2% nu e mult, de ce e greu de dat?

Tu ce ai face cu 130 de lei, i-ai dona ca să schimbi o lege cu ei?

Tocmai am reușit, după o luptă de două ore, să isprăvesc și anul ăsta declarația de venit către ANAF. N-ar fi fost mare lucru dacă sistemul online de depunere a declarațiilor de venit nu ar fi un soi de fiu al doamnei Grapini făcut la bătrânețe cu un contabil surd. Atâta sunt de complicate și de abscons denumite toate categoriile alea de cheltuieli, venit, câștig și pierderi pe care trebuie să le completezi încât și anul trecut, și anul ăsta mărturisesc că mai degrabă le-am pus așa pe brodite, ca să se închidă naibii aplicația și să-mi dea dovada că am trimis declarația.

Pentru cine nu știe – și am impresia că multă lume nu știe – din 2014 există Sistemul Virtual Privat (SPV) care este interfața online a ghișeelor atât de hulite ale ANAF. Dacă ai măcar o declarație de impunere primită de la ANAF, găsești pe ea codul tău de contribuabil și cu ăla intri pe SPV și-ți deschizi contul virtual. Acolo ai la dispoziție o evidență a datoriilor tale către stat sau ale statului către tine. Dacă nu știi ce cod de contribuabil ai, faci o vizită la ANAF și afli.

De ce e greu

Prin SPV poți să depui online declarația anuală de venit, completând fișa corespunzătoare tipului tău de venit. Teoretic nu e nicio diferență între declarațiile printate pe care le pui la poștă și cele online. Dar, pe cele online nu le poți scrie aiurea, pentru că dacă sistemul detectează că nu ai adunat, scăzut corect sumele din dreptul diverselor rubrici, nu-ți închide aplicația și deci nu-ți trimite declarația. Iar modul în care trebuie să completezi căsuțele alea este, din punctul meu de vedere, absurd. Nu e suficient să scrii cât ai avut venitul brut, cât ai plătit impozit și asigurări de sănătate și sociale, trebuie să mai calculezi câștigul și pierderea. Iar la astea pe mine m-au pierdut, pentru că de exemplu la pierdere ți se spune că o calculezi scăzând venitul brut din cheltuieli. Or cheltuielile sunt mai mici decât venitul brut, că nu suntem toți falimentari în țara asta. Deci, după cum am învățat eu la aritmetică, dacă scazi o sumă mai mare dintr-una mai mică îți dă cu minus. OK, pierdere. Doar că nu e reală, și nici aplicația nu suportă să-i scrii acolo sume cu minus în față.

Apoi, când trimiți prin poștă scrii doar numele și IBAN-ul ONG-ului către care vrei să se ducă cei 2% din impozit, nu stai să mai și calculezi cât înseamnă 2%. La aplicația online nu se închide dacă nu ai completat exact suma pe care trebuie s-o direcționeze ei din impozitul tău. Dacă o pui cu virguă, iar nu e bine, trebuie rotunjită. O rotunjești în sus sau în jos? Decizii, decizii.

Bref, din eroare în eroare am reușit să brodesc cifrele alea și să închid aplicația după două ore de muncă. La final am confirmarea că ANAF a primit declarația mea și că o va procesa. Partea bună e că ai posibilitatea ca după ce-ți faci de cap cu rubricile alea, sodomizând orice idee de aritmetică logică, să atașezi la final documente justificative, adică fișele fiscale primite de la angajatori, și în felul ăsta ai speranța că doamna de la litera B va înțelege ce a vrut poeta să spună când și-a completat declarația de venit. OK, anul trecut nu a înțeles, că tot așa o completasem și m-a chemat acolo ca să se lămurească, dar anul ăsta am un feeling bun, cred că o să fie cu noroc 🙂

De ce nu e mult

Ce voiam să vă spun de fapt, dar m-am lungit cu informația asta util birocratică, e că miercuri, 25 mai, e ultima zi în care mai puteți să vă depuneți declarațiile astea de venit pe 2015 și odată cu ele să bifați cui vreți să dați cei 2% din impozitul vostru anual. Adică unui ONG, dacă nu cumva îi dați la școala copilului sau la biserica la care mergeți.

Conform venitului meu din 2015, de exemplu, eu am avut de dat 130 de lei pe post de 2%. Adică mai nimic. Ce poți să faci cu 130 de lei? Și întreținerea mea lunară, o persoană/o garsonieră, e mai scumpă. E un coș de cumpărături la supermarket pentru o familie mai numeroasă sau o factură la lumină sau un plin de benzină. Cheltuieli pe care le facem toți zilnic sau lunar, pentru că altfel n-ar merge mașina, ne-ar tăia lumina, ar fi gol frigiderul sau ni s-ar tăia apa, gazele și liftul.

Iar pe ăștia 2% de fapt oricum îi dăm, la stat sub formă de impozit pe venit. Nu ne costă decât efortul de a completa într-o zi, online, timp de câteva ore, declarația asta de venit, sau de a pune formularele alea la poștă. Acuma, ce pot face diverse organizații cu ei, e altă discuție, și am mai avut-o pe aici. Știu că unii, mulți, sunt impresionați de cauzele lacrimogene, de copii, de bătrâni (mai puțin), de animăluțe. Eu sunt impresionată de faptul că oamenii habar n-au pe ce lume trăiesc și ce drepturi au, și printre ei mă număr de fapt și eu, în anumite privințe, și de asta am ales să lucrez cu o organizație care asta face, îi învață pe oameni să-și cunoască drepturile.

De exemplu știu că atunci când unii se lamentează pe Facebook că ce parlamentari/miniștri/primari proști avem, și cum votează ei legi tâmpite, și nu se poate face nimic, că așa n-avem noi, poporul ăsta noroc, există niște organizații care fac ceva: studiază legile alea tâmpite, încearcă să le schimbe, fac proteste, scriu la Avocatul poporului, la Curtea Constituțională, la Coana Europă, oriunde, și până la urmă chiar reușesc să schimbe lucrurile. Oamenii ăia apar rar sau deloc la TV, nu auziți de ei, dar vă garantez că își tocesc mult nervii ca să scoată rezultate ca astea, astea sau astea.

2% nu e mult, dar e greu de dat, birocratic, o bătaie de cap de care nu avem timp și chef și lasă că oricum nu contează, se descurcă ăia și fără mine. La fel și drepturile omului. Nu sunt sexy, nici fluffy, și mai ales în epoca pe care o trăim sigur au luptat unii deja pentru ele și le ai și tu, din oficiu. Dar vine și ziua aia când ajungi să le simți lipsa și-ți dai seama că nu erai atent, aveai o urgență, când niște parlamentari proști ți le-au luat.

Cu drepturile astea e cam ca topping-ul de pizza, poți să trăiești doar cu blatul, nu mori de foame, dar ce viață e aia? Așa că dacă nu ați făcut deja declarația aia de venit pe 2015, ați fost leneși ca mine, hai cu cei 2%. Anul ăsta vă recomand numai trei organizații. Lucrez cu ele și știu sigur că fac treabă:

APADOR-CH

ApTI

Ce-Re

Sigur găsiți ceva să vă placă la una dintre ele 🙂

PS. Pizza aia e reală, felia fără topping e aia dictatorială, fără drepturi 😉

Etichete: , , , , , , , , , ,

17 comentarii la “2% nu e mult, de ce e greu de dat?” Subscribe

  1. Hash 24/05/2016 at 01:40 #

    Da’ bine că acum ți-ai găsit ți tu să zici despre astea… Cu 1,5 zile înainte, deci useless (că nu avem toți de completat declarații dintr-alea către Fisc).
    Eu, ca angajat, n-am grija acestor termene… pînă anul ăsta s-au găsit mereu niște unii care să mă roage să depun declarația aia pentru ceva copii cu dizabilități (ceea ce, evident, nu-i rău) doar eu mi-aș fi dorit să încurajez o organizație care ar împrospăta marcajele turistice montane. Folosind Internetul, mi-a fost greu să reușesc asta. Acum, dacă scriai articolul ăsta la ora 23:30, încă puteam să zic ”Dollo, n-am putut unde-aș fi vrut, hai să trimit spre cei de care zici”. Dar ora la care ai publicat articolul e 12:59 (23 mai). Nu știu de ce l-ai mai publicat.

    • Dollo 24/05/2016 at 04:36 #

      25 mai e termenul de depunere, e pe ultima sută dar nu tardiv.

      • mihai 25/05/2016 at 15:03 #

        Am depus azi-dimineata, online (saru’mana, Dollo, ca altfel mergeam la posta!). Deci ii desfid pe cei ce pretind ca 23 mai e tardiv.

        Am donat catre ApTI. Si, data viitoare cand te vezi cu ei, spune-le sa treaca pe pagina aia a lor si datele care trebuie completate in formulare cand vrei sa le donezi, sa nu trebuiasca sapat.

  2. florin 24/05/2016 at 08:34 #

    Eu sunt de partea cealalta a baricadei: strang declaratii 230 de la colegii mei si le trimit eu la posta, cu confirmare de primire. Beneficiar: unicul spital din tara pentru copiii cu diabet.
    Deh, sunt mai pragmatic si pun sanatatea inaintea idealurilor astea mai inalte, gen democratie.

  3. Stefan Bragarea 24/05/2016 at 09:33 #

    @Florin si dna Benezic
    1. Daca un lucru ar fi simplu si logic, din ce ar mai trai birocratii.
    2. Marturisesc ca eram donator APADOR, dar dl Florin m-a convins. Il rog pe aceasta cale sa-mi transmita coordonatele spitalului cu pricina. Asta nu inseamna dezicere de valorile democratice (Florin greseste) ci stabilire de ordine intre prioritati
    3. @Hash – Daca o femeie ar face lucrurile in timp util, nu ar mai fi femeie…
    A bon entendeur, salut!

    • florin 24/05/2016 at 09:55 #

      E vorba de Fundatia Cristian Serban, de la Buzias, langa Timisoara: http://www.ccserban.ro/
      Cred ca se gaseste pe site un model de declaratie.

  4. mihai 24/05/2016 at 09:47 #

    Dar statul chiar vireaza 2% catre beneficiari? sau e 1,58%? 🙂

    • florin 24/05/2016 at 10:09 #

      Cred ca e 2% din cei 16%.

      • Dollo 24/05/2016 at 10:09 #

        Dap

  5. Stefan Bragarea 24/05/2016 at 11:53 #

    Dap what?
    Frailty, thy name is woman!

    • Dollo 24/05/2016 at 20:44 #

      Da, e vorba de 2% din impozit și da, statul virează acești bani către ONG-uri.

      • Stefan Bragarea 28/05/2016 at 12:47 #

        Dnă Benezic
        Pentru un ziarist/reporter cu experiența dvs asta este o naivitate de neiertat!
        Ați verificat vreodată modul în care statul virează acești bani? Eu, care sunt un sceptic, am făcut-o….
        De atunci donez bani – evident în măsura pe care mi-o pot permite – STRICT personal.
        Cu tot respectul pe care vi-l datorez și stupefacție legată de naivitatea de care dați dovadă!
        Și cu bune urări

        • Dollo 29/05/2016 at 12:20 #

          În ce mod ați verificat că statul nu direcționează acești bani? Conform informațiilor pe care le am de la câteva organizații cu care colaborez, inclusiv cele menționate aici, statul le virează anual niște sume de bani aferente acestui 2%. Într-adevăr nu ai posibilitatea ca organizație să afli cine ți-a donat, dar poți afla suma și localitatea din care vin banii. De aceea sunt curioasă care e sursa suspiciunii dvs.

        • mihai 29/05/2016 at 14:59 #

          Cam asta sugeram si eu prin intrebarea mea. Contribuabilul nu are posibilitatea sa verifice ca banii lui s-au dus catre ONG-ul respectiv. Si ma intrebam daca ONG-ul primeste niste rapoarte detaliate aferente banilor, sa existe posibilitatea ca Gigi Taxpayer sa verifice la ONG ca statul chiar i-a transmis toti cei 2%.

          Da’ vad ca nu sunt suficient de detaliate, din ce zice Dollo mai jos. Intr-adevar, e si o chestiune de protectie a datelor personale aici. Dar si auditarea completa a traseului banilor mi se pare importanta. In fond, la cat se fura in tara asta, n-ar fi mare scofala ca un functionar sa primeasca verbal o indicatie de la ministrul de finante, sa mute accidental o virgula ca sa nu depasim deficitul structural…

          • mihai 29/05/2016 at 15:00 #

            ^din ce zice Dollo mai SUS.

          • Dollo 30/05/2016 at 10:26 #

            Revin cu un răspuns, după ce am mai întrebat oameni: singurul care poate afla ce s-a întâmplat cu banii lui este contribuabilul care poate cere ANAF dovada că i-au fost virați banii în contul respectivei entități.
            Auditarea traseului, la acest mod de organizare a lucrurilor, mie personal mi se pare imposibilă. Oricum vorbim de sume foarte mici, care nu reprezintă nici pentru contribuabil motive suficient de serioase pentru munca asta detectivistică = pierdere de timp.
            Apoi, nici organizația nu are mari câștiguri de pe urma lor, decât în cazul în care se strâng de la zeci de mii de oameni – cum e cazul SMURD, al asociațiilor care se ocupă de copii cu autism sau de biserică (ăștia sunt în topul destinațiilor sumelor din 2%). Ori de regulă campaniile astea pentru 2% reprezintă mai mult un mijloc de conștientizare a cetățenilor, și mai puțin un mod de a aduna bani cu care să poată funcționa în mod real o organizație serioasă.

  6. ioana 30/05/2016 at 19:43 #

    Uite o veste care o să te înveselească: mi-a spus contabila că anul ăsta i-au cerut mulți clienți să doneze cele două procente. Ea le mai zicea anii trecuți, dar nu se înghesuia nimeni în afară de mine (care, dacă pot deturna și un bănuț din haznaua statului, o voi face cu multă plăcere). Ăia, că hîr, că mîr, nu se înghesuiau să facă minimul efort de a-i spune măcar ei să caute datele vreunui ONG care le era mai pe plac și să completeze declarația. Dar anul ăsta au vrut mulți din proprie inițiativă 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.