Jocuri erotice pe bătătură

Gazda noastră masculină își odihnea ochii, în camera din fund, când am ajuns pe bătătura lor. Nevastă-sa bufnea ca o oală sub presiune, din cauza asta, prin șopronul care ține loc și de bucătărie. Niculae dăduse dis de dimineață peste încă un filon de aur în fundul curții și se trotilase înainte de amiază, lăsând treaba nefăcută pentru musafiri.

– Dar de unde a mai avut vin Niculae? întreb eu cu mirare, știind că nevastă-sa i l-a cam împărțit prin rude, prieteni și copii încă din toamnă, doar-doar i-o rămâne lui mai puțin de supt peste an.

– Păi l-a mai găsit îngropat pe undeva, nu asta face tot anul? Mia îl îngroapă prin diverse locuri prin curte, iar el încearcă să-l găsească peste an. Azi a mai găsit niște sticle și nu s-a lăsat până nu le-a terminat, îmi povestește mama ritualul erotico-conjugal al gazdelor  noastre. Așa se ține treaz interesul bărbatului pentru gospodărie.

Când s-a trezit Niculae, Mia mi-a zis să i-l pozez și să i-l dau pe Internet, ca să-l vază toată lumea ce bărbat frumos are ea 😉 Râdea a nervi.

 

Niculae s-a urnit, totuși, din pat ca să ne arate ultimele realizări ale familiei: doi ieduți, două ieduțe, o grămadă nenumărabilă de pui de găină scoși de o curcă într-un țarc la soare, alte 12 curci aflate încă pe ouă în coșar, răsadurile de roșii și castraveți din solar și grădina din spate, cu ridichi, salată, spanac, cartofi și încă mult prea mult pământ ce se cere lucrat, cultivat, îngrijit. Dar Niculae nu are decât două mâini, și cu ele mai duce și paharul la gură când are noroc și i se înfige cazmaua în ceva tare. Fata îi e profesoară la oraș, băiatul a plecat și el să se facă altceva, cu facultate sau nu, la Capitală. Nu se știe ce, dar oricum nu le place să trăiască în bătătura lui. Deși mâncarea aici e cea mai bună, dar munca e prea grea.

Bărbatul slab, cu un surâs șugubăț în ochii albaștri, de om crescut la Dunăre, se leagănă înaintea mea, arătându-mi drumul spre terenul din spatele casei. Bolborosește ceva neinteligibil, pe post de scuze că l-am găsit așa obosit, dar se mai întâmplă, zice, ca și când vinul ăla ar fi fost o mâncare stricată care i-a picat greu la stomac. Îl ține legat pe Patraulea până trec și eu de postul lui de pază, apoi pășim amândoi pe ditamaia tarlaua de pământ. Ici-colo, mici parcele sunt defrișate de bălării, săpate și însămânțate. În rest, pârloagă. Niculae povestește că de la ultima vizită, de astă iarnă, s-a mai pricopsit cu încă o curte lungă și lată, pe care poate să cultive ce vrea el. I-a dat-o un prieten/vecin care a moștenit casa părintească cu tot cu curte, dar n-are ce face cu ea, că el e vaporean. Practic Niculae are acum de trei ori tarlaua lui din spatele casei, și zice că-i e necaz că n-are capacitate s-o muncească. Ce nu s-ar face aici?!

Femeile și puii

Într-un colț, între niște pruni înfloriți, sunt câțiva stupi. Grosul stupilor sunt, însă, în altă curte, mai la marginea satului, unde Niculae ține și remorca cu care-i mai duce din când în când la câmp, pentru polenizare. Dar nici cu stupii ăia nu face mare brânză, că nici mierea nu-i suficientă pentru întreținerea familiei și a celor doi copii la oraș.

Niculae a mai muncit la viața lui ca paznic pe la diverse firme din zonă, dar slujbele lui au fluctuat precum promisiunile electorale. Azi s-a închis o firmă, s-a mai deschis un punct de lucru, a mai venit un an electoral, s-au mai găsit niscai slujbe, apoi s-au desființat la loc. De bază a rămas tot ce produce familia în bătătură: găini, curci, rațe, gâște, capre, porci și leguminoasele. Chiar și via, pe care o au undeva în câmp, și care le-a fost decimată de hoți astă toamnă, înainte s-apuce s-o culeagă, le-a rodit suficient cât să mai bea și gura lu Niculae ceva, uite și acum, înainte de Paște. Și cine știe câte sticle s-or mai afla ascunse în pământul ăsta care așteaptă sapa mai ceva ca apa?!

   

Bărbații

De când îl știu eu, Niculae e liberal. N-a votat niciodată cu PSD-ul, în ciuda consătenilor lui. Acum câțiva ani, când ne-am cunoscut, mă tot provoca la discuții politice, mă chestiona ce cred eu despre politicienii ăștia de la centru și îmi povestea despre ce nenorociri au mai făcut ăia de la ei din sat. De ceva vreme cred că s-a lămurit și el că toți sunt la fel și nici măcar nu se mai obosește să deschidă discuția. Pentru prima dată în istorie, liberalii țintesc la primăria comunei lui Niculae cu o femeie. Cine știe, poate va fi o mână potrivită pentru atâția bărbați aflați în derivă din partea asta uitată de țară! Deși o cheamă Pârlea. Aurica Pârlea.

 

 

 

 

Etichete: agricultură de subzistență, alcoolism, capre, cocoș, curcan, curci, electorale, iezi, mama, pământ, pui de găină, slider, Șocariciu, țăran, viata la tara