Șarmantul domn Luca, de la Pensionatul de fete

Cum se vede azi educația de pension a fetelor din epoca interbelică, prin ochii unui elev de 16 ani, dezinvolt, amuzant și cuceritor.

„Dacă nu vom face educație fetelor, apoi și ostenelile bărbatului vor fi zadarnice!” – ar fi zis Barbu Știrbei, înainte de a purcede la înființarea Pensionatului domnesc de fete din București. Am aflat asta aseară, când am nimerit la unul dintre cele mai interesante și amuzante tururi ghidate, organizat de A.R.C.E.N. cu ajutorul elevilor actualei Școli centrale.

Smaranda și Luca ne-au preluat de la intrare și ne-au explicat cine, cum, când și de ce a făcut această școală, pentru „formarea de mame, fiice și soții bune”. Luca are numai 16 ani, o dezinvoltură și un șarm cu care (cred eu) domină cam multe fete-eleve ale pensionatului actual, și mi-a spus la finalul turului, când l-am întrebat evident admirativ ce se gândește să devină, că vrea doar să fie fericit.

Filmul de mai jos reprezintă mare parte din turul oferit de cei doi aseară, în care au fost și mici stângăcii, dar și multe informații interesante, pe care eu una, bucureșteancă născută, crescută, cum s-ar zice, nu le știam. Între opriri și prezentări, cei doi făceau mici ajustări de acting, într-una dintre pauze l-am auzit pe Luca atrăgându-i atenția Smarandei că „vezi că te uiți cam mult în hârtii, și nu e OK”, la care ea, cuminte, i-a răspuns „știu, sorry”. Dar ăsta la care am nimerit eu a fost unul dintre tururile de început ale serii muzeelor, cu siguranță că până la 2 noaptea când s-a terminat cei doi au reușit să învețe pe de rost prezentarea aia destul de stufoasă 🙂

Reacțiile audienței au fost foarte bune, oamenii s-au minunat de aplombul celor doi și au râs la glumițele lor, au aplaudat și i-au felicitat la final, iar copiii din asistență au fost în general atât de captivați de ce au auzit, încât la un moment dat o mamă a simțit nevoia să-i completeze fiicei ei informația dată de ghizi. De exemplu la momentul „Nu e voie și nu e bine să urmezi o facultate, pentru că asta e treabă de bărbat. E voie și nevoie să te măriți cu un bărbat bogat, pentru că asta te va face fericită…. Ai voie, dar nu e bine să divorțezi!” – mama i-a strecurat fiicei imediat un îngrijorat: „Dar astăzi fetele au voie să facă orice vor, mami, da? Asta să ții minte, tot ce vor ele pot să facă!”.

P.S. Știu că în general e privită ca o hipsterelă noaptea asta albă a muzeelor, că de ce nu te duci la muzeu în restul anului, cică, însă uite că uneori mai ai și surprize din astea plăcute, pe care nu le poți întâlni în timpul anului.

Etichete: , , ,

One Response la “Șarmantul domn Luca, de la Pensionatul de fete” Subscribe

  1. o femeie 31/05/2016 at 16:01 #

    frumoasa ideea de prezentare cu liceeni!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.