Vise de post

Mama s-a decis să nu mai țină postul Paștelui ca în alți ani, dar o chinuie aparițiile nocturne ale bunicii cu pofte păcătoase; )

M ama a decis, cu greu, că anul ăsta o să țină un post mai relaxat. Un motiv ar fi că în apropiere de Paște o să fim pe drumuri și,  cică zice chiar popa, călătorul e iertat de păcatul de a nu fi postit. Așa că deocamdată merge așa românește,  nici în căruță, nici pe jos. Mai o brânză,  un ou, un lapte, dar se abține de la carne.
Astă noapte, însă,  a avut un vis tulburător,  care a pus-o pe gânduri :
Se făcea ca mămica  (mamaie) îi zicea cuiva: ai adus mă cârnații ăia?  Și eu am întrebat-o: ce să faci, bre, cu cârnații?
Și ea: e, ce să fac!? Să-i mănânc aşa la gratar.
Și eu: cum, bre mămică,  acuma în postul Paștelui?
Și ea: da’ ce-are, fă!?
De unde ma gândesc că pe lumea ailaltă nu contează, că dacă nu i-oi fi dat nici io de pomană mămichii … apoi nimeni n-a mai dat de pomană.  Da’, auzi, să -mi ceară ea mie cârnați în post…

*poza e cu prânzul de azi: urzici cu ouă posate.

Etichete: , , , ,

5 comentarii la “Vise de post” Subscribe

  1. Stefan Bragarea 19/03/2016 at 17:17 #

    Urzici cu ouă posate….CÂHH!!!

  2. pvladc 21/03/2016 at 17:32 #

    la iesire va fi sf patrick gen

    • Dollo 22/03/2016 at 09:50 #

      nope

  3. Belle dImagination 28/03/2016 at 16:01 #

    Pesto de urzici cu ouă poşate = o nebunie!

  4. o femeie 29/03/2016 at 13:59 #

    unde e poza??? nu o mai vad!

    In rest, prin lumea musulmana se zice ca Allah iti vorbeste in vis si iti cere lucruri impotriva Coranului (cam asa se scuza la bruxelles unii de rautati. Nimeni nu ii crede, nici macar colegii de religie)

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?