Distanța între Deutsche post și Poșta română

O scrisoare trimisă din Germania pe 29 septembrie și nelivrată nici acum apare pierdută între Deutsche post și Poșta română, timp de două zile, într-un loc necunoscut.

A ștept de ceva vreme un plic din Germania, cu semnături strânse de niște români de acolo pentru ca un partid din România să poată candida în circumscripția diaspora. E nevoie de ele în original, iar oamenii de acolo au fost suficient de drăguți ca să le strângă, nu era nevoie să-i mai împovărez și cu costul unui curierat rapid. Cât putea să întârzie cu poșta clasică?

Scrisoarea a plecat în data de 29 septembrie de la expeditorul din Germania, care a și urmărit parcursul depeșei pe site-ul Poștei germane, până la intrarea ei în România. Conform pozei de mai jos, site-ul Deutsche post susține că la data de 5 octombrie obiectul cu numărul RR106896124DE a fost scanat în țara de destinație, Românica. Din păcate, cele două servicii nu și-au sincronizat și programele de urmărire, așa încât ultimul mesaj afișat de Poșta germană este ăsta, mai departe pentru ea se întinde probabil sălașul negru.

posta-germana

 

Nu disperăm, însă, pentru că și la Poșta română, chiar așa neprivatizată de Vântu, cum se temea Băsescu într-o vreme că va fi, s-a inventat serviciul de urmărire online, așa că iată ce zice și site-ul Poștei noastre: că trimiterea cu numărul RR106896124DE ar fi intrat în România abia două zile mai târziu decât pretind nemții, adică la data de 7 octombrie. De atunci se tot află în tranzit. Dacă ar fi fost trimisă cu vaporul pe Dunăre și ar fi ajuns mai repede, că era la vale, dar indiferent de mijlocul de transport rămâne această diferență de două zile nejustificată între evidențele nemțești și astea românești. Pe cine să crezi?

posta-romana

 

Am aflat asta aseară, când mă întrebam dacă semnăturile date în Germania pentru alegerile astea or ajunge la timp sau vor putea fi folosite la alegerile de peste patru ani. Ca să închei într-o notă optimistă, să vă mai zic și că azi dimineață m-am trezit dintr-un vis  în care se făcea că mă dusesem la poștă să ridic plicul, și pentru că am îndrăznit s-o întreb pe doamna de la ghișeu ce a făcut scrisoarea aia timp de 2 zile în no man-s land ea s-a făcut că-mi pierde buletinul. Mai exact îl dăduse altcuiva de la coadă și persoana aia plecase din poștă și nu o cunoștea nimeni. Moamă, m-am trezit cu părul poștăriței în pumni, strigând congestionată: Dumneavoastră știți, doamnă, că eu acum nu mai pot să mă duc să votez, că mi-ați pierdut dumneavoastră buletinul? Mai puteți să vă priviți în oglindă dimineața, știind că ați privat un cetățean de dreptul lui constituțional la vot!? 😛

Și m-am trezit, afară era soare și numai 9 octombrie. Mâine mă duc la poștă să văd ce-i cu plicul ăla, dar n-o să las buletinul din mână nici moartă 😉

P.S. Mi-am mai rugat și niște cititori din Canada să strângă semnături și să le trimită prin poștă. Mi-e frică să întreb dacă or fi ajuns, că alea au fost trimise direct la partid 😀

P.S.2 Uitam să vă spun că unul dintre vecinii mamei, ăla care a zis că nu semnează pentru USR și ND că sunt niște oportuniști, m-a chemat ieri cu un tabel ca să semneze. Cică confundase USR cu PRU. Mă rog, omul e trecut de 80 de ani, i-am acceptat scuzele 🙂

Etichete: , , , , , , ,

4 comentarii la “Distanța între Deutsche post și Poșta română” Subscribe

  1. brontozaurel 09/10/2016 at 09:44 #

    Pisica neagra e de vina!

    Lasand gluma la o parte, nu stiu daca am avut eu noroc sa nu patesc niciodata asa ceva sau ai avut tu ghinion… 🙁

  2. Ovidiu 09/10/2016 at 13:44 #

    DP zice că scrisoarea a fost scanată la intrarea în țară pe 5 octombrie, dar nu menționează cine a scanat-o. Spune că agenția care a scanat-o nu are o interfață de interoperabilitate cu sistemul DP. Pe de altă parte, Poșta Română pare a avea un sistem de urmărire. Și susține că a primit depeșa la 7 octombrie.

    Poate că pe 5 octombrie a ajuns la altă agenție, care are o interfață clasificată. Două zile au durat oprerațiunile specifice: scos ibricul din depozit, încălzit apa pentru aburi etc. Iar pe 7 octombrie și-a continuat drumul, cu sau fără conținutul original 😛

  3. mihai 10/10/2016 at 10:35 #

    Există și reversul medaliei.

    Un anumit medicament nu se găsește în România, dar se găsește la farmacii online din UK. Farmacia din UK zice „da, ți-l trimit, dar legea ne obligă să-ți cerem rețetă”. Fac rost de la medic de rețetă și o trimit prin poștă, recomandată cu confirmare de primire (confirmarea internațională de primire e un carton roșu închis, imposibil de confundat cu altceva). Primesc AWB pentru ea.

    Apoi aștept. Poșta Română livrează plicul către Royal Mail, iar AWB-ul apare pe site-ul Royal Mail la Heathrow Airport. După care nimic o vreme. Farmacia primește rețeta și-mi trimite medicamentul. Primesc medicamentul. Nu primesc confirmarea de primire. Pe site-ul Royal Mail, AWB-ul e în continuare la aeroport 🙂 În termen de 6 luni fac reclamație la Poșta Română că n-am primit confirmarea de primire. După investigații, primesc răspuns că trimiterea este pierdută și sunt întrebat ce sumă doresc drept compensație! 🙂

  4. Bubu 11/10/2016 at 08:56 #

    Nu am lucrat la posta niciodata, insa am lucrat la alte firme de transport si curierat. Diferenta de 2 zile, tind sa cred ca e de la data entry :)). Adica un tanti sta si introduce datele de pe plic in calculator, manual.:D
    Chiar sunt curios daca sistemele PR si DP sunt interconectate.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.