No money, no roaming, no card și o pomană bulgărească

Când pleci în vacanță înainte de ziua de salariu, îți anulezi roamingul de nervi, iar bancomatul bulgăresc nu recunoaște cardul colegului de călătorie

eu

Se făcea că plecasem cu două zile înainte de salariu, ca să mai prind ultima plajă pe anul ăsta la Shabla. Aveam în buzunar fix 32 de leva, rămași de data trecută. Cu 15 am cumpărat vigneta bulgărească din vamă, iar pe restul plănuiam să-i investim profitabil în niște midii natur asortate cu un rose, evident și cu alte leva ce aveau să fie extrase din bancomatul de lângă primăria Shabla, de pe cardul colegului de călătorie.

Socoteala din cap nu s-a potrivit cu aia din teren, că bancomatul de la primărie a refuzat să ne dea bani, dintr-un motiv numai de el știut. Ne-am impacientat și nu prea, gândind că poate o fi vreo sincopă, doar că acel card se mai întâmplase să nu meargă și în alte dăți, așa că era posibil să fie și acum cazul. Iar speranța noastră în el era, căci cardul de salariu, care mersese de fiecare dată, era acum uscat ca o zi toridă de vară în așteptarea ploii.

Am hotărât să amânăm deznodământul până la cină, știind că la bulgari e imposibil să rămâi nemâncat, așa că ne-am cazat la hotel, am mers la plajă, am făcut prima baie și, lenevind la soare, am început să ne jucăm de-a „cu ce deschidem masa la Lavața în seara asta?”. În mijlocul dezmățului pantagruelic verbal s-a insinuat un sms de la Vodafone, care anunța că de acum îmi pot folosi telefonul și când sunt în străinătate, că s-au gândit ei să ofere 15 minute contra 50 de cenți, dacă am opțiunea Roaming Start activată. Știind că data trecută când fusesem aici, același Vodafone mi-a făcut bucuria să-mi ia cei 50 de cenți din cont fără să mă întrebe dacă vreau sau nu opțiunea asta – au luat banii la primul apel/sms primit sau dat – am zis că de data asta să le-o iau înainte și să dezactivez opțiunea aia pe care oricum nu o solicitasem.

Zis și făcut, steluță-o-sută-diez, roaming, dezactivare, gata. Ne-am mai distrat apoi un pic pe seama companiei de telefonie mobilă, care uite cum mai încearcă ea să ciupească, amărâta, în vremurile astea faste ale internetului wi-fi de la hoteluri, în care oamenii nu mai sunt robii roamingului, ci vorbesc bine mersi gratis pe țap sau skype. Ha, ia de aici Vodafoane, că nu mai am nevoie de opțiunile tale de rahat, pe care mi le bagi pe gât fără să mă întrebi, mama ta de hoțoman, te reclam eu la OPC când ajung acasă etc.

vodafone(Mărturisesc că de data asta nu am citit cu atenție mesajul, știind din experiența trecută că opțiunea aia se activează automat la primul apel. Acum scria că dacă o activezi îți ia banii la primul apel. Nu mai am o dovadă că data trecută au activat opțiunea automat la primul apel, pentru că am șters mesajele între timp, dar știu sigur că așa a fost pentru că am și avut această discuție pe plajă, indignată că mi-au luat deja banii pentru un apel primit de la un număr necunoscut la care nici măcar nu am răspuns.

A nu se înțelege greșit, nu am nimic cu roamingul, îl am activat de ani de zile, dar prefer să-mi gestionez singură costurile, să răspund numai acelor apeluri importante, deci numai pentru alea să fiu taxată, nu să-mi bage ei pe gât o taxă aiurea la primul apel primit.)

Foamea a venit la pachet cu grija că dacă totuși cardul ăla cu bani no să meargă nici la cârciumă, ce facem, cerem să plătim înainte ca să fim siguri că n-o să spălăm vase? Ne-am gândit o clipă cum ar fi să-i cerem bani împrumut patronului hotelului la care stăm de ani de zile, și care ne cunoaște, să-i zicem că uite, domnule, am venit mai devreme cu două zile de salariu, dă-ne și nouă să avem de-o midie, și-i treci în contul camerei pe care oricum o plătim la plecare.

Oricât părea de amuzantă ipoteza că Ivan Ivanov o să ne împrumute cu bani de buzunar am decis până la urmă să facem ce face orice român când nu are bani, adică să schimbăm 100 de euro. Am ajuns la hotel, am intrat pe net, homebank (unde mai nou am renunțat la token în favoarea sms-ului) ca să schimbăm euro și să punem ceva bani pe cardul ăla de salariu uscat, de care ziceam mai devreme.

Numai că, ce să vezi, fără roaming nu vine nici sms-ul cu codul de conectare la bancă (cine m-o fi pus pe mine să renunț la token în favoarea sms-ului?!), așa că hai, steluță-o-sută-diez iar, ca să reactivăm roamingul, ca să primim sms-ul, ca să schimbăm suta de euro în lei, ca să putem scoate leva din bancomat sau măcar să plătim cu cardul valid la restaurant.

Țeapă! Odată ce ai dezactivat roamingul, gata, nu mai ești în rețea, ești practic fiul ploii, pierdut în Bulgaristan unde nicio altă rețea nu te mai cunoaște. Mai poți să-ți activezi roamingul pe my Vodafone, contul online de la ei de pe site, asta dacă îl ai gata făcut. Eu nu-l aveam, că ce-mi trebuie? Așa că m-am apucat să-mi fac. Aveam net, dar brusc constatam că fără roaming viața nu are sens. Sau, oricum, bani. Numai că nici cont my Vodafone nu poți să-ți faci, fără codul de activare pe care urmează să-l primești, exact…, prin sms.

În timp ce făceam inventarul covrigeilor și fructelor cu care venisem la noi – dacă ne ajungeau de mâncare două zile până intra salariul pe cardul ăl bun – vedem că în restaurantul hotelului un popă ține o slujbă de pomenire, în fața unei mese cu de toate, în jurul căreia oamenii țineau lumânări în mâini. Pomană! Ce-ți poți dori mai mult de la viață când n-ai bani, nici card, nici mai ales roaming? Să fii într-o țară ortodoxă în care se face o pomană. Doamne ajută!

Am decis că vrem să mai venim la hotelul ăsta și am rezistat tentației de a ne insinua fraudulos printre meseni, mai ales că erau puțini și păreau cunoscuți de-ai patronului, așa că am ales varianta mergem 20 de km până în Vama Veche, scoatem lei din cardul care nu merge la bulgari, schimbăm în leva la vamă, reactivăm roamingul și ne întoarcem victorioși cu de toate.

Pe drum, în Shabla am zis totuși să-i mai acordăm o șansă bancomatului primăriei, să vedem dacă s-a răzgândit în privința cardului refuzat. Când am văzut primii o sută de leva ieșiți prin fanta aia a fost ca la jackpot. Niște cucoane de-ale locului ne-au privit suspicioase, cred că și acum sunt convinse că niște românași le-au prădat bancomatul cu un card fals, la câtă bucurie era pe noi.

vodafone2Când ne-am întors la plajă cu teșchereaua plină și am ocupat masa obișnuită de la restaurantul de pe faleză eram în stare să cumpărăm toată șandramaua. Cash sau cu cardul, fără număr. În portofelul oricărui pârlit de român se ițește la ocazii fibra de cocalar nabab. N-am dat bine comanda de midii că mesajele au început să pocnească precum popcornul în telefon.

Sms-ul de la bancă, sms-ul de activare a contului my Vodafone, sms-ul prin care rețeaua îmi ura bine am venit acasă, îți mulțumim că ai folosit roamingul, ce notă i-ai da pe o scală de la 0 la 5, l-ai recomanda și prietenilor? Yeah, right!

Telefonul prinsese printr-o minune semnal din Vama Veche, aflată la 20 de km depărtare, și credea că sunt în țară. Mi-am validat contul my Vodafone, am reactivat și roamingul și acum stau cu ochii ca pe butelie pe el să nu care cumva să-mi bage iar pe gât taxa aia de Roaming Start.

Happy and tasty end!

midii

Etichete: , , , , , , , ,

7 comentarii la “No money, no roaming, no card și o pomană bulgărească” Subscribe

  1. Adriana 30/08/2016 at 11:37 #

    Pfuu!Io ma duceam la pomana macar pentru a compara colivele.Sau ei nu au desert funerar?

    • Dollo 30/08/2016 at 19:58 #

      Nu am văzut coliva 🙂

  2. Dana 30/08/2016 at 13:02 #

    Înainte să citesc sfârșitul, mă întrebam cum de nu ştii că undeva pe faleza din dreptul campingului se prinde semnal de România, dacă stai cumva într-un picior 🙂

    • Dollo 30/08/2016 at 19:59 #

      Păi până acum am avut mereu roaming, nu-ți prinde semnalul din țară dacă ai roaming.

      • mihai 05/09/2016 at 09:17 #

        Ba da, daca iti setezi telefonul sa selecteze operatorul manual. Daca il lasi pe automat, intra pe roaming. Daca il pui pe manual, incearca de nebun doar pe ala ales de tine, pana ramane fara baterie.

  3. Xanaxdoo 30/08/2016 at 13:30 #

    In concluzie, midiile alea cu rosé au fost foarte muncite si meritate

    • Dollo 30/08/2016 at 19:57 #

      Cam 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate