Scumpul permis auto internațional și miserupistele noastre autorități

Cum se face că în România un permis de conducere internațional costă de zece ori mai mult decât în Germania sau America, iar în alte țări e gratis. Și ce părere are guvernul nostru despre asta.

Am aflat întâmplător că dacă vrei să conduci mașina pe drumuri internaționale – altele decât cele europene în care permisul de conducere autohton este valabil – îți trebuie un Permis Internațional de Conducere. Nu e un act inventat de noi, ci de comunitatea internațională a automobiliștilor, consacrat de Convenția asupra Traficului Rutier de la Viena din 1968, semnată și de România printre 150 de state. Conform acestei convenții, autoritățile din statele semnatare sunt abilitate să elibereze aceste permise internaționale care reprezintă de fapt traducerea în mai multe limbi (de la 7 în sus) a datelor din permisul național. Singura condiție pentru eliberarea acestui act este deținerea unui permis de conducere național, adică dovada că știi și ești apt să conduci un autovehicul pe drumurile publice. Firesc ar fi, deci, ca și permisul internațional să fie eliberat tot de Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor, adică SPCRPCIV.

Așa se întâmplă în alte țări, de exemplu în Germania (unde permisul internațional costă 16.90 euro, valabil 3 ani) sau în Franța (unde e gratis). În SUA, permisul internațional costă 20 de dolari și este eliberat de două dintre asociațiile automobiliștilor (AAA și AATA) fără obligativitatea de a fi membru în vreuna dintre ele. Site-ul Departamentului de stat american trimite oamenii către cele două asociații și avertizează chiar că există oferte înșelătoare pe Internet, mult mai scumpe, cărora nu trebuie să le dai crezare.

În România, același carnet cu câteva foi trase la xerox și capsate în interior costă 850 de lei (193 de euro) și e valabil numai un an. Pentru că este eliberat de ACR (Automobil Clubul Român), entitate privată care condiționează eliberarea acestui permis de înscrierea în selectul club și de plata cotizației pe un an de zile. Nu se știe cât anume costă permisul propriu zis și cât taxa de înscriere și cotizația. Nu ți se spune și oricum nu ai de ales. Nu plătești, nu șofezi.

chitanta

Forma permisului este stabilită în convenția de la Viena și e la fel în toate statele. Diferă numai numărul de pagini, pentru că în unele țări permisul e tradus în mai mult de 7 limbi. Când te duci să cumperi un astfel de permis ți se scrie în el numele și numărul permisului autohton și se lipește poza. Asta e toată filosofia și „munca” depusă pentru eliberarea acestui permis, de aceea probabil țările normale la cap au înțeles să nu ia pielea de pe om când se duce să-l ceară.

permis-romanesc carnet-german

Când am aflat de afacerea asta a permisului internațional, am întrebat de ce e la noi așa scump și de ce nu poate fi și la noi eliberat tot de SPCRPCIV, ca în alte state europene. În fond cât de greu o fi să tipărești niște carnete din carton, cu câteva pagini la mijloc, pe care să scrii la mașină un nume și o serie de permis? Și mai ales cât de scump?

Primii întrebați au fost cei de la permise (SPCRPCIV) și cei de la ACR, deși știam că o entitate privată nu are obligația să răspundă. Și nici n-a răspuns, ba chiar m-a admonestat o cucoană care a răspuns la telefonul directoarei generale, căreia îi trimisesem email, că „nu suntem la interogatoriu aici, să vă spun când vine din concediu colegul care se ocupă de emailuri”.

Întrebările adresate celor două entități erau un pic diferite. La ACR am întrebat cum au stabilit prețul ăsta piperat și câte astfel de permise au eliberat anul ăsta, pentru că aflasem dintr-un articol mai vechi că în 2007, când permisul internațional costa doar 500 de lei, numai ACR Dolj eliberase peste 4000 de permise. Evident, între timp am intrat în UE și ne-am conformat noului permis european, ceea ce o fi scăzut un pic cererea de permise internaționale, dar iată că mai sunt români care vor să șofeze și în afara UE, deci tot au nevoie de el.

permis-international2 carnet-german2

Colegul care se ocupă de emailuri la ACR cred că o fi și acum în concediu, dar așa par a fi și autoritățile. La SPCRPCIV  am întrebat conform cărei legi o entitate privată este abilitată să emită un act oficial, ba chiar să condiționeze eliberarea lui de înscrierea într-o organizație privată, și de ce nu poate și SPCRPCIV să emită permisele astea internaționale, cum fac omoloagele lui din Germania și Franța. Răspunsul a fost așa:

Bună ziua,

Vă comunicăm că e-mail-ul dumneavoastră a fost transmis catre Automobil Clubul Roman.

Menționăm faptul că informațiile solicitate de către dumneavoastră sunt de competența acestei instituții, fapt pentru care vă puteți adresa direct la adresa de e-mail acr@acr.ro .

Cu stimă,

Cms. șef Tudor Marcel

Domnul comisar șef s-a înduplecat când i-am zis că deja cerusem informațiile la ACR și că nefiind o instituție publică, ei nu au obligația să-mi răspundă,  așa că m-a anunțat după câteva săptămâni că mi-a trimis solicitarea către IGPR.

Ce părere are guvernul

În paralel, încurajată de preocuparea constantă a guvernului de a reduce birocrația și a diminua batjocura statului la adresa cetățeanului, am îndrăznit să scriu pe diverse adrese de la Guvern. Începând cu primul ministru, cu niște consilieri de-ai lui de comunicare și continuând niște secretari de stat ocupați cu reforma în administrație, plus ministerului afacerilor interne. Nu-i mai înșir aici pe toți (găsiți adresele de email pe site-ul guvernului, în caz că vă trebuie) că oricum nu mi-a răspuns niciunul. Solicitările au ajuns, însă, pentru că mi-a confirmat asta purtătorul de cuvânt.

Bref, cred că toată presiunea asta a contribuit la impulsionarea IGPR să-mi trimită un răspuns în 11 zile, în loc să mă trimită și ei la ACR. Și din răspuns reiese că au consultat și ei site-ul ACR, pentru că mi-au scris exact ce puteam afla și de acolo: Că activitatea ACR este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr. 737 din 26 iunie 1990, că ACR poate emite documente de circulaţie rutieră internaţională, conform Decretului nr. 85/1990. Aceste acte, dacă le căutați pe Internet, nu demonstrează decât că ACR și-a păstrat aceste prerogative trecând cu capul plecat prin diverse regimuri, de la monarhie, supraviețuind în comunism și renăscând cu patrimoniul și atribuțiile de altă dată sub semnăturile restauratoare ale lui Iliescu și Roman, chiar în primele luni ale anului 1990.

Totuși, în răspunsul său IGPR lasă să se înțeleagă că de fapt nici nu ai nevoie de permisul internațional, de vreme ce:

Permisele de conducere emise de autorităţile române sunt recunoscute de autorităţile  statelor Uniunii Europene şi ale statelor semnatare ale Convenţiei internaţionale privind circulaţia rutieră, încheiată la Viena în anul 1968.”

Și că

permisinternationalCu privire la permisul de conducere internaţional (PCI), eliberat de către asociaţia Automobil Clubul Român  (ACR), precizăm că acesta reprezintă doar o traducere legalizată în şapte limbi de circulaţie internaţională a permisului de conducere.

Deci, conform IGPR, permisul nostru de conducere, național, ar fi de fapt valabil și  în celelalte state semnatare ale Convenției de la Viena (oare o fi recunoscut de toate cele 150 de state?) și putem deduce de aici că numai dacă vrei neapărat poți să-ți cumperi o traducere legalizată a lui, la preț de speculă, de la ACR, ca atunci când te opresc polițiștii arabi, de exemplu, să înlături barierele lingvistice dintre permisul tău național și ei, prezentându-le și PIC-ul aurit de la ACR.

(În treacăt fie spuns, totuși Convenția de la Viena consacră termenul distinct de „Permis de Conducere Internațional”, și nu „traducerea permisului național”. Iar pe actele respective scrie PCI, nu traducerea PCN.)

Teoria IGPR ar fi normală și valabilă dacă nesimțirea ACR nu ar atinge cote atât de mari. Ca să continuăm comparația tot cu Germania, unde desigur salariile sunt mai mari, asigurările auto sunt mai mari și numărul de km de autostradă sunt un pic mai mulți decât la noi, vă mai spun că ACR-ul nemților – denumit ADAC – are următoarele prețuri anuale pentru calitatea de membru: 49 de euro pachetul de bază și 84 de euro pachetul premium. De banii ăștia beneficiezi de:
– asistență în caz de pană și de accident în toată Europa
– repatrierea mașinii de oriunde din lume
– cheltuielile de deplasare, de livrare a pieselor de schimb, decontarea întoarcerii acasă cu altceva decât mașina ta avariată etc.

Cum poate ADAC-ul german să asigure toate serviciile astea cu numai 84 de euro anual, și nu reușește să facă ACR-ul cu 193 de euro anual e o enigmă pe care, desigur, nu o putem noi elucida. Dar nici nu pare că vrea altcineva s-o facă. Pentru că până la urmă e vorba de serviciile oferite de un privat, pe o piață liberă. Doar că statul român își lasă cetățenii la mâna acestui privat șnapan, nedându-le alternativă.

Știu că mizeria permisului internațional este un soi de bomboană pe coliva birocrației românești și că nu de asta stă guvernarea în drum acum. Dar mă așteptam, în naivitatea mea, că guvernul tehnocrat bine intenționat va folosi prilejul ăsta – că poate nu știa de existența acestei măgării – ca să îndrepte situația. Nu a făcut-o, ci a căutat doar să se acopere cu explicații penibile. Fraier să fie președintele ACR – un anume domn Constantin Niculescu, fost parlamentar PSD până în 2004, acuzat de propriii colegi că a devalizat patrimoniul ACR în folosul propriu și chiar anchetat pentru  ceva fals la un moment dat, prin 2012 – să nu profite de intangibilitatea sa și să ceară și pielea de pe omul care ajunge la mâna lui.

Altfel, dacă vă trebuie o traducere legalizată a permisului auto puteți să mergeți la orice birou de traduceri și să-l obțineți în arabă sau chineză cu maxim 100 de lei. Traducerea în orice altă limbă e la juma de preț.

Puteți prelua maximum 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat imediat pe coloana din dreapta. Vă mulțumesc. 

Etichete: , , , , , ,

11 comentarii la “Scumpul permis auto internațional și miserupistele noastre autorități” Subscribe

  1. Ovidiu 19/09/2016 at 08:54 #

    Doar așa, ca să te incit, zic că ACR este organizație de utilitate publică și se supune prevederilor legii 544/2001, conform amendamentului din iulie.

    • Dollo 19/09/2016 at 09:17 #

      Ha, pe bune? Deci pot să-i dau și în judecată. Există un loc unde sunt înșirate organizațiile astea toate?

  2. mihai 19/09/2016 at 09:16 #

    Heh. Primul meu permis de conducere l-am obținut în 1999. Nu era modelul actual, „european” dar scris doar în limba română, ci cel vechi, trilingv (pe față scria denumirea actului în română și franceză, iar pe spate era legenda în română și engleză).

    Și, cu câteva luni înainte de expirare (2009), a venit vremea să plec într-o delegație în SUA. Am plecat, cu permisul vechi, neeuropean, am închiriat acolo o mașină, iar singura problemă pe care a avut-o funcționarul de la agenția de închirieri a fost că legenda era scrisă cu litere prea mici 🙂

    Poliția nu m-a oprit, dar nu cred că ar fi fost o problemă. Nici românii de acolo nu mi-au atras atenția asupra acestui lucru. De fapt, abia azi am aflat despre „permisul de conducere internațional”. Concluzionez ca IGPR are dreptate, iar ACR desparte fraierii de banii lor 🙂

    • Dollo 19/09/2016 at 09:19 #

      O fi având dreptate, dar IGPR ar trebui să-i apere și pe fraieri de escroci. Sau măcar să-i ardă pe escroci. Nu asta e treaba poliției? 😀

  3. bearsonfire 19/09/2016 at 10:27 #

    Madam Dollo (pot sa va spun asa?),

    Vad ca aici nu zice lumea, dar hai sa-ti spun eu: am fost in Norvegia (tara non-UE), am colegi cu prieteni care au fost un SUA si Canada, am prieteni care locuiesc in China si au locuit in Tailanda. Nici unul nu a avut nevoie de acest „permis international”. Exista conventii intre tari (sau UE si alte tari) prin care eu, Gheorghe din Romania, am dreptul sa conduc pe soselele din acele tari fara permis local sau international.

    Dupa cum spuneam, am o amica in Texas, care locuieste acolo de cinci ani deja si nu are nevoie de permis din Texas. Conduce si acum cu permisul din Romania…

  4. VASILIU MIRCEA PAUL 19/09/2016 at 11:12 #

    Avem o grămadă de dinozauri comuniști, vii și vivace: ACR, COOPERAȚIA, cimitirele (unde NU ești proprietar ci chiriaș) și mai știu eu ce..

    Cît despre faimoasa de-birocratizare m-am lămurit: sînt în clinciuri cu extraordinara răutate perversă a ANPR (ȘI IMBECILĂ), iar Cancelaria Primului Ministru mă întoarce ca la Ploiești, adică îmi răspunde fără să-mi spună NIMIC. Se pare că, dacă ”șeful” cancelariei a plecat spre alte zări, acolo se muncește ca de obicei – adică respectiva instituție n-a fost atinsă nici cu o floare. Și ăsta e un dinozaur, dar nu chiar comunist ci… comunistoid(o-fanariot).

  5. R 19/09/2016 at 17:18 #

    Am fos recent in SUA, asa ca am studiat si eu in detaliu acest permis de conducere international. Nu este un act oficial al statului, ci doar o traducere legalizata mai cu mot. Nu iti permite sa conduci nimic, nicaieri, decat daca prezinti permisul emis de politia rutiera. In multe tari este vandut de asociatii similare ACR, deci din punctul asta de vedere suntem in randul lumii. Diferenta e ca la noi smecherasii de pe-acolo s-au gandit ca e rost de facut un ban usor cu treaba asta. Din ce am mai citit pe net, neoficial, 200 de lei e permisul, restul alte cotizatii si chestii.
    In SUA. a fost ok cu permisul romanesc si traducere legalizata, ata la inchiriat masina, cat si cand am avut interactiuni cu politia rutiera. Nu stiu cum e in alte tari, cel mai bine verifici pe site-ul MAE ce este nevoie si daca e recunoscut permisul romanesc.

  6. Eu insumi 20/09/2016 at 08:48 #

    ar trebui facuta o lista cu dinozaurii 🙂
    ar mai fi CECCAR-ul, diversele asociatii profesionale care au devenit de facto bresle care ingradesc accesul la diverse ocupații, ..lista e lungă.

  7. VOC 20/09/2016 at 17:02 #

    Nu știu cum e în Franța sau Germania, dar în Olanda permisele normale sunt eliberate de o instituție a statului (RDW), iar cele internaționale de o asociație a automobiliștilor asemănătoare cu ACR (ANWB). Costă €19 dacă nu ești membru și €18 dacă ești membru și e valabil pentru un an.

    Văd că și în SUA situația e asemănătoare. Permisele normale sunt eliberate de DMV, iar cele internaționale de AAA/AATA)

  8. Liliana 21/09/2016 at 16:35 #

    Articolele tale imi intaresc convingerea ca trebuie sa plec din tara asta.

    • mihai 22/09/2016 at 09:27 #

      Dincolo umblă câinii cu covrigi în coadă? Întreb și eu, așa…

      De mulți ani mă tot întreb, vorba cântecului, „should I stay or should I go?”. Deocamdată, singurul argument irefutabil pe care l-am găsit e cel geopolitic, și e cam subțire…

      Astea cu societatea de căcat nu țin nici măcar cât cel geopolitic. Da, societatea e de căcat, dar ești membru cu drepturi depline, inclusiv dreptul să faci curățenie pe felia ta. Dincolo, poate căcatul nu e atât de extins, dar vei fi străin, și dacă nimerești în căcat n-o să te ajute nimeni.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților