele de unii și alții, pe tema antenelor și a „dramei” pe care ele o traversează. Mi se pare jenant că toate instituțiile acestui stat defect, în frunte cu președintele, aleg să se tăvălească în mizeria asta, în timp ce restul populației își plătește în continuare datoriile (la timp sau cu întârziere, dar și le plătește), trecând pentru asta prin situații umilitoare, enervante, cronofage, făcând la rândul lor viața un chin tuturor doamnelor de la litera B ale ANAF.

Nu pentru antene ar fi trebuit chemat premierul în parlament, nu pentru antene ar trebui să dea socoteală președintele sau ministrul finanțelor, nu pentru antene ar trebui să se îngrijoreze avocatul poporului, ci pentru toți contribuabilii onești din țara asta și pentru doamnele de la litera B aferente. Pentru că rezolvarea situației excepționale a antenelor nu va schimba sistemul, nu va îmbunătăți viața contribuabilului de rând, nu va schimba condițiile de lucru ale doamnelor de la litera B, ci va păstra intacte niște conturi ilicite. În timp ce noi vom continua să stăm la cozi ca să ne plătim impozitele, niște șmecheri vor beneficia de banii investiți pentru minunat de nefuncționalul program virtual de plată, iar alții vor poza în apărători ai libertății de expresie, cu averile proaspăt albite prin câțiva ani de pușcărie în regim de VIP.

Dacă premierul și președintele vor să reformeze cu adevărat sistemul, să nu înceapă de la tribuna parlamentului, dând explicații pentru cazul special al antenelor, ci să înceapă din birourile întunecate și prăfuite ale tuturor doamnelor de la litera B ale fiscului. Pentru că  acolo tace adevărul.

Etichete: , , , , , , , ,

6 comentarii la “Je suis doamna de la litera B” Subscribe

  1. adobrero 24/02/2016 at 11:42 #

    Cred ca Dacian Ciolos ti-a citit blogul, de lanseaza azi platforma de reclamatii si sugestii maisimplu.gov.ro 🙂

    • Dollo 24/02/2016 at 12:05 #

      Da, tot guvernul mai are în vedere și morcovii 😛

  2. Iulia 24/02/2016 at 13:54 #

    http://infoinsider.ro/2014/03/31/bonusuri-anaf-caramizi-in-capul-salariatilor-cu-ore-suplimentare-si-suturi-in-fund-pentru-plata-impozitelor/

  3. lloopp 24/02/2016 at 14:57 #

    Pestele de la cap se impute, din pacate coada, sau talpa tarii, tot pe cei de jos isi varsa naduful.

    O intamplare din metrou, era cineva nemultumit de ce se intamplase, si normal, isi varsa naduful pe un angajat, care nu prea avea de a face cu nemultumirea, ci doar era acolo. Si i-am spus doamnei ca nu la amaratul acela ar trebui sa tipe, ci sa se ia de conducerea Metrorex. Si primesc o replica din aceea taaare nedumerita de la un „ascultator”, ca ce treaba are seful cu treaba aia? Pai are dom’le, ca seful face regulile dupa care se desfasoara activitatea amaratului aluia, iar el chiar daca ar vrea sa te ajute incalcand regulile, risca sa ramana fara serviciu. Daca regulile sunt cretine, rezultatele sunt proaste, primul vinovat este seful, pentru ca nu a facut reguli bune, nu a instruit angajatii corespunzator si nu a monitorizat rezultatele, ca de aia e sef, nu doar sa stea cu fundul pe scaun si sa primeasca salarii mari. Domnul respectiv a ramas in continuare sceptic, in schimb doamna a inteles mesajul : urma sa depuna sesizare la conducerea Metrorex si la OPC.
    Va mai trece mult timp pana se va face schimbul de generatii in asa fel incat majoritatea sa inteleaga mai bine ca pestele de la cap se impute … Sper sa prind acele vremuri inainte de a iesi la pensie 🙂

  4. cristina 26/02/2016 at 09:15 #

    Am de spus in primul rand ca articolul este unul scris atat de bine, incat ar putea sta linistit pe post de literatura de cea mai buna calitate. Unde mai pui ca e si desprins din realitate, deci poate sa ramana ca marturie peste ani, ca un fel de pagina de istorie. Nu cred ca exagerez.

    In al doilea rand, adevarul celor spuse de tine, cauza lor mai bine zis, s-ar putea sa fie undeva pe la mijloc. Inclin sa cred ca aceste conditii mizerabile nu sunt tocmai necunoscute celor de sus, ci ca sunt intentionat perpetuate. In fond, se scriu manuale intregi despre manipularea maselor, asa ca ce semmnal mai puternic decat asta poti sa dai maselor de manevra? „Noi va punem si sa platiti, dar si sa va umiliti cand platiti, ca sa stati cuminti si sa intelegeti ca sunteti condusi de noi!”

  5. Mihai 29/03/2016 at 15:16 #

    „Pițipoance mestecând gumă, biznismeni la costum, băieți în trening, meșteri în salopete, pensionari veniți să declare venituri din chirii, doamne nervoase care pretind că au fost înaintea ta, deși cu câteva minute înainte te întrebaseră fix pe tine cine e ultima persoană la litera B. Toți erau acolo, pe holul ăla de cămin de nefamiliști, jegos și neaerisit, neschimbat de dinainte de 1989, tapetat cu formulare inutile, iluminat chior și înghesuit pe margini cu niște mese pe care se poate sta și scrie deopotrivă, că scaune nu sunt.”

    Perfecta descriere a unei groase parti din realitatea cotidiana. Sunt de acord cu cristina, de mai sus, ai un talent aparte pentru a surprinde atat de bine in cuvinte ceea ce majoritatea traim, simtim. Multumesc pentru articol, Dollo.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău