Duminică după amiază, pe o vreme mohorâtă, umedă și rece, consilierii municipali USB și-au dat întâlnire cu alegătorii la o cârciumă în centrul Bucureștiului. N-am fost mai mult de 30 de oameni, din care mai mult de jumătate erau membri de partid sau simpatizanți. Pretextul a fost firesc, un soi de dare de seamă a consilierilor generali la 3 luni de mandat. Unii dintre consilieri au fost dezamăgiți de prezența firavă care reflectă interesul scăzut al oamenilor pentru subiect. Dezamăgiți erau oarecum și unii din asistență, dar aveau alte motive. Câțiva au semnalat că i-au scris partidului ca să-și ofere serviciile sau chiar ca să se înscrie în el și nu au primit niciun răspuns. De trei luni de zile.
Cum se fură la primărie
Consilierii USB au raportat că sunt percepuți în general ca o frână la nivelul Consiliului General al Municipiului București (CGMB), niște Gică contra care se tot opun proiectelor de binefacere ale orașului, inițiate de noul primar, Gabriela Firea. Noroc cu majoritatea PSD+ALDE+PMP (UNPR) care votează pe bandă rulantă proiectele și astfel orașul merge mai departe. Au fost date câteva exemple de proiecte controversate, în care consilierii USB s-au opus, nu neapărat pentru că respectivele proiecte ar fi fost rele pentru oraș, ci pentru că nu erau bine fundamentate sau chiar conțineau alocări de fonduri stupefiant de mari și nejustificate.
Un exemplu a fost o hotărâre prin care primăria primise un bust de bronz de la Ambasada Cehiei, gratuit, care urma să fie amplasat undeva în oraș, pe un soclu pe care primăria voia să-l construiască cu 50.000 de euro. Consilierii USB s-au opus pe motiv că nu înțeleg de ce e nevoie de o sumă așa de mare pentru soclul unui bust.
O altă ciudățenie a fost construirea unui așa zis teatru temporar, o clădire în care teatrele bucureștene să se mute pe rând, în timpul lucrărilor la consolidarea propriilor clădiri. Hotărârea nu conținea nici un loc de amplasare a clădirii, nici ce costuri presupune și nici nu avea în spate vreun plan de reabilitare a clădirilor teatrelor din București, ca să justifice necesitatea acestei construcții acum, rapid. Consilierii USB s-au opus, dar proiectul oricum a trecut, iar acum se află în faza cheltuirii unei sume considerabile doar pentru studiul de fezabilitate.
Ultima ședință cu scântei a fost cea în care s-a discutat alocarea a 34 de milioane de euro către spitalele din București. În proiectul de hotărâre figurau sume pentru achiziția de aparatură medicală, sume umflat de câteva zeci sau sute de ori față de prețul normal al pieței de profil. Asta a sărit în ochii consilierilor USB care au semnalat problema. După dezbateri furtunoase, în care li s-a tăiat microfonul și au fost jigniți, consilierii USB și cei de la PNL au părăsit sala de consiliu, dar proiectul oricum a trecut. Ulterior, însă, primarul Gabriela Firea a dat un comunicat în care a recunoscut că sumele respective erau greșite, dar a pus asta pe seama unei erori materiale. „Când ne prindem – e eroare materială, când nu ne prindem – e furt”, a explicat ironic un consilier USB.
Faptul că PSD are o majoritate în consilii face ca opoziția USB să fie mai mult o chestiune de imagine, câtă vreme hotărârile oricum se votează. Deși multe din hotărârile votate în consiliu au probleme de legalitate, nici măcar semnalarea acestor ilegalități către prefect – controlorul legalității deciziilor locale – nu a rezolvat nimic, susțin consilierii, care s-au mai plâns că uneori nici ei nu au acces la informații din primării, fie la Primăria Capitalei, fie la sectoare, și că au ajuns să se și judece cu unele pentru asta (de exemplu cu sectorul 3). Mai mult decât atât, deși legal ar avea dreptul la o reprezentare de 25% în comisiile tehnice ale consiliului (conform numărului de voturi obținute) eu au fost fentați la alegerea în comisii și s-au trezit că abia dacă au un membru din 9 într-o astfel de comisie. Nicușor Dan, de exemplu, nu este membru în nicio comisie.
I-am întrebat de ce nu atacă respectivele hotărâri în contecios administrativ, de ce nu dau în judecată primăria pentru că nu le oferă informații, de ce se limitează în general la o comunicare destul de restrânsă, pe Facebook, și cam atât? Răspunsul a fost că au câteva procese, dar că un proces durează foarte mult, iar USB are un singur jurist angajat și că asta le limitează destul de mult capacitatea de justițiabili.
Cum puteți ajuta USB, după ce l-ați votat
Apoi oamenii, ăia puțini care au venit la întâlnire, au început să pună întrebări diverse, despre metrou, parcări, RADET, Apa Nova, transport, piste de bicicliști, dar răspunsurile care au venit de la consilieri au reflectat mai degrabă un nivel scăzut de informare sau constatarea neputinței lor în raport cu sistemul confiscat de majoritatea politică aflată la putere. La un moment dat Nicușor Dan a explicat că aparatul de lucru al partidului se reduce la acei oameni care au ajuns consilieri și fac asta în timpul care le rămâne după propriul job, câteva ore pe săptămână, când merg la ședințele de consiliu sau la comisiile din care fac parte.
Activitatea de consilier e remunerată mai degrabă simbolic, iar partidul nu are la acest moment acea masă de contribuabili care să-i asigure niște surse de finanțare pentru a plăti avocați sau specialiști în diverse domenii. De aceea partidul face apel la susținători, dacă vor să se implice, fie cu know how, fie cu bani.
De exemplu, pentru că pesemne au înțeles și ei, participând la ședințele de consiliu, că sunt excedați de diversitatea domeniilor în care ar trebui să se priceapă, să voteze sau să contracareze măgăriile altora, consilierii USB au înființat niște comisii de lucru în care îi invită pe bucureștenii care se pricep pe diverse domenii să-i ajute. Comisiile sunt următoarele: Economie, Fonduri UE, Patrimoniu, Transport, Utilități (include Salubritate), Urbanism, Juridic, Sănătate, Protecție socială, Învățământ, Cultură, Mediu, Turism, Animale. Dacă vă pricepeți pe unul din aceste domenii și aveți timp de oferit unei cauze publice, oferiți-vă serviciile trimițând un email pe adresa tehnic[at]usb.ro. E nevoie de ajutor tehnic fie pentru a citi și descifra chichițele dintr-un proiect de hotărâre de consiliu în care se ascund detalii dubioase, fie pentru a redacta proiecte de utilitate publică pe care partidul să le susțină în consiliile în care are membri.
Din ce am înțeles eu, consilierii USB se simt acum precum soldatul trimis pe front ca să-și apere țara, dar căruia țara refuză să-i trimită și niscai mâncare sau uniforme de schimb. Experiența USB ne arată că nu e suficient că i-am votat și trimis în consiliu, trebuie să-i ajutăm cu ce putem fiecare, ca să ducă lupta cu sistemul, care deocamdată îi cam mănâncă cu fulgi cu tot. Dacă îi lăsăm să se descurce singuri vor avea două variante la dispoziție: fie se dau pe brazdă, iau șpagă și trec de partea sistemului, fie se acceptă învinși și pleacă scârbiți din politică.
Totuși, trebuie să vrea și partidul să treacă strada
Și aici a intervenit partea a doua a problemei, semnalată de câțiva dintre oamenii din audiență. Că au trimis emailuri pe site-ul partidului, fie ca să se înscrie în partid, fie ca să-și ofere serviciile de specialitate, ca susținători, și nu au primit niciun semn de la partid. (ieri de exemplu, pe site-ul partidului nici nu mai funcționa formularul de înscriere, dar poate că e doar o sincopă temporară) O duduie din audiență a ținut să-i admonesteze, spunând că dacă vrei cu adevărat, faci ca ea, adică îți printezi adeziunea și te duci cu foaia direct la sediul partidului, unde „a avut și noroc” și a asistat la o ședință. Dar unii nu sunt așa insistenți ca duduia și nici nu țin cu tot dinadinsul s-o traverseze strada pe băbuța nehotărâtă. Partidul, până la urmă, vrea să fie ajutat au ba?
Nicușor Dan a ținut să-și ceară scuze pentru situație, dar a încercat să o și motiveze. Recunoaște că nu e normal ca oamenii să aștepte câte trei luni răspuns la o mână întinsă de ajutor. El spune că acțiunea de extindere a partidului la nivel național a condus la o aglomerare a oamenilor din filialele existente în București (ăia 150 de care vă spuneam astă vară), care nu au timp și capacitate să proceseze toate cererile primite și nici nu vor să accepte membri la grămadă, ca să nu se trezească că partidul e preluat peste noapte de grupuri infiltrate de la alte partide.
Și așa am ajuns iar la aceiași oameni, puțini, din filialele de la București, care trebuie să fie și consilieri locali/generali și în comitetul de primire și procesare a cererilor noilor înscriși. Ba chiar să strângă și 200.000 de semnături până la mijlocul lui octombrie, ca să-și poată duce partidul în parlament. Probabil că după alegerile generale, dacă va fi sau nu în parlament, USR va avea răgazul să-și facă o analiză temeinică a plusurilor și minusurilor și să decidă mai departe cum să procedeze.
Până atunci, însă, dacă mai vreți să ajutați partidul ăsta nou și ușor debusolat, ar fi următoarele căi:
– să strângeți semnături în cercul vostru de cunoștințe – găsiți aici o hartă interactivă cu câte semnături s-au strâns până acum în fiecare județ, de câte mai e nevoie și datele de contact ale persoanelor responsabile. Tot acolo e și formularul de semnături ce poate fi descărcat și completat.
– să vă oferiți ajutorul de specialitate pro bono, dacă vă pricepeți într-unul din domeniile enumerate mai sus, de la juriști, economiști, sociologi până la iubitori de animale.
– să donați bani, fie și numai 10 lei contează, ca să poată partidul să-și angajeze specialiștii pe care nu-i are și să poată duce lupta cu sistemul pentru care tot noi i-am mandatat prin vot. Dacă i-am votat 😉 Găsiți aici și modalitățile de a dona bani și o evidență a sumelor primite de partid de la alegerilor locale încoace.
Ca să preîntâmpin comentarii pe care le-am mai primit, nu sunt membru de partid, nici măcar susținător nu mă pot numi, de vreme ce și eu le-am trimis după alegerile locale un email ca să îmi exprim disponibilitatea de a-i ajuta pe partea de comunicare, atât cât mă pricep, și nu mi-au solicitat până acum ajutorul. Eu o să strâng semnături și de data asta pentru ei, așa cum i-am ajutat și la locale, pentru că este un mod de a face ceva concret pentru orașul meu, în condițiile în care nu vreau să mă implic în politică. Cred că măcar una din cele trei modalități de ajutor expuse mai sus stă în puterea oricărui cetățean. Pentru că am ajuns în momentul ăla în care numai votul nu mai e de ajuns.
Sa nu ajunga si ei un PPDD.
Prioritatea lor daca vor sa creasca, ar trebui sa fie accesul la televiziuni. Apoi niste figuri de lideri care nu trebuie sa fie exotici si care sa poata transmite mesajul si lor audientei Antena 3;). In Romania politica inca se face la televizor, nu pe internet. Odata ce ajung populari, va veni si finantarea, cred eu, din partea publicului lor ținta, care ar trebui sa fie tineri antreprenori in domeniul privat, fara afaceri cu statul.
Pe de alta parte, daca nu sunt in stare sa-si administreze fărâma de partid, ce pretenții pot sa emită pentru ceva mai important cum ar fi un minister sau guvernarea ipotetică?
Prin anii 1960 a ”scăpat” la TV următorul scheci.
Horia Șerbănescu, în calitate de șef de birou, se duce la un șef mai mare să-i aprobe lista cu necesarul de rechizite pentru anul care vine. Respectivul citește și exclamă:
– La ce vă trebuie lame de ras Personna ? (pe atunci o noutate de calitate)
– Să ascuțim creioane. răspunde Șerbănescu
– Dar 1000 (una mie) bucăți ?
– Păi să vedeți, mie îmi crește foarte repede creionul – așa, de pe-o zi pe alta.
– Tovarășu ! Îți bați joc de mine ? Nu se aprobă.
– Ăă… știți ceva tovarășu șef ? Scriem acolo CLAME de ras Personna și vorbesc eu cu secretara SĂ NU-L BATĂ PE ”C”.
Așadar, atunci cînd găsiți prin legile românești vreo șopîrlă, nu vă mai mirați – ea vine de foarte departe, e practic un dinozaur viu și vivace. Un dinozaur comunist, desigur.
Eu le dorescu mult succes. Sper ca pe masura ce se dezvolta, sa prinda si viteza…acum se misca incet.