Queen fără Freddie și 20 de ani prea târziu

Dar la cât le-am ascultat/piratat muzica, din liceu și până acum, ar fi meritat oricum, chiar și fără Freddie, și obosiți de viață, să le plătesc un bilet la concert.

scenaț

Se întreba cineva aseară dacă Queen mai merită ascultat fără Freddie Mercury. Și eu aveam aceleași dubii, dar s-a întâmplat că de Crăciun am primit cadou un bilet la concertul de aseară, așa că n-am zis nu. După cum zicea un binecunoscut personaj masculin într-o carte celebră, și eu sunt de părere că mai bine îmi amintesc cu plăcere de un obiect frumos, dar întreg, decât să-l refac din cioburi și să am permanent în fața ochilor crăpăturile și lipiturile. Pentru că Adam Lambert nu e Freddie – o știe toată lumea, o declamă și el pe scenă – iar concertul a fost o copie la scara actuală a posibilităților vocale și intrumentale Queen din epoca de glorie, am avut aseară senzația că privesc un obiect iubit, recompus din cioburi care nu s-au potrivit chiar prin toate colțurile.

Dar…, există mai mulți de dar în această situație.

Unul ar fi că, la vremea lui, unii dintre noi nu am avut norocul să vedem „obiectul” în toată splendoarea. Ne spunea retoric Brian May aseară pe scenă dacă știm de cât timp voia să facă asta, să ajungă în România! Nu ne-a zis de când și mai ales de ce nu a făcut-o, dar cam știm cu toții. România nu a fost deschisă la astfel de evenimente înainte de 89, iar după, multă vreme nu a fost probabil rentabil un concert aici. O să revin cu rentabilitatea asta (pentru organizatori) ceva mai încolo, deocamdată trebuie să recunosc că la cât le-am ascultat/piratat muzica, din liceu și până acum, ar fi meritat oricum, chiar și fără Freddie, și obosiți de viață, să le plătesc un bilet la concert.

may

Al doilea „dar” ar fi că, după moartea lui Freddie, ceilalți membri ai formației au cam avut soarta văduvei indiene. Ce să facă dacă i-a murit bărbatul, să se sinucidă cu el pe rug sau să se recăsătorească? Se vede treaba că ce a rezultat e ceva între cele două, dar în fine, oamenii trăiesc și au dreptul să-și urmeze pasiunea indiferent de circumstanțe. Oricum cei rămași nu erau niște simpli executanți de partituri în spatele solistului, erau compozitori și performeri la fel de valoroși, pe segmentul lor, ca și Freddie Mercury. Piesele celebre care au răsunat aseară și de pe scenă și din piepturile exaltate din piață au fost compuse, în mare parte, fie de toată trupa, fie de oameni care acum nu mai sunt în ea, ca Freddie sau John Deacon, care a decis să se retragă și el după moartea lui Freddie.

Multe piese nu au sunat la fel cum le-am auzit/văzut pe casete în înregistrările de pe Wembley sau alte stadioane ale lumii, iar de vină nu a fost numai vocea lui Lambert (bună de altfel), ci și oboseala lui Brian May sau Roger Taylor. Oamenii se apropie de 70 de ani, e de mirare că mai pot și atât.

lambert

Am remarcat aseară în public multe cupluri părinți-copii, iar media de vârstă a fost destul de mare. Pentru majoritatea dintre noi, asta a fost ocazia unică în viață de a vedea legenda cu care am crescut și care ne-a definit, probabil, gusturile muzicale. Chiar și așa, îmbătrânită și ea, legenda asta ne-a oferit o seară frumoasă, în care am avut senzația, câteva clipe, că am fost și noi pe stadioanele alea ale lumii pe care Queen le umplea în anii 80, că am bătut ritmul „Radio Ga Ga” și am cântat cu voci răgușite de chiote și bere „Love of my life”, acompaniați subtil de chitara clasică a lui May. Pentru bucuria asta a meritat o derogare de la „regula obiectului întreg”. În fond, nici ei, nici noi nu mai suntem ce am fost 😉

Cât privește organizarea concertului, probabil nu spun noutăți, dar cred că ar trebui spuse mai des, poate le remarcă cineva. Pentru mine e prima dată când merg la un concert în Piața Constituției și foarte probabil ultima. Nu mai am legende de văzut și nici nu întineresc. Dar am remarcat ironia evidentă din timpul concertului, în care câteva mii de piepturi brave cântau I want it all and I want it now sau I want to be free – sau orice alte piese celebre Queen, care proslăvesc spiritul liber și rebel – dar în același timp eram captivi (de bună voie) ai unor șmecheri care făceau profit nesimțit pe seama noastră.

Pe o caniculă ucigătoare, să-i interzici omului (care oricum a plătit niște milioane bune pe bilet) să intre la concert cu apa de acasă, doar ca să-i vinzi tu paharul cu apă de 200 400 de ml cu 7,5 lei e ca și când ai pus stăpânire pe toată rezerva de apă a globului pentru câteva ore. Oricum ăsta ar fi the next best step. Apoi, invenția asta cu jetoane de 5 lei bucata, cu care să cumperi mâncare și băutură de la standuri, a fost următoarea găinărie. Pentru că altfel nu văd de ce toate prețurile erau de la 1 jeton jumate în sus, când puteau foarte bine să tipărească și jetoane de 7 sau 8 lei, dacă tot s-au complicat cu sistemul ăsta de tipărit bonuri valorice. Eu am cumpărat două jetoane și am rămas cu o juma de jeton amintire, de la Queen, ceea ce a făcut ca de fapt apa cumpărată să fie 10 lei paharul, nu 7,5. Desigur, teoretic te poți duce să răscumperi jumatea aia de jeton, în 24 de ore sau așa ceva, dar ….

Oricum, slavă zeilor rockului, eliminarea apei s-a făcut în mare parte pe căi naturale și necostisitoare. Atât transpirația cât și mersul la budele ecologice aglomerate și infecte, ca de obicei, au fost gratis.

Probabil mai gratis decât atât nu a fost concertul decât pentru angajații ministerelor din piață și pentru apropiații lor. Judecând după numărul de ferestre luminate la orele târzii și după siluetele care se profilau pe acoperiș sau pe la geamuri, a fost ceva audiență și în mediul bugetar 😉

Ca o concluzie personală, îmi pare rău că nu m-am născut într-o altă țară, care să-mi permită să călătoresc și să-i pot vedea pe Queen în epoca lor de glorie, îmi pare rău că nu l-am văzut în realitate pe Freddie purtând hlamida purpurie și coroana pe care le plimba cu mândrie pe scenă la finalul concertelor, în imnul God save the queen, și că în loc de asta l-am văzut aseară pe Lambert purtând un sacou din Lamé, o coroană și un lanț gros auriu la gât, ca regii manelelor noastre (cam așa, dar pe auriu), dar până la urmă atât s-a putut. Cu un rege sau altul, The show must go on. Altfel, timpul trece, iar lucrurile nefăcute la timp se răzbună.

Etichete: , , , , , , ,

9 comentarii la “Queen fără Freddie și 20 de ani prea târziu” Subscribe

  1. una 22/06/2016 at 22:50 #

    De acord cu tine, în cea mai mare parte. Această versiune de Queen este the best we’ve got, mai bună decât nimic.
    Totuși, aș avea o observație apropo de afirmația ta „Piesele celebre care au răsunat aseară și de pe scenă și din piepturile exaltate din piață au fost compuse, în mare parte, fie de toată trupa, fie de oameni care acum nu mai sunt în ea, ca Freddie sau John Deacon, care a decis să se retragă și el după moartea lui Freddie”. O să te surprindă, dar Brian May a compus muuulte piese definitorii pentru Queen și cântate ieri seară: Fat Bottomed Girls, Hammer to Fall, I Want it All, Tie your Mother Down, We Will Rock You, Who Wants to Live Forever. Iar Radio GaGa e a lui Roger Taylor. Una peste alta, raportul de forțe nu era chiar atât de disproporționat…

    • Dollo 23/06/2016 at 09:00 #

      Da, ce voiam să spun e că toți au compus, fie ca echipă, fie individual, deci nu era drept să renunțe după moartea lui Freddie, fie și numai pentru asta.

  2. Ina 23/06/2016 at 00:20 #

    First things first, ma bucur sa vad ca si tu ai fost la concertul de (la ora asta deja) alaltăieri. In zona aia a Pietei am stat si eu in timpul concertului, dar nu te-am zarit :). Poate eram mai atenta la fetze daca stiam ca mergi si tu 😀
    Sa stii ca eu nu am stat pe gânduri când am auzit ca Queen concertează in România, fie si cu Adam Lambert. M-am gândit cam care ar mai fi sansele ca sa ii vad live in viata asta si răspunsul a venit de la sine. Nici nu stiam cine e Adam Lambert si nici de-acum nu o sa il caut. Am venit pt ce a mai rămas din Queen, pt ca le iubesc prea mult muzica încât sa ratez sansa vietii de a-i vedea. Ca sa iti faci o idee, am călătorit pe caldura asta groaznica peste 1200 km ca sa ii văd, pe deasupra si cu o burta de sarcina impunătoare 🙂 . Si nu regret o secunda! Nu, nu or mai fi ei ce erau cândva, dar tot datorită lor trupa a ajuns atât de iubita, si asta nu-i de ici colea 🙂 .
    Am rămas si eu plăcut surprinsa de copiii prezenti la concert, care dansau si cântau cot la cot cu mine, mult mai bătrâna. Nu este chiar totul pierdut, totusi, daca tanara generatie apreciază niste „monștri sacri” si fac nota discordanta la cocalareala care pare ca a cuprins intreaga tara.
    Pe ici-colo unele momente păreau a fi trase de par, cu Adam încercând sa imite gesturile lui Freddie, dar am trecut peste asta. Din contra, mi-a facut pofta sa revăd concertele lor de pe dvd-urile cumpărate, înregistrări de o buna calitate si care o sa-mi mai atenueze regretul ca Freddie nu mai e in viata.
    „Chapeau” in fata Queen, asa in formatia incompleta, pentru ce au arătat la concert, pentru respectul purtat fanilor. Puteau sa isi traisca batranetile linistiti, dar probabil ca si ei doresc sa re-culeaga rodul muncii de-o viata, iar multimea care canta la unison cu ei spune multe. M-am bucurat si ca au proiectat imaginea lui Freddie din timpul concertelor; am văzut multi ochi umeziti in momentele alea.
    Nici eu nu prea mai am legende de văzut in viata asta si cu siguranta nu o sa mai bat atata amar de drum pt un concert. Restul detaliilor organizatorice au contat mai putin pentru mine. Dar cu siguranță destule persoane o sa se gandeasca de 2,ori înainte de a mai merge la un concert organizat in acest stil. Si apropo, paharul de apa avea 400 ml si costa 2.5 jetoane, deci 7.5 lei. De 2 ori mi-am facut „refill” si m-au taxat la fel. Sau poate la alte standuri de acolo cantitatea era mai mica, sau au micaorat volumul de apa vandut in toiul concertului când setea era mai apriga 😀 Altceva ce m-a deranjat a fost fumatul in inghesuiala aia. Am fost nevoita sa mă mut periodic din cauza asta. Oare nefumatorii nu au si ei dreptul sa savureze un concert fără a tusi din cauza fumurilor altora (si la propriu, si la figurat)?
    Ma opresc din scris ca si-asa am debitat prea multe 🙂
    Felicitari inca o data trupei pt ideea concertului in Romania, iar noua pentru ca am avut sansa sa ii vedem live si sa ne incante!

    • Ina 23/06/2016 at 08:31 #

      Edit: Un pahar de apa de 400 ml costa 1.5 jetoane. Din graba, am greșit si eu aseară 🙂

      • Dollo 23/06/2016 at 08:55 #

        Da, Ina, ai dreptate, paharul era de 400, din ăla de carton, Cola gen, dar asta nu justifică prețul ăla.
        Dacă tu oi fi fost singura cu burtă din zona aia cred că te-am și văzut, adică sigur am trecut în drum spre standuri la un moment dat pe lângă o burtă și m-am întrebat ce curaj pe femeia care a venit pe căldura asta aici 🙂

        • Ina 23/06/2016 at 11:14 #

          Evident ca era hotie la drumul mare gaselnita cu modul de a vinde apa. Măcar de-ar fi dat sticlute de 0.5 l ca sa bei apa când ai chef, sa poti închide sticla daca nu o bei pe toata.
          Am zarit câteva femei însărcinate la concert, deci nu stiu daca eram eu aia pe care ai vazut-o. Doar daca cea pe care ai vazut-o avea rochie care se leagă dupa gat. Curajul cel mai mare cred ca l-au avut parintii care si-au adus copiii de 6-7 ani la concert. 🙂

  3. Mirel 23/06/2016 at 08:50 #

    Felicitari pentru curaj si bunavointa, multumesc pentru comentarii si asa este punct cu punct. eu, stiind ca e si cald si nu tocmai ce as fi vrut am renuntat. Viata merita traita YES, astfel incat acum uitandu-ma la copiii mei incerc sale las toata libertatea alegerii, cata o mai pot avea pt ca ei chiar daca financiar sunt ok am senzatia de multe ori ca sunt mai putin visatori si doritori decat eram noi.

  4. mihai 23/06/2016 at 11:41 #

    Eu am căpătat un respect deosebit pentru Brian May de vara trecută când am aflat că, de când nu mai are cântări în serie, a hotărât că e cazul să-și termine doctoratul început în 1970. Așa că, începând din septembrie 2007 este doctor în astrofizică!

    https://en.wikipedia.org/wiki/Brian_May#/media/File:Rock_Star_and_Astrophysicist_Brian_May_Visits_Paranal.jpg

  5. Pache 27/06/2016 at 17:05 #

    Am avut șansa să îi văd pe cei de la Queen în cele doua variante de solist cu care au lucrat mai mult decât pentru un concert: Paul Rodgers (în concert în Belgrad) și Adam Lambert (2 x Koln și în București).

    Câteva concluzii personale:

    * Paul Rodgers era de o varsta cu ei și asta se simțea în dinamica melodiilor – avea și un timbru vara nu se potrivea 100% cu melodiile clasice dar au scos împreună un album (cosmos rocks) pe care îl ascult cu plăcere
    * Adam Lambert are o voce prolifica și ofertanta deși cred ca trebuie sa mai lucreze la dinamica ei
    * În comparație concertul din Koln de acum o luna desfășurat pe stadionul de fotbal a avut berea la 5 euro – singura diferența era ca erau agenți mobili cu butoaie în spate care iti umpleau paharul. În rest se străduiau sa iti vândă cat mai multa spuma din cei 500 ml de bere. Paharele nu erau de unica folosință și aveau o garanție de 1 euro. Biletele la golden circle au costat 130 euro nu 370 RON. Partea buna ca pe baza biletului aveai transport gratuit gara – stadion
    * E clar ca cine ajunge la concert Queen a trecut de we are the Champions si radio Gaga – spectacolul oferit a fost pe măsură și în ciuda vârstei May și Taylor nu mi s-au parut deloc obosiți când venea vorba de muzica și performance.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată