La ce sunt bune șpăgile electorale

Dreapta românească începe să învețe din greșelile trecutului și recuperează spectaculos. În bucătărie la mama.

colaj

 

Vă ziceam acum trei ani că dreapta românească nu e bună nici la gătit, dar ciclurile electorale nu au trecut degeaba peste politicieni, au învățat încet, încet, din greșeli, să fie mai buni, mai reliable, cum ar zice englezu, și uite că putem azi să afirmăm, cu sentimentul datoriei împlinite, că dreapta românească a început în sfârșit să fie utilă măcar în bucătărie. După chibritele Elena Udrea, și-au demonstrat utilitatea din plin cănile cu Sulfina Barbu și Monica Macovei.

Mama le avea de când ambele doamne îi cereau votul, pentru parlamentul național și pentru parlamentul european. La rețeta asta, însă, mai avea nevoie de două recipiente similare, și cum opțiunile electorale de anul ăsta ale mamei nu s-au mișcat deloc bine în direcția asta a șpăgilor, a apelat la două căni pe care le primisem eu dintr-o campanie socială pentru îmbunătățirea imaginii romilor. Asta a fost ultima aroganță comisă în bucătărie de mama, cu ocazia pomenii pe care a făcut-o, ca de fiecare dată, cu o săptămână înainte de Moșii de vară – că în ziua moșilor e prea aglomerată biserica.

drob2

Rețeta e aia normală de drob, pe care deja v-am mai spus-o, doar că tocătura de drob nu a pus-o în formele de cozonac, ca până acum, ci a umplut cu ea cănile. La fund și deasupra a pus câte un ou crud, astfel încât după finalizare ouăle să fie ca niște capace ale sulului de drob. Cănile legate cu folie de plastic la gură au fost apoi fierte în cuptor într-o cratiță cu apă. După vreo 20 de minute, când oul de deasupra părea fiert, le-a scos. După răcire le-a băgat la frigider și abia a doua zi le-a scos, cu grijă, din interior.

drob3

Pentru că felia de drob astfel rezultată a încântat-o, mama mi-a zis să-i transmit lui Nicușor Dan că de data asta l-a votat așa, fără cană, dar data viitoare nu-l mai iartă 😉

Altfel, s-a consumat ieri încă o pomană reușită, la mama lu Dollo.

pomana

Etichete: , , , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.